A ieşit Guvernul Boc în decor? Avem un cabinet nou-nouţ, cu Ungureanu în frunte? Perfect, acum e cazul să aruncăm un ochi către regimurile alternative de guvernare, că democraţia noastră originală scîrţîie şi musai trebuie s-avem ceva de pus în loc cînd se dărîmă şandramaua constituţională. Deci ce alegem?
De ce nu matriarhatul? Este prima opţiune pentru toţi contestatarii derivatelor FSN (PSD, PDL, altele), oameni care vor să se asigure că nu mai ajunge niciodată vreun „tătuca“ la conducere. În plus, ei vor fi sprijiniţi şi de băieţii deştepţi din orice sector al economiei căpuşaliste, oameni care s-au săturat să stea ca-n sînul lui Avram şi ar prefera acum o pereche de ţîţe bine siliconate.
Dictatura? Alo, rămîneţi la locurile voastre. Nu e frumos să vorbeşti de funie în casa ţării spînzurate, mai ales cînd cetăţenii republicii în chestiune tot n-au reuşit să priceapă la ce foloseşte săpunul.
Revenim la monarhie? Pentru scandinavi, englezi, olandezi şi alte naţii civilizate funcţionează de minune. Capitalul de imagine al regelui e indiscutabil, statura impunătoare de pigmei a prezidenţiabililor băştinaşi de asemenea. Dar o întrebare continuă să frămînte minţile: cum să nu rîzi ca un mîrlan cînd Patriarhul l-ar proclama de suveran pe MS Duda I, cap al neamului şi apărător al credinţei?
Sfatul bătrînilor înţelepti din adunarea tribală? Deşi cam avansat pentru nivelul nostru de civilizaţie, modelul ar putea merge dacă 1) am avea înţelepţi şi 2) ideea n-ar discrimina zecile de oameni capabili să fure încă de tineri.
Dictatura militară? Sigur, Alexandru Gheorghe preşedinte! Sau, mă rog, şef de juntă, cum s-o numi funcţia pe la ei pe-acolo. Nu strîmbaţi din nas la gîndul că omul şi-a creat o imagine de zuzu cu preţul unei cariere călduţe şi nici nu tresăriţi la amintirea unui alt fost militar, care a făcut Reich-ul de o mie de ani în doar vreo unşpe. Ăla era doar caporal, deci sîntem în siguranţă.
Cu toate celelalte eliminate, îmi pare rău să vă anunţ că ultima soluţie e teocraţia. Românii îşi depun de 22 de ani toate economiile de încredere în Biserică şi Armată, aşa că alegerea e foarte simplă. Mai rămîne să terminăm Casa Poporului pe stil nou, să găsim o traducere mişto pentru ayatollah în română, iar democraţiei reprezentative să-i punem, creştineşte, cruce.
