În Aristocats Bistro din București te simți ca la cineva acasă. Ceea ce e foarte bine cînd ieși cu o tipă la prima întîlnire, pentru că locul are un aer familiar și e foarte ușor să simtă o conexiune, ceva. În același timp, eviți să o duci la tine acasă, ceea ce e o idee foarte proastă pentru o primă întîlnire. Pentru că multe tipe sînt extraordinar de dilii și nu prea ai vrea să știe unde stai pînă nu te lămurești care e starea lor psihică.
Locul: Nu prea îl observi dacă treci pe lîngă el, mai ales că strada Teodor Ștefănescu, deși e centrală, nu are mare expunere. Are două saloane la parter și trei la etaj. Arată a ceva între cofetărie și sufragerie de cetățean. Acomodează perfect grupuri mici și medii.
Servicii: E un fel de cafenea unde poți și mînca. Nu am încercat nimic, dar au tot soiul de brioșe, cornuri, prăjituri și alte chestii de aruncat sub nas. Mîncare cam de domnișoare, așa, la prețuri medii, de centru. Partea cea mai mișto a locului este că e plin de board game-uri și console. Ai activități. Iarăși, perfect dacă te duci cu o gagică și îți dai seama că nu ai nimic de vorbit cu ea. Așa că joci ceva. De obicei se mai întîmplă ateliere și chestii pe acolo și găsești tot soiul de prostii handmade de cumpărat, dacă te pasionează.
Oameni și muzică: Nu e loc de cunoscut oameni. Mai mult de venit cu oameni. Fiecare masă își vede de activitatea ei. Unii beau ceai, alții joacă Monopoly, alții conversează. În treaba lor toți. După 10 seara e destul de liber. Eu, după ce am jucat niște „Turnul instabil”, am profitat de lipsa de oameni ca să joc și o rundă de „Ascunde salamul” după un colț cu o domnișoară. Sper că nu au camere de filmat, deși privirea lor la ieșire îmi spunea că au. Muzica e de ambianță, să nu te deranjeze din ce faci.
Toaletă: Baia e mai curată decît aia de la mine de-acasă. Nu știu dacă asta e vreun standard sau ceva, dar mie mi s-a părut a fi o chestie de bine, cu o notă de prospețime.
