(342 articole)

www.catavencii.ro

Copilă toți sîntem datori!

Grea viața de jurat! După ce te hotărăști să intri în joc și crezi că numai cerul e limita, descoperi că lucrurile sînt mai complicate și prezintă umflături. Acum vreo unsprezece ani, prin nu știu ce împrejurare misterioasă a vieții mele de artist, CNC-ul mi-a propus să jurizez scenariile care urmau să reprezinte producția pe […]

Nașul generației ’80

Generația mea a tras din greu pentru glorie. Dacă era vorba să lovească la țurloaie, trompetele partidului nu stăteau mult pe gînduri. Eugen Barbu ne culegea cu penseta și ne expunea apoi ridicolului public, în revista Săptămîna. Degeaba ne împăunam cu numărul imens de critici distructive, urmarea era interdicția de publicare. Șaizeci de mii de […]

Trei exemple mai grele decît veacul

Eu nu mai cred în rezistența “prin cultură”. M-am autoiluzionat ani de-a rîndul, mai ales în tinerețe (cînd trebuie să împaci poftele firești și trupești cu sărăcia ofertei), că arta e deasupra caracterului – doar aveam atîtea modele ilustre – și doar arta e totul, nu?! Știu că etica nu cîntărește nici cît negru sub […]

Case peste case

1990 a venit, ca în mai toate civilizațiile ieșite din sacul fără fund, cu speranțe, pasiuni, nebunii și inițiative. Iar cuvintele de ordine al acelor zile erau: „ceaușescu“, „tinerii noștri eroi“, „rezistența prin cultură“ și „ciuperci după ploaie“. Cu Ceaușescu ne-am lămurit. Tinerii noștri eroi au provocat greață după numai șase luni. S-a săturat lumea […]

Dați-mi un nume, voi munților!

În ’82, eram departe de ceea ce se cheamă o generație cu acte în regulă. Ba nu eram deloc. În acte nu apăream, cărți nu aveam (încă) și nimeni nu vorbea de noi (ba da, dar cu spume la gură, ca la gazeta de perete a batalionului, în care se recomandă să nu repeți greșeala […]

Zadarnicele chinuri ale Voncului

Se spune, nu pe nedrept, ci dintr-o lungă și tristă experiență, că, ajunși la bătrînețe, vicioșii, sperjurii și aroganții devin virtuoși. Brusc, tinerețea le pute. Ăștia sînt Tartuffii de modă nouă. Dacă nu-i cauți de ouă (că s-ar putea să nu le mai găsești), imaginea lor e a unor sfinți principiali, preocupați numai de înălțimile […]

Vecinătatea geniului

Cînd am ajuns la editura Cartea Românească, în 1983, nu aveam de unde să bănuiesc că suflarea se impregnase de stilul și personalitatea lui Marin Preda. Cum treceai de redactori, oameni normali și cu mințile acasă, de la directorul administrativ în jos, pînă la nea Savu Dumitrescu, șoferul, te propteai și te împiedicai necontenit de […]

Vînt de libertate

În 1991, poetul Eugen Suciu strălucea printre ceilalți poeți cu un Audi roșu, decapotabil, second hand. Mașina și-o luase cu banii de la o fundație franceză de întrajutorare culturală. Fundația așteptase vreo trei ani să-i dea ordinul “Bene merenti” și iată că marea ocazie s-a ivit, odată cu libertatea. Legenda spune că Suciu a ajuns […]

Ce face prostul, cînd e fudul?

Se dă de gol. Dă cu mucii în fasole. Îl linge pe șef în cur. Mănîncă căcat. Nu poate trăi liniștit pînă nu-și trîmbițează stupiditatea arogantă. Într-un articolaș apărut (și unde să apară așa un gunoi, dacă nu în România literară?), dl Răzvan Voncu scrie Din nou, despre fraudarea instituțiilor de validare. Autorele trece în […]

Un gestionar printre oameni

Deși colegul și prietenul Dan Stanciu insistă ritos, de fiecare dată, că vremurile alea n-au fost nici frumoase, nici vesele, perioada petrecută la Cartea Românească devine tot mai aurie. O fi tinerețea, o fi iertarea, o fi căldura, nimeni nu știe, dar, cînd mă gîndesc la statuia lui Caragiale (Stalin pînă la gît) din grădiniță, […]

De la Ierusalim la vale

În 2007, ICR a organizat standul României la Tîrgul de Carte de la Ierusalim. Iată-mă, alături de Traian T. Coșovei, Grete Tartler, Denisa Comănescu, Elena Vlădăreanu, Mihaela Marin, Mihai Iordache și alții în Orașul Sfînt. Ne cazaseră la Crowne Plaza, pe un dîmb, la doi pași de tîrg. Îl trăgeam de mînecă pe Traian să […]

Datorii plătite, meserie furată

Mi-am cumpărat a doua casă în 2001 (nu vă mai uitați la prima, aia s-a dus așa cum a venit). Dar, dragii moșului, pe atunci, a intra la bancă era ca și cum ai fi semnat felul în care să fii condamnat la moarte: prin împușcare, prin decapitare sau prin spînzurare. Pentru că nici o […]

