„Cea mai celebră comedie* americană din ultimii 50 de ani”, aşa cum o laudă un critic de-al lor, trezeşte în public emoţii extrem de amestecate. Unii râd de se sparg, alţii scot fum pe nări, de furie. Pe de altă parte, şi ăia râzăreţii au momentele lor de enervare, iar „furioşilor” le vine când şi când să zâmbească; şi toate astea din vina lui Felix, această catastrofă a masculinităţii, acest edec al spiritului de gaşcă, acest zero barat al libertăţii interioare (tradusă, bărbăteşte, prin „instinct al dezordinii”).
Oscar şi Felix sunt doi prieteni. Oscar e om normal, ca tine, ca mine, ca noi: bea, fumează, joacă poker, e ciuruit de datorii şi părăsit de nevastă. Felix, pe de altă parte, nu a fost părăsit, ci a fost dat afară de nevastă-sa. Pare o nuanţă, dar aici e, de fapt, totul. Felix se mută la Oscar acasă şi-i transformă viaţa în iad. Îi găteşte. Îi face curat. Îi ţine socotelile într-un carneţel. Îl descalţă la intrare. Îi pune perdeluţe la ferestre şi covoraşe-n baie. Îi sabotează serile de poker. Îi propune ceai de pătlagină în loc de whiskey. Îi... nu mai pot să continui, simt că chiar iau foc!
Finalul e apoteotic, cu greu te abţii să urci pe scenă şi să-i dai una-n meclă numitului Felix: Oscar agaţă două gagici, iar bunul lui amic refuză să se bage la combinaţie (mai jegos de-atât nu se poate purta un prieten!). Şi dacă măcar ăsta ar fi finalul, dar nu e! Îţi las plăcerea de a-l afla singur. Totuşi, nu închei fără un sfat: mergi cu iubita la piesă (o să-i placă), dar n-o contrazice vreo clipă, fiindcă te vei trezi poşetat din toate poziţiile.
*Un cuplu ciudat, de Neil Simon, la Teatrul de Comedie. Regia: Liviu Lucaci. Cu: Delia Nartea, Gloria Găitan, Alexandru Conovaru, Marius Drogeanu, Bogdan Ghiţulescu, Şerban Georgevici şi Angel Popescu.
