Home / Șut şi ţară / Asta-i Liga de mitici, Mize mari, da’ scoruri mici

Asta-i Liga de mitici, Mize mari, da’ scoruri mici

Zoom

 

Pe caniculă, avurăm parte de o intermediară (stabilită aiurea) și de încă o etapă în uichend – ambele zgîrcite rău, săracele. A fost secetă în țară, secetă de goluri și în Liga 1. 0-0, 1-0, 1-1 au fost scorurile majoritare. Dacă mai prinzi, din întîmplare, un 2-1, ca la Poli Iași – Dinamo, îți vine să spui, ca spectator neutru: Mulțumescu-Ți, Dumnezeu al fotbalului, pentru această partidă cu final neașteptat și, mai ales, cu mai mult de două boabe per meci! Emblematic, campioana, Viitorul, n-a mai înscris din etapa întîi.

Am halit două etape așa-zis “italiene”. Pînă și verii noștri din Peninsulă, din Cizmă, inventatorii stilului zgîrcit, s-au prins de cîțiva ani că nu mai ține chiar așa, doar la meschinărie, pe ciugulit puncte. Joacă mai generos, pe dat goluri. Evident că nicăieri nu-i ca-n Premier League. La englezoi se înscrie ca la balamuc, ca nebunii, pe foc automat. În prima etapă au fost șapte boabe în meciul lui Arsenal, șase la noi la Liverpool, din păcate (puteau ăia să nu dea golul de 3-3, în prelungiri), cinci la Chelsea, patru la Man. United – pînă la urmă, contează mai puțin scorul și învingătorul. Contează că se marchează, contează că se joacă 90 de minute din 90 + minimum 5-6 de prelungiri. E adevărat, își permit, că stau cu mușchii fesieri pe niște milioarde de pounds. Ia mai dă-i încolo de aroganți îmbuibați, cu Premier League a lor cu tot!

Noi, pe seceta de goluri din Liga 1, ne gîndeam la emigrare. Un’ se duc fotbaliștii și antrenorii români cînd se duc? Destui se duc spre Est, spre Orient, tot mai departe, în campionatele Golfului, cu petrodolarii lor frumoși, dar, mai nou, și în China. Există, însă, și rute mai apropiate pentru eventuala migrație. Spania și Italia sînt niște destinații consacrate pentru așa-zișii “căpșunari”. Doamne, dacă ar fi așa și pentru fotbaliatori! Deocamdată, însă, ne-am consacrat unor destinații mai modeste, în campionate decente: în Belgia și în Turcia. Au ajuns să ne cunoască oamenii ăia. Nici ligile lor nu-s de Top 5, da’ nici ai noștri nu-s chiar de colo.

În Belgia, Anvers și Mouscron au antrenori români, pe Bölöni și Rednic. La Anderlecht, Standard Liège sau Bruges sînt băieți de-ai noștri. În Turcia, Karabukspor sau Konyaspor pot fi considerate niște echipe românești. Cam cum era pe vremuri, în anii ’90, Brescia Romena, că tot ajunse nea Mircea Lucescu selecționer la Naționala otomană. Interesant, foarte interesant. N-au trecut nici 150 de ani de cînd România era supranumită “Belgia Orientului” (am tot repetat formula, știm), nici nu s-au împlinit bine șase-șapte veacuri de relații cu Turcia (mai contondente, uneori) și, iată, ai noștri și ai lor ne reîntîlnim. Românii, pe bună dreptate, sînt apreciați. Există niște afinități (chiar “culturale”, se poate spune) care nu pot fi ignorate.

Am performat la Istanbul, acum performăm și la Bruxelles – asta are mai puțină importanță. Pînă nu avem meciuri cu goluri mai multe, la noi acasă, păi nici n-o să ne ducem jucătorii și antrenorii în campionatele de unde se cîștigă Europa Champions League.

(296 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.