Home / Ancheta / Asistații social, dușmanii somnului națiunii

Asistații social, dușmanii somnului națiunii

Zoom

Cu aproximativ șapte ani în urmă, când România se pregătea să strângă cureaua sub pretextul crizei economice, din jobenul magicienilor aflați atunci la guvernare s-a extras un țap ispășitor. Ar fi putut ieși corupții, cei care dădeau găuri după găuri în buget, furând cu ambele mâini pentru a da puțin și la partid. Dar n-a fost ziua lor norocoasă. Ar fi putut ieși din joben hoții, cei care căpușează din 1989 încoace companiile de stat, transformându-le în găuri negre în care banii intrați se pierd fără urmă. Dar nici lor nu le-a zâmbit atunci Fortuna. Până la urmă, poate pentru că tragerea la sorți a fost ușor măsluită, țapul ispășitor scos din joben a fost asistatul social.

Din 2010 și până azi

s-a scris o bibliotecă întreagă despre asistații social și despre modul în care acești nenorociți sug sângele poporului. Tot ceea ce se autodefinește ca înclinând spre dreapta politico-economică are o părere fermă și de nezdruncinat despre asistații social, considerând, din start, că aceștia sunt oamenii care nu muncesc, lenevind toată ziua, nu vor să muncească, beau alcool de dimineață până seara și, în general, își bat joc de oneștii antreprenori și angajați din mediul privat, care duc în spate economia țării și își dau toți bănișorii munciți cu greu pe taxe și impozite care să-i țină pe puturoșii ăștia în viață.

Unul dintre campionii luptei cu asistații social a fost Sebastian Lăzăroiu, numit, pentru o scurtă perioadă (iunie-septembrie 2011), în funcția de ministru al Muncii. În încercarea sa de a vinde și mai bine din punct de vedere propagandistic subiectul asistaților social, care, prin cheltuielile lor nesăbuite, puneau piedici cheltuielilor ministerului Elenei Udrea, Sebastian Lăzăroiu a manipulat datele într-un mod propriu, lansând pe piață informații care ar fi făcut-o să se sperie și pe Maica Tereza. Practic, după un control efectuat în unul sau două județe, Sebastian Lăzăroiu a generalizat numere și a ajuns la niște concluzii stupefiante. Astfel, conform declarațiilor sale de atunci, în România existau 8.300.000 de asistați social, iar 1,8 milioane dintre aceștia nici nu munceau, nici nu se aflau într-o formă de învățământ și nici nu sufereau de vreun handicap. Mai mult, datele aruncate de Lăzăroiu pe piață spuneau că 36% din ajutoarele date persoanelor cu handicap erau, de fapt, fraudate, cum erau și 18% din ajutoarele pentru încălzire, 15% din ajutoarele pentru susținerea familiei etc.

Așa că, de la Lăzăroiu încoace,

cifrele au rămas sus: șase-șapte sau opt milioane de asistați social, fraude în proporție de peste 25%, milioane de oameni care nu vor să muncească și doar iau bani ca să-și toarne alcool ieftin pe gât zi de vară până-n seară.

Doar că datele furnizate de Lăzăroiu erau false și false au rămas până în ziua de azi. În primul rând, informația despre fraude se baza pe controlarea unui eșantion nereprezentativ din județul Argeș. Acolo, controlorii Ministerului Muncii au descoperit o mafie a fraudării ajutoarelor pentru încălzire și a prestațiilor sociale acordate persoanelor cu handicap. Era un caz județean, o structură organizată în timp la nivel local, pe care sociologul din Lăzăroiu a luat-o, a umflat-o și a generalizat-o la nivelul întregii țări. Ca și cum Lăzăroiu ar fi prins, într-o noapte, un hoț într-o casă cu patru locuitori. După care ar fi generalizat, spunând că, în noaptea cu pricina, 25% din români au furat sau au încercat să fure ceva.

În realitate, numărul asistaților social

din România nu se apropie nici pe departe de nivelul milioanelor.

În 2001, prin Legea 416, a fost introdus venitul minim garantat, o formă de ajutor dată de stat persoanelor realmente foarte sărace, care nu aveau nici venituri constante și nici mijloace de a și le procura. Prin respectiva lege, statul stabilea un venit minim lunar pe care el se obliga să-l asigure cetățenilor fără resurse. Asta nu însemna și nu înseamnă că, dacă persoana respectivă realizează vreun alt venit, încasează de la stat în totalitate venitul respectiv. Nu, statul dă doar diferența dintre venitul respectiv și venitul minim garantat. Venitul minim garantat se acordă persoanelor singure sau familiilor. Conform legii, familii sunt și două persoane care nu s-au căsătorit, dar trăiesc împreună, precum și, eventual, copiii rezultați din acest tip de relație. Astăzi, venitul minim garantat pleacă de la 141,50 lei pentru o persoană singură, 255 de lei pentru o familie de două persoane și ajunge la 527 de lei pentru o familie de cinci persoane, crescând cu câte 36,50 lei pentru fiecare persoană din familie, în familiile cu mai mult de cinci membri.

