(330 articole)

www.catavencii.ro

Delta pe față și pe dos

Am văzut, de curînd, o fotografie postată de Rita Chirian. Era de acum 13 ani, pe cînd Rita era o puștoaică-poetă, blondă, cu nasul în vînt, cu ochi reci și scăpărători, iar alături de ea ședea, oarecum incomod, senin, un poet tuns scurt-scurt și care nu mai este: Constantin Virgil Bănescu. Pe undeva, încruntat și […]

Reînviere prin noi înșine

Mică-mare vînzoleală la cimitirul Reînvierea. Fostul președinte Ion Iliescu își tot vizitează și își aranjează locul de veci. După cîteva vizite de curtoazie la Elias, se pare că atenția titanului din Oltenița s-a mutat dinspre cele lumești către cele eterne. Cu ocazia asta, și-a luat toată familia aici. Mai puțin sora, care a lăsat prin […]

Dați lui Cezar ce-i al Cezarului

Am avut în facultate cîțiva profesori la care am ținut ca la ochii din cap și alții de care m-am dezîndrăgostit. Pe ultimii nu am să-i pomenesc, fie-le existența (sau țărîna) ușoară. La ce bun? Cred că uitarea îi va întovărăși ca un cîine credincios. Partea frumoasă a acestui fel de amintire e că mulți […]

Ucenicia pe taste tocmită

Am lucrat, între 1992 și 1993, la o companie de calculatoare. Adică una care importa calculatoare, cele mai scumpe din lume: Delta Design. Acolo am învățat să umblu cu Macintoașele lui Apple, după ce ucenicisem (mai bine spus, furasem meserie) la “Cotidianul lui Rațiu”. Lipeala mi-a făcut-o o fată minunată, cu un nume de familie […]

Sângeorzul de dincolo de gîrlă

Astea nu ar trebui să se numească amntiri, pentru că-s prea proaspete. În materie de memorialistică, cu cît sînt mai vechi, cu atît sînt mai bune. Cu cît sînt mai recente, naiba știe de ce, prind miros de dop sau de ulei. Nici nu știi dacă sînt memorii sau eseistică, pe gustul publicului. “Ai aflat […]

Povești cu copii și Sântimbreanu

Eram tare orgolios în copilărie, că, deh, eram geniul Școlii generale nr. 175. Nu-mi ajungea nimeni la nas. Consideram că, dacă era ceva de povestit, de relatat, de recitat, nu mă bătea nimeni. Așa m-am vînturat prin tabere de creație pionierească și nu aveam simțul ridicolului nici cît negru sub unghie. Într-una din excursii, am […]

A, gri-cultura, nu-i de glumit!

O fi cultura Cenușăreasa guvernării și instituțiilor, da’ mai are prin sobă și cîțiva biștari. Altfel nu se explică de ce, după ce e România prăduită temeinic și gospodărește, taman la cultură e bătaia peștelui (sau a melcului). De ce? – o să mă întrebați. Artiștii sînt săraci. Deși se hrănesc cu ambrozie și nectar, […]

De ce, nene Anghelache?

Dacă țineți minte, săptămîna trecută am povestit aventurile președintelui USR la audierile pentru conducerea ICR. Adică lipsa de la apel, bazată, spune-se, pe atribuirea din oficiu. Așa am încheiat articolul, cu strălucita demonstrație făcută de dl Horia Gârbea: Deci locul unui membru propus de USR este de drept și nu se poate “pierde”. Comisiile Senatului pot […]

Ventilatorul și căcatul

În ultimul timp, România literară a devenit tribuna celor mai mari gogomănii ale unei dudui plătite cu 1.000 de euro pe înfățișare. Ce spune doamna (sau domnișoara) avocat? Păi, să-i dăm cuvîntul, prin intermediul “Ochiului magic” și maro: “La recenta ședință a Comitetului Director și a Consiliului USR, ș…ț a figurat și o largă informare […]

Păzea, băieți, că vă inund!

