Victoria prin fugă

Trei agenţi cu o maşină neagră au dat de urmele compozitorului, care vrea să fugă din Europa. 03 februarie 2012 Cristian Teodorescu 0 comentarii
Victoria prin fugă

Dacă titlul acestei cărţi vă bagă la idei*, aflaţi că nu e o plicticoşenie documentară, ci un roman bine documentat care are toate ingredientele ficţiunii. Autorul, Kjell Espmark, e unul dintre cei cîţiva academicieni suedezi care-i aleg pe cîştigătorii Nobelului pentru literatură. Espmark a scris istoria acestui premiu, explicînd şi criteriile după care e acordat Nobelul literar. Romanul lui despre Béla Bartók are ceva dintr-un thriller: trei agenţi cu o maşină neagră au dat de urmele compozitorului, care vrea să fugă din Europa.

Bartók s-a pus rău cu naziştii: n-a vrut să mai cînte în Germania cînd Hitler a ajuns la putere. Apoi i-a sfidat direct. Drept prime represalii, compoziţiile lui au fost interzise, iar el s-a trezit luat sub supraveghere. Înainte de asta, Goebbels vrea să-i asculte muzica. Arianul şchiop face o criză de nervi ascultînd un cvartet de Bartók. Se tăvăleşte pe jos. Dar în loc să dea ordin ca „sfidătorul decadent“ să fie lichidat sau trimis în lagăr, ­Goebbels cere să fie urmărit cu atenţie. Nu vrea să-l transforme pe Bartók în martir şi deocamdată îi pasă de ceea ce se spune în străinătate despre al Treilea Reich. Şeful propagandei naziste ştie cîtă putere are muzica, încît încearcă să-l izoleze pe compozitor şi să-l înspăimînte.

În romanul suedezului, Bartók înţelege că va pierde, dar presimte că muzica lui va cîştiga în cele din urmă. Presimte şi că o va duce prost în America, unde nu va izbuti să se acomodeze, şi că nu va revedea Europa, dar că se va întoarce, cumva, pe continentul peste care coboară noaptea. Nu strică să ai puţină educaţie muzicală ca să pricepi în amănunt povestea compozitorului care va fi mult mai cunoscut după moarte. Dar şi un profan descoperă pagini extraordinare în acest mic roman al cărui autor nu se sfieşte să spună şi că unu şi cu unu fac doi, convins fiind că drumul spre profunzime trece prin adevărurile simple ale vieţii.



COMENTARII
Adaugă un comentariu
ARTICOLE SIMILARE
02 noiembrie 2011 Cristian Teodorescu <strong>Cartea zilei:</strong> <em>Deşertul tătarilor</em>

Cartea zilei: Deşertul tătarilor

Dar dacă eroismul nu e doar ceea ce faci în luptă? Dacă erou e şi cel care se pregăteşte zilnic pentru o luptă la care, în cele din urmă...

citeşte mai departe
14 februarie 2012 Cristian Teodorescu Citit, plăcut, poate vom reveni

Citit, plăcut, poate vom reveni

Jack Kerouac, Oceanul e fratele meu, Ed. Polirom, 2012. Romanul pierdut al lui Kerouac, prima lui scriere de anvergură, mai exact de 158 de pagini, nu er...

citeşte mai departe
16 decembrie 2011 Cristian Teodorescu Hamlet

Hamlet

Îmi puteţi spune: am văzut piesa! Dar ceea ce scriu aici nu e pentru cei care doar se uită la montările după Shakespeare, ci pentru cei puţini...

citeşte mai departe
03 ianuarie 2012 Cristian Teodorescu Bel-Ami

Bel-Ami

Cinic, arivist, hahaleră, impostor, afemeiat din interes, Bel-Ami are (aproape) toate păcatele posibile, dar şi două mari calităţi - ştie să...

citeşte mai departe

Contact


Ştiri Femei Servicii Ştiinţă şi cultură Afaceri Aplicaţii mobile






Adevărul Adevărul TV ADS Adevărul Spania Adevărul Italia Adevărul Europa Adevărul Moldova Click! Click FM Blik Blik Sekret Suplimente Foreign Policy Click! pentru Femei Click! Sănătate Tango OK! Magazine Click! Poftă Bună Blik Women Blik Health Blik Cooking AdevărulShop AnuntExpres Coduri Poştale Mica Publicitate Reteaua Tetatet Historia Dilema veche Ştiinţă şi tehnică Filmele Adevărul Caţavencii Forbes Adevărul iPhone Adevărul iPad Adevărul Android