Home / Reportaj / Adevărata poveste a podului lui Traian peste Dunăre

Adevărata poveste a podului lui Traian peste Dunăre

Zoom

Această discuție dintre Apolodor din Damasc și împăratul Traian a fost recuperată de curând de specialiștii de la SRI, care au trimis stenograma la DNA. Ținând cont de isprăvile oamenilor din cele două instituții, este posibil ca unele pasaje să nu fie întocmai cu realitatea. Dar lupta împotriva corupției trebuie să treacă peste aceste detalii nesemnificative. Sperăm cu toții ca făptașii să fie pedepsiți, iar cu banii obținuți de pe urma sentințelor să se construiască școli, spitale și drumuri. Tot despre un drum e vorba în stenograma de mai jos. Mai exact, un drum peste o apă. Dar vă lăsăm să ghiciți despre ce e vorba:

– Mărite Traian, ai trimis după mine?

– O, da! Ai sosit! Apolodor, băi, băiatule, greu mai ești de găsit. Te rog, ajută-mă să facem un pod peste gârla asta, că nu mai pot cu dacii ăștia, frate!

– Dar nu ai semnat un armistițiu cu ei, mărite împărat?

– Am semnat, dar Decebal ăla era beat, cred că deja a uitat, mai dă-l în… (înjurături). Dar de ce întrebi?

– Păi, mă gândeam că, dacă ai semnat pacea, putem să împărțim cheltuielile cu dacii pentru un pod. Suntem în anul 103, mărite împărat! Suntem oameni civilizați, ne așezăm la masă și discutăm, un pod ar aduce profit tuturor. Infrastructura este pe primul loc în sondaje, la nevoile dacilor. N-ai văzut sondajele locale ale lui Dâncus? De asta au nevoie dacii: de drumuri și poduri, apoi de băutură și femei.

– Și femeile?

– Femeile vor să nu le mai bată bărbații. Dar dacă se fac drumuri și au băutură, mai lasă de la ele.

– Nu, Apolodor, n-ai cu cine să împarți cheltuielile. Am încercat să deschid discuția ieri cu Decebal, pe la 10 dimineața. Băuse doar două kile de vin, era perfect lucid și mi-a zis că dacă vrem să facem un pod trebuie să-i dăm lui zece la sută.

– Cum a îndrăznit asta, mărite împărat? Șpăgarul dracului! Am auzit vorbele astea despre acești oameni. Herodot cică sunt cei mai viteji și mai șpăgari dintre traci.

– Da, m-a dus într-un beci la Sarmizegetusa, cică să nu audă nimeni, că e mare șucăr la ei acum, e o luptă de-asta pentru putere, unii, Binomus, cu Sereius și Deneaus, au intrat în toți liderii, îi caută de averi, cică sunt urechi peste tot, e haos. Și mi-a zis să-i aduc aurul, personal, la el acasă, lingouri nemarcate.

– Și dacă îi dai partea?

– A, atunci a zis că ne lasă să facem ce vrem, putem să facem și zece poduri, ne dă autorizații, ne dă tot ce ne trebuie. Ar mai fi o chestie cu studiul de fezabilitate, dar cică știe el pe cineva la urbanism, cică nu-s nici ei toți neam dă hoți și dă derbedei.

– Și atunci de ce mai vrei să faci un pod aici, augustule împărat?

(ironic) Pentru că nu știu să înot, Apolodoare! Ca să mergem peste ăștia, că nu-i mai suport. Cât crezi că o să țină pacea asta? Nu vezi, trec gârla asta noaptea și fac ravagii în imperiu. Violează femei, violează capre, oi, violează tot ce prind, barbarii. Ce nu violează omoară. Și apoi violează. Sunt beți tot timpul.

– Hm, uite, auzisem că sunt șpăgari, dar credeam că asta se întâmplă pentru că sunt săraci. Am citit undeva că ei își apără sărăcia și nevoile, și neamul, și că iubirea de…

– Apolodoare, ce fumezi, frate? Ai făcut gimnaziul în România anului 1980, cu istoria falsificată de Nicolae Ceaușescu? Hai înapoi în zilele noastre, anul 103, să facem podul ăsta și să terminăm cu ăștia, că am și eu copii acasă, neveste, n-o să stau aici până la adânci bătrâneți.

– Bine, mărite împărat, fac podul, cum să fie?

– Să fie ceva deosebit, că am vorbit cu băieții să-l trecem pe columnă.

– Am exact ce-ți trebuie, auguste împărat! Fii atent, am fost acum la niște cursuri la chinezi și la indieni, au ei o tehnică nouă, modernă, facem o proiecție frumoasă, pe trei arcuri. Ne iese cam la un kilometru, punem douăzeci de piloni, la mișto, cam la 33 de metri înălțime, avem acum o tehnică șmecheră cu piatră și cu un maglavais, n-ai treabă cu el două mii de ani. Și deasupra…

– Deasupra punem lemn, Apolodor! Lemn.

– De ce, mărite împărat? N-ai zis să facem ceva deosebit?

– Am zis, dar nu vreau să riscăm nimic cu dacii ăștia. Intrăm peste ei, îi caftim bine, îi colonizăm, aducem și noi aici niște scursuri de oameni de pe la noi, iar apoi, când decidem că ne cărăm, ardem podul.

– Păi, rămân pilonii.

– Exact asta vreau, Apolodor. Să-i fac de râs pe acești oameni în toată lumea! Dacii și apoi urmașii lor, românii, nu vor fi în stare să refacă podul. Iar dacă cineva o să vrea să-l refacă, n-o să aibă atâta șpagă cât vor cere acești oameni. Îți spun, Apolodor, peste două mii de ani, românii vor încerca să scape de orice urmă că aici a fost un pod. Și vreau să faci un cap de pod care să le dea mari bătăi de cap urmașilor dacilor, cam câte mi-au dat mie strămoșii lor. Să faci un cap de pod atât de rezistent, încât să fie, peste două mii de ani, monument istoric, să facă parte din Patrimoniul Cultural Național, să fie prins în lista monumentelor istorice. Și oricât s-ar chinui, în orice condiții l-ar ține, abandonat, capul ăsta de pod să reziste și să le spună tuturor celor care trec pe aici, pe la Drobeta-Turnu Severin, adevărata poveste a românilor: că sunt cel mai nesimțit, cel mai leneș și mai nerecunoscător popor din câte există.

(76 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.