Beneficiarii acestui ajutor social, practic singurii asistați social 100%, care primesc acești bani doar pentru că există, oarecum, erau, la finalul lui 2016, doar 244.814, persoane singure sau în familii de minimum două persoane.

244-245.000 de persoane,

ăștia sunt, de fapt, asistații social ai României. Astea sunt persoanele care primesc bani pentru a ajunge să aibă, în medie, între 105 și 141 de lei pe lună. Pe lângă banii ăștia, persoanele respective s-ar putea să nu mai aibă nici un alt venit, după cum s-ar putea să mai primească diverși bani, fie ca ajutor pentru susținerea familiei, pentru plata asigurărilor obligatorii ale locuințelor sau ajutor pentru încălzire.

Numai despre acești oameni, dintre care aproximativ o jumătate sunt copii, putem spune că primesc bani de la stat fără să facă nimic. Nu-s, nici pe departe, 1,8 milioane, cum spunea Lăzăroiu.

Cum s-a ajuns,

însă, la 6-7 sau chiar 8,3 milioane de asistați social? Păi, au fost luate în calcul toate persoanele care primesc vreo formă de ajutor de la stat. Chiar dacă este vorba despre alocații pentru copii, despre indemnizații acordate persoanelor cu handicap și însoțitorilor acestora, despre ajutoare de încălzire, ajutoare de înmormântare, ajutoare de urgență și tot așa mai departe.

Dar asta nu e suficient. De exemplu, beneficiarii ajutorului pentru venitul minim garantat au fost numărați de mai multe ori. Ei au fost luați în calcul și atunci când s-au numărat ajutoarele pentru încălzire, și atunci când s-au numărat ajutoarele pentru plata asigurărilor obligatorii pentru locuințe, și atunci când s-au contorizat beneficiarii alocațiilor pentru copii, și atunci când s-au contorizat asigurările sociale de sănătate plătite pentru ei etc. Foarte ușor, din 245.000, asistații sociali au devenit, prin numărare repetată, peste un milion și jumătate.

În 2016, România

a cheltuit 11.600.120.583 de lei pentru beneficii și servicii sociale. Dar, din acești bani, peste 50% (6.475.760.117 lei) s-au dus pentru plata alocațiilor copiilor și pentru plata indemnizațiilor pentru creșterea copiilor.

Pentru persoanele cu handicap s-au cheltuit direct 2.774.866.495 de lei.

Asistații social, beneficiarii ajutorului pentru venitul minim garantat, au primit direct doar 6,99% din bugetul alocat de stat pentru beneficii și servicii sociale.

Doar 6,99% din 11,1 miliarde de lei s-au dus, așadar, către cei mai săraci dintre cetățenii României, cei despre care se spune că nu muncesc, nu vor să muncească și că nu fac nimic altceva decât să bea. Restul banilor au fost cheltuiți, așa cum spuneam, pentru alocațiile copiilor, pentru încurajarea natalității prin acordarea de indemnizații pentru creșterea copilului, pentru ajutarea persoanelor cu handicap, pentru ajutorarea persoanelor bolnave de SIDA, dar și pentru ajutorarea celor care, deși muncesc, nu-și pot întreține singuri familia, pentru că sunt plătiți uneori cu salariul minim pe economie sau chiar mai puțin de atât.

Toate acestea sunt măsuri de solidaritate socială specifice societății de secol XXI. Dar “dreapta” degrabă mușcătoare la cifre umflate e prea grăbită să ceară sânge și muncă. Dacă ar avea minimul bun-simț de a parcurge datele oficiale înainte să spumege, și-ar da seama că, cerând trimiterea la muncă a milioanelor de trântori care trăiesc pe banii lor, de fapt cer trimiterea la muncă a 3.662.793 de copii beneficiari ai alocațiilor, a 141.000 de mame care stau acasă pentru a-și crește copilul de până la 2 ani, a 739.794 de adulți și copii cu handicap și, în rest, a multor altora care chiar muncesc, dar nu câștigă îndeajuns pentru a supraviețui. Asta pentru că niște propagandiști odioși le-au băgat în cap că 245.000 de beneficiari ai ajutorului pentru venitul minim garantat (dintre care jumătate sunt copii) înseamnă șase-șapte sau opt milioane de asistați soccial, care le subminează bunăstarea.

(964 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

  1. In china nu muncesti de la 11 ani?Sa facem la fel si la noi.Sa munceasca pentru alocatie.Sa mai si taiem din ea daca se poate :))

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.