De ce nu va zice Igaş Denmisionez

Cu vocabularul lui care încape într-o borsetă minusculă, ministrul de Interne Igaş nu e doar un prost-ridicol. La o adică poate fi şi periculos. Dacă rosteşte branconer, să zicem că-ţi dai seama unde bate. Dar cînd ţara trece prin zilele unei ierni cotoioase, iar el spune că nici o localitate nu e „vădită” de curent electric, ne poate covîrşi gerul cu el la cîrma Internelor.

Dacă ar fi un prost fără pretenţii – şi nu e! – Igaş s-ar mulţumi cu ce cuvinte stăpîneşte, atît cît le stăpîneşte. Ar fi ministrul lui „cum să-i zic”: aia cu cînd nu e curent şi nu e apă şi cînd ninge nasol.

Igaş însă bîjbîie prin limba română ca portarul analfabet care se duce să vadă unde răsuflă gazul, cu lumînarea-n mînă. Şi primejdiosul ăsta dă ordine în Ministerul de Interne. De el ascultă jandarmii. El dirijează România în caz de Doamne, fereşte! Şi el poate da cod roşu, zicînd că undeva e o „strofă”, în loc de catastrofă. Sau că ţara e „cotită” de viscol, vrînd să spună „lovită”. Şi  în loc să le ceară jandarmilor să intervină imediat, le poate da ordinul „să convină” de urgenţă. Se duce Igaş la premierul Boc să-l roage să-i traducă ordinele în limbuţa lui de lemn? Intră el în audienţă la Băsescu să-l inspire lexical – bă, vedeţi că iarna nu-i ca vara? Dacă ne luăm după haosul din această iarnă, Igaş dă ordinele, Boc are de ce să iasă apoi cu ceaiul şi cu lopata, iar Băsescu îşi poate ţine liniştit discursurile, schimbînd desueta expresie „aşezaţi-vă liniştiţi!” cu „Să îngheţaţi bine!”