Home / Carte / Aventurile lui Huckleberry Finn. De recitit oricînd, dar mai ales cînd ai o zi proastă

Aventurile lui Huckleberry Finn. De recitit oricînd, dar mai ales cînd ai o zi proastă

Zoom

Ajunsese cel mai cunoscut american al vremii sale. La bătrîneţe, cînd apărea în public, lumea se îngrămădea să-l vadă, dar, mai ales, să-l audă. A fost tipograf, pilot de vapor pe Mississippi, a căutat argint în Nevada. Era ateu, dar asta nu l-a împiedicat să-i fie credincios pînă la moarte soţiei sale. Şi-a pierdut toate economiile în falimentul unei bănci, ceea ce i-a sporit părerea proastă despre bancheri. În ultimii săi ani de viaţă devenise depresiv, dar fără să-şi piardă umorul. Faulkner a spus despre el că e părintele literaturii americane. Era mai mult decît genial: era Mark Twain.

Huckleberry Finn, acest roman fără pretenţii, scris parcă în joacă, e prima epopee autentică a sudului american şi, cu siguranţă, cea mai cunoscută, de un umor extraordinar şi de o profunzime a observaţiei care-i lasă pe jos pe mulţi realişti gravi. Nu mai ştiu de cîte ori am citit cartea asta în adolescenţă. De fiecare dată descopeream ceva nou în ea. În zilele mele proaste, o mai iau la răsfoit, pînă dau peste cîte o frază care mă face să pufnesc în rîs şi începînd de acolo citesc cîteva capitole, pînă îmi încarc bateria cu optimism. 

Huck Finn, micul vagabond al orăşelului sudist de pe malul fluviului, a fost adoptat de o văduvă cumsecade, ceea ce ştim din Tom Sawyer. Nu se simte el prea bine îmbrăcat curat şi cu ghete în picioare. Şcoala i se pare o corvoadă nesuferită. În privinţa interdicţiei de a fuma, Huck ajunge la înţelegere cu văduva să mai aprindă cîte o pipă, dar pe ascuns. Sora văduvei, în schimb, e tartorul care-l face pe Huck să i se urască de viaţa „cilivizată” şi de toate regulile ei idioate. 

Asta pînă cînd se bagă pe fir babacul său, revoltat. Ce ţară e asta în care legea permite ca tatăl să umble cu ghete găurite şi să n-aibă un ban, iar fi-su să umble îmbrăcat ca un domn, să se ducă la şcoală şi să nu-i pese de soarta lu tac-su. Pentru a corecta deficienţa legilor, Finn tatăl îl răpeşte pe Huck şi-l duce în bîrlogul lui de pe malul fluviului. Huck reuşeşte să scape şi pe insula pe care s-a refugiat dă peste Jim, negrul care a fugit de la stăpîna lui, fiindcă a aflat că vrea să-l vîndă. Şi pornesc amîndoi pe o plută, spre libertatea lui Jim şi departe de babacul lui Huck, cel care cînd se îmbăta avea vedenii şi sărea să-şi omoare progenitura.

 Pe drum se pricopsesc cu doi golani care se fac stăpîni pe pluta lor. Unul se pretinde duce, iar celălalt rege. Cei doi escroci ştiu să scape cu fuga de fiecare dată cînd dau cîte o lovitură de-a lungul călătoriei. Pînă cînd, în criză de bani şi de inspiraţie, îl dau de gol pe Jim, că e sclav fugar. Jim ajunge prizonier la o fermă al cărei proprietar e rudă cu mătuşa lui Tom Sawyer. Huck vrea să-l elibereze şi în acest scop se dă drept Tom. Dar la fermă apare şi Tom, care pentru a nu-i încurca socotelile prietenului său, se dă drept Huck. Şi se apucă ei să-l elibereze pe Jim, aşa cum scrie în cărţile de aventuri. Între timp Huck apucă să-i vadă pe rege şi pe duce daţi prin catran şi fulgi şi plimbaţi ca atare prin localitate. 

Partea proastă cu eliberarea lui Jim, care de fapt ar trebui să fie o evadare, e că fermierii îşi închipuie că au de-a face cu o conspiraţie, aşa că fac o poteră ca să-l prindă, Îl capturează ei pe negrul fugar şi îl rănesc pe Tom care, ca să nu păţească Jim ceva, le spune agitaţilor poteraşi că între timp negrul fusese eliberat şi că-i organizaze evadarea doar aşa, de amorul artei. 

Dar ce s-a întîmplat cu babacul lui Huck? A fost omorît, iar Jim l-a văzut cu ochii lui mort, într-o casă de lemn luată de fluviu la inundaţie. Cînd află asta, Huck se simte încercat de o părere de rău, dar recunoaşte că răsuflă mai uşurat, fiindcă atunci cînd se îmbăta bătrînul Finn devenea periculos. 

Onoare sudistă – Boggs, un bătrîn simpatic, are obiceiul să-l facă albie de porci, cînd se îmbată, pe un scorţos domn local. Exasperat domnul îi atrage atenţia că îl lasă să-l mai insulte pînă la o anumită oră, după care o să-l împuşte. Şi se ţine de cuvînt. Localnicii vor să-l spînzure, dar domnul înarmat cu pistol, îi ţine la respect şi-i face să se retragă cu coada între picioare, explicîndu-le că pentru a spînzura un bărbat, adică pe el, gloata lor ar fi trebuit să fie condusă tot de un bărbat. Or, cel care se afla în fruntea lor nu era decît o jumătate de bărbat.

Girafa regelui – spectacol de teatru organizat de duce şi de rege, în care regele apare în pielea goală vopsită şi se scălîmbăie niţel, după care se trage cortina. Spectatorii rîd cînd îl văd, dar se simt păcăliţi din cauza scurtimii reprezentaţiei.

Regele către duce, pe plută – Îţi înţeleg suferinţa, duce, dar trebuie să-şi spun că eu sînt răposatul Delfin.

Aventuri Pescuit
(761 articole)

www.catavencii.ro

Adaugă comentariu

  1. :) bun rezumat, iubesc aceasta carte si pe MT in general. O corectie: Tom din cate tin minte se da drept Sid nu Huck .

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.