Nu știu din ce păcătoasă sau păguboasă modestie vine prejudecata provincială de a nu scrie într-o revistă despre șeful ei. Bun-simț? Modestie? Teamă de ridicol? Poate că sîntem un neam prea legat de nimicurile pămîntești. Dacă aș fi Liiceanu, aș zice, cu sobrietate: “La dracu’ cu limita!”. Ei, vă anunț că limita s-a dus dracului. […]

Bomboana de pe tortul cu arsenic

România literară publică un articolaș gingaș: “Ne-am gîndit nu o dată la felul cum grupul Cipariu-Teodorescu-Iaru a atacat Uniunea Scriitorilor. Chiar și cei mai înverșunați adversari ai președintelui ales al USR nu s-ar fi comportat așa, ar fi avut, credem, o brumă de corectitudine. Adică: să presupunem că în Statutul USR aflat în vigoare acum […]

Cînd scriitorii aveau sînge-n pix

Documentul de mai sus nu e nou, deși e prea puțin cunoscut. Data lui e 18 decembrie 1989, dar a fost elaborat cu cel puțin o săptămînă înainte. Vremurile erau tulburi și încordate, ceva plutea în aer și nimeni nu putea spune dacă va urma o “tiranie ca-n Rusia” sau o eliberare. Mai mulți scriitori, […]

O scrisorică perfidă

Necazul cu confruntările din lumea scriitorilor e că, dacă-l asculți pe fiecare în parte, toți au dreptate. Argumentele par irefutabile (dreptate, ochii plînși vor să te vadă). De curînd, dl N. Manolescu a scris un editorial plin de năduf la adresa celor șase tineri critici care și-au dat demisia. Iată argumentele: “Ați făcut parte din […]

Cine stinge lumina?

De curînd, a tras oblonul una din cele mai iubite (odinioară) reviste alte României: Academia Cațavencu. E drept, căzuse în uitare și în paragină. Dispăruse de pe firmament de cîțiva ani, dar, privită de departe, purta încă cu mîndrie un frontispiciu genial. Noi, cei care i-am dat viață douăzeci de ani, o priveam de departe, […]

Cu codițele pe frunte

Povestea asta mi-a adus-o în minte Florin Reguș Seserman, fiul scriitorului de limbă ucraineană Corneliu Reguș. Iar întîmplarea s-a petrecut la vila “Paltinul”, a Uniunii Scriitorilor de la Neptun, în anul de grație 1990. Venisem acolo cu tot familionul, iar prietenii de anțărț erau, și ei, ciopor. Vai, ce aveam să rîdem! Vai, ce bancuri […]

Talaipórosmoriamachia

Nu vă speriați, că n-am înnebunit. E moda, care ne cere, cînd vrem să nimicim un adversar, să apelăm la certitudinile pe care îmbîrligata înțelepciune elenă clasică ni le oferă în lupta (machia) polemică. Pe scurt, ceea ce scrie mai sus s-ar traduce prin lupta ticăloșiei cu prostia. Scriam data trecută despre un editorial jalnic […]

Elefantul din bucătăria hipopotamului

Zilele din urmă au fost marcate de cele mai tulburătoare evenimente din istoria recentă a României. Victoria rapidă, fără drept de apel, împotriva unui căcăneț de lege, pe care guvernanții au vrut să-l bage pe post de elefant în bucătărie, e de mirare. Niciodată nu au ieșit atît de mulți oameni, într-un timp atît de […]

Dăm probe!

În toamna anului 2004 intram, pentru a doua oară, în pîine la Televiziunea Română. Mai avusesem o experiență, nu foarte fericită, în sezonul 1999-2000, cu emisiunea Artmania. Mă tocmisem pentru patru sute de dolari pe lună, sumă frumușică, absolut suficientă ca să trăiesc decent. Faza nașpa fusese că, deși am filmat la greu, banii i-am […]

Victoriile lui Pyrrhus sînt tot mai debile

N-am vrut să scriu la cald despre excluderea a încă șase scriitori din USR, și nici despre demisia altor șase. A te bucura de răul altuia e nașpa, deși perfect uman, așa că înțeleg jubilația oficialilor, dar a te împopistra cînd breasla din care faci parte pîrîie din toate articulațiile e o inconștiență. Dar cum […]

Partidul de taxi-sauvage

Orele patru-opt după-amiază, în București, sînt ore de chin și negociere. Atunci îi e greu călătorului care n-are nici autobuz, nici metrou și nici timp să aștepte. Cînd e gata să-și vîndă și sufletul, doar-doar o ajunge în vreun colțișor necesar și suficient al orașului. Cunoscînd aceste nevoi (a)stringente, șmecherașii de Capitală s-au organizat cum […]

