Sună ca dracu’: „Prietene, hai să facem sex!“

Femeia de azi vrea să fie cea mai bună prietenă a iubitului ei. Acesta e începutul unei frumoase dușmănii. 

Ea crede că prietenia la bărbați se aseamănă cu aia de la femei: adică să vorbești continuu. Nimic mai greșit. Cei mai buni prieteni, în lumea bărbaților, comunică în felul următor: Ce mai faci? (cu varianta mai nouă, coaie), la care primești un invariabil: P... mea, ce să fac, o frec! Și gata, asta a fost, prieteni pînă la moarte.

Și totuși – lucru care o dezorientează pe femeie – bărbatul devine cîteodată foarte comunicativ, foarte vorbăreț, extrem de prietenos. Ei bine, atunci el vrea să facă sex. În acel moment e de zece ori mai inteligent decît în oricare dintre preocupările sale. Dacă o gagică i-ar spune unui cercetător excitat că primește tot ce dorește cu condiția să găsească medicamentul împotriva cancerului, în zece minute boala secolului ar fi la fel de ușor de tratat ca o simplă răceală. Voința de comunicare a bărbatului scade dramatic imediat după ce face sex. Ceva din creierul său s-a dus odată cu sperma și trebuie să se regenereze. Are fața pilotului de pe Enola Gay după ce a lansat bomba asupra Hiroshimei: misiune îndeplinită, mă duc la bere. 

Nu înțelegi cum ar vrea femeia să vorbești cu ea pînă nu o vezi cum stă ea de vorbă cu prietenele ei. Totdeauna conversația începe cu o istorisire despre o altă prietenă care s-a îngrășat sau care a fost părăsită și se termină cu tine, într-o intersecție, trăgînd de propria femeie ca s-o descîrligi din dialog, cum trag cîte unii de pitbull în parc. Stai să mai vorbim puțin, că și-așa ne mai vedem peste un an, spune ea.

Și, apropo… un adevărat prieten n-ar sta supărat mai mult de două zile dacă aș face sex cu soră-sa. 

Urmează răspunsul Simonei Tache.