Top 5 dobitoci pe care îi întîlneşti iarna

N-am înţeles niciodată care e legătura dintre dobitoci şi iarnă. Poate că iarna e sezonul de înmulţire la dobitoci, aşa că dobitocii ies pe stradă şi se multiplică mai ceva ca amoeba.

Poate că din cauza peisajului hibernal dobitocii ies mai uşor în evidenţă, la fel cum rahaţii aburinzi se văd mult mai bine după ce a nins. Cert e că în fiecare an, imediat după ce dă zăpada, Bucureştiul se umple de dobitoci. Iată cîteva dintre cele mai des întîlnite tipuri:

1. Dobitocii care nu-şi curăţă zăpada.

Motto: “Nu e zăpada mea, nu ştiu cine a pus-o acolo”. Mentalitate: “Ce rost are să-mi curăţ zăpada/gheaţa de pe maşină/din faţa porţii? Oricum o să vină primăvara şi o să se topească, sau o să vină primăria şi o s-o cureţe. Aşa e iarna, fratili meu! Se mai întîmplă să-ţi rupi gîtul pe gheaţa mea, sau să nu poţi să parchezi lîngă mine pentru că de jur împrejur sînt 15 tone de zăpadă. În plus, dacă dau zăpada sigur cineva o să-mi fure locul de parcare sau o să se bucure mai mult decît mine de asfalt, aşa că n-am de gînd să fac nimic”. 

2. Dobitocii de la primărie care nu curăţă zăpada.

Motto: “E bani puţini, boss”. Mentalitate: “Azi nu dau zăpada, că ninge şi n-are rost. Mîine nu dau zăpada, că e a doua zi după ce a nins şi aduce ghinion. Poimîine e weekend. Firma mea de deszăpezire, care a cîştigat licitaţia mînărită de la primărie, face o cîrcă de bani, iar eu primesc salariul minim pe economie. De ce să mă strofoc? Conduc un plug de 30 de tone. Ce dacă din cînd în cînd mai îngrop cîte o maşină proaspăt curăţată? Ce dacă mai iau cîte o oglindă, sau toată aripa dreaptă a unui Matiz? Ce, sînt ale mele? Eu îmi fac treaba. Problema sînt oamenii care nu-şi dau zăpada, nu noi. Dacă sînt aşa deştepţi de ce nu dau ei zăpada de pe stradă? Eu am să continui să adun maldăre imense de zăpadă, în mijlocul zilei, să se descurce! Cît despre străduţele lăturalnice, Doamne fereşte! Dacă rămîn înzăpezit?”.

3. Dobitocii care dau zăpada pe stradă.

Motto: “Ce voiai să fac cu ea? S-o duc în casă?”. Mentalitate: “Sînt singurul om din univers care are o maşină. E maşina mea. Maşina mea are dreptul să circule, mi se rupe de fraierii care merg pe stradă. În plus, eu nu sînt ca toţi leneşii. Uite, ce gospodar sînt eu, îmi dau zăpada, nu ca alţii. Normal că o dau pe stradă, frate, unde s-o dau? Pe stradă vin noaptea nişte spiriduşi, şi-o bagă în buzunare şi zăpada dispare ca prin minune. Cel mai tare e însă cînd arunc zăpada pe alte maşini care circulă în trafic! Nu sînt maşinile mele! Ai dracu’ burgheji, ei se plimbă cu maşinile şi eu mă chinui ca un prost!”.

4. Dobitocii care îşi curăţă zăpada de pe acoperiş. Chiar atunci cînd treci pe sub el.

Motto: “Ce căutai, dom’le, pe stradă la ora 10:35?”. Mentalitate: “Ce ghinion pe capul meu că a nins pe acoperiş! E clar că a fost mai rău ca în 1954! Cine a mai pomenit să ningă pe acoperiş? Să-i dea Sfînta Parascheva sănătate ăluia care a hotărît ca acoperişul să fie deasupra casei şi nu dedesubtul ei, că aşa am şi eu cum să scap de zăpadă. O arunc de la 20 de metri pe stradă, pentru că strada nu-i făcută să treacă pe ea oameni sau maşini. Iar dacă trec, nu e treaba mea, treaba mea e să curăţ acoperişul. Oricum, dacă am noroc, poate dizloc şi nişte ţurţuri. Nimic nu mă distrează mai mult decît 100 de kile de gheaţă ascuţită care pică în capul unei babe!”.

5. Dobitocii ca mine. Dobitocii care îşi curăţă zăpada la timp. Nu o aruncă pe stradă. Speră pînă în ultima clipă că primăria o să-şi facă treaba. Dau zăpada de pe acoperiş doar noaptea, sau cînd siguri că nu trece nimeni pe dedesubt. Dobitocii care încearcă să ajungă la serviciu, dar alunecă pe gheaţa necurăţată de la metrou. Dobitocii care fac poteci în locul Primăriei, prin locul pe unde ar trebui să treacă trotuarul. Dobitocii care patinează în staţia de autobuz şi se dau cu schiurile prin faţa spitalelor. Dobitocii care se aleg cu ţurţuri în cap. Dobitocii care îşi curăţă maşina de trei ori într-o singură zi, pentru că a trecut plugul de două ori, după care vecinul de alături a aruncat toată zăpada pe ea. Dobitocii care n-au plecat într-o ţară cu climă ecuatorială. Dobitocii care încă mai speră că, la un moment dat, iarna o să fie doar un anotimp, nu doar un prilej să fii dobitoc.