O comoară în adîncuri îngropată

Nu se putea să avem o zi națională a culturii fără un scandal. 2017 nu face excepție, iar Uniunea Scriitorilor își dă din nou în petic. Celebra Comisie de de Monitorizare, Suspendare și Excludere (Cenzura lui Dulea, pe stil nou) a exclus deunăzi alți șase membri. “Consiliul USR a votat, în unanimitate, invalidarea pretinsei «Adunări […]

Revelioane cu răvaș

E o poveste veche de cînd lumea: la fiecare sfîrșit de an, ca un făcut, lumea își pierde mințile și delirează despre anul ce vine și care urmează să fie fabulos, bogat, iubăreț, pufos. E o revărsare de urări, o beție de sentimente indescriptibile și imprescriptibile. Ei bine, după ce se termină urările, se trece […]

De ce, nene Anghelache?

Nopțile în Bucureștiul anilor ’80 e tinerețea mea. Sau “sînt” tinerețea mea? Habar n-am. Cert e că îți trebuia ceva sînge-n pix să străbați Capitala de la un cap la altul, după înserat. Cu toate astea, nu am avut niciodată un incident major în tot deceniul acela. Unde mai pui că, oriunde te-ai fi dus, […]

Legea lui Om

Legea lui Om, dacă nu știați, sună așa: “Ești om cu mine, sînt om cu tine”. Nu mi-aș fi amintit-o dacă nu ar fi explodat în site (cu flacără mică, e drept) o știre năucitoare. Pentru prima dată în seculara sa istorie, Uniunea Scriitorilor din România a făcut publice numele a patru proaspeți beneficiari ai […]

Gura păcătosului din lac în puță

Ultimul număr al României literare ne confirmă ceea ce știam de mult: “Prostul, pînă nu-i fudul, parcă nu e prost destul” sau “Dacă tăceai, filozof rămîneai”. Locul prostului? Ochiul magic, ultima frontieră, adică ultima pagină: «…în cadrul Tîrgului (Gaudeamus – n.n.), s-au acordat premiile anuale ale PEN. Jurați au fost Magda Cârneci, care mai nou […]

Dracula, care ne deschide pofta

Cu cît îmbătrînesc, cu atît îmi dau seama mai limpede că omul e un animal neliniștit, dispus să creadă, să vadă și să audă ce nu se poate vedea, auzi, mirosi ori gusta, mult mai repede și mai decisiv decît adevărul cenușiu, realitatea strîmtă și viața de rahat pe care o are de trăit. Între […]

Din Iocan, Iocan răsare

Cînd a pornit la drum revista Iocan, redactorii și-au făcut planuri pentru 100 de numere. Au măsurat, au privit în soare, apoi s-au privit în ochi, bărbătește, și au decis că merită să supraviețuiască atît cît să scoată, peste 25 de ani, numărul centenar. Însă, pînă acolo, că e drum lung, iar călătorului îi șade […]

Împielițați în pielea goală

Spre sfîrșitul stagiului militar, adică pe cînd dădea frunza (și iarba, firește), pe cînd simțurile, dar mai ales somnul de cătană în slujba patriei era cutreierat de ființe foarte feminine și foarte ofertante, eu și Traian T. Coșovei ne cam prinseserăm cum merg lucrurile. Eram deja bătătoriți, și în talpă, și pe sinapse. Știam cum […]

Road to Hell, pavat cu bune intenții

Bine e să ai de-a face cu morții. Cei de la pompe funebre ar putea spune că e cea mai profitabilă și sigură dintre ocupații. Băieții și fetele de sub pămînt nu pot și nu au cum să protesteze niciodată în numele lor. Dacă spui prostii. Dacă te bați cu cărămida refractară (la critici, să […]

Minoritarul lovit în aripă

Duminică, pe site-ul Uniunii Scriitorilor din România, la rubrica “Comunicate” (!), dl Varujan Vosganian, proaspăt premiant Angelus, pentru o carte foarte bună, Cartea șoaptelor, dar, de data asta, din postura de vicepreședinte, îi dă o smetie fostului amic și, hm, fostului coleg Cristian Teodorescu. Comunicatul sună cam așa (fragmente): …citesc un text pe care Cristian […]