Delta pe față și pe dos

Am văzut, de curînd, o fotografie postată de Rita Chirian. Era de acum 13 ani, pe cînd Rita era o puștoaică-poetă, blondă, cu nasul în vînt, cu ochi reci și scăpărători, iar alături de ea ședea, oarecum incomod, senin, un poet tuns scurt-scurt și care nu mai este: Constantin Virgil Bănescu. Pe undeva, încruntat și […]

Reînviere prin noi înșine

Mică-mare vînzoleală la cimitirul Reînvierea. Fostul președinte Ion Iliescu își tot vizitează și își aranjează locul de veci. După cîteva vizite de curtoazie la Elias, se pare că atenția titanului din Oltenița s-a mutat dinspre cele lumești către cele eterne. Cu ocazia asta, și-a luat toată familia aici. Mai puțin sora, care a lăsat prin […]

Dați lui Cezar ce-i al Cezarului

Am avut în facultate cîțiva profesori la care am ținut ca la ochii din cap și alții de care m-am dezîndrăgostit. Pe ultimii nu am să-i pomenesc, fie-le existența (sau țărîna) ușoară. La ce bun? Cred că uitarea îi va întovărăși ca un cîine credincios. Partea frumoasă a acestui fel de amintire e că mulți […]

Ucenicia pe taste tocmită

Am lucrat, între 1992 și 1993, la o companie de calculatoare. Adică una care importa calculatoare, cele mai scumpe din lume: Delta Design. Acolo am învățat să umblu cu Macintoașele lui Apple, după ce ucenicisem (mai bine spus, furasem meserie) la “Cotidianul lui Rațiu”. Lipeala mi-a făcut-o o fată minunată, cu un nume de familie […]

Sângeorzul de dincolo de gîrlă

Astea nu ar trebui să se numească amntiri, pentru că-s prea proaspete. În materie de memorialistică, cu cît sînt mai vechi, cu atît sînt mai bune. Cu cît sînt mai recente, naiba știe de ce, prind miros de dop sau de ulei. Nici nu știi dacă sînt memorii sau eseistică, pe gustul publicului. “Ai aflat […]

Povești cu copii și Sântimbreanu

Eram tare orgolios în copilărie, că, deh, eram geniul Școlii generale nr. 175. Nu-mi ajungea nimeni la nas. Consideram că, dacă era ceva de povestit, de relatat, de recitat, nu mă bătea nimeni. Așa m-am vînturat prin tabere de creație pionierească și nu aveam simțul ridicolului nici cît negru sub unghie. Într-una din excursii, am […]

A, gri-cultura, nu-i de glumit!

O fi cultura Cenușăreasa guvernării și instituțiilor, da’ mai are prin sobă și cîțiva biștari. Altfel nu se explică de ce, după ce e România prăduită temeinic și gospodărește, taman la cultură e bătaia peștelui (sau a melcului). De ce? – o să mă întrebați. Artiștii sînt săraci. Deși se hrănesc cu ambrozie și nectar, […]

De ce, nene Anghelache?

Dacă țineți minte, săptămîna trecută am povestit aventurile președintelui USR la audierile pentru conducerea ICR. Adică lipsa de la apel, bazată, spune-se, pe atribuirea din oficiu. Așa am încheiat articolul, cu strălucita demonstrație făcută de dl Horia Gârbea: Deci locul unui membru propus de USR este de drept și nu se poate “pierde”. Comisiile Senatului pot […]

Ventilatorul și căcatul

În ultimul timp, România literară a devenit tribuna celor mai mari gogomănii ale unei dudui plătite cu 1.000 de euro pe înfățișare. Ce spune doamna (sau domnișoara) avocat? Păi, să-i dăm cuvîntul, prin intermediul “Ochiului magic” și maro: “La recenta ședință a Comitetului Director și a Consiliului USR, ș…ț a figurat și o largă informare […]

Păzea, băieți, că vă inund!

Nu știu din ce păcătoasă sau păguboasă modestie vine prejudecata provincială de a nu scrie într-o revistă despre șeful ei. Bun-simț? Modestie? Teamă de ridicol? Poate că sîntem un neam prea legat de nimicurile pămîntești. Dacă aș fi Liiceanu, aș zice, cu sobrietate: “La dracu’ cu limita!”. Ei, vă anunț că limita s-a dus dracului. […]

Bomboana de pe tortul cu arsenic

România literară publică un articolaș gingaș: “Ne-am gîndit nu o dată la felul cum grupul Cipariu-Teodorescu-Iaru a atacat Uniunea Scriitorilor. Chiar și cei mai înverșunați adversari ai președintelui ales al USR nu s-ar fi comportat așa, ar fi avut, credem, o brumă de corectitudine. Adică: să presupunem că în Statutul USR aflat în vigoare acum […]

Cînd scriitorii aveau sînge-n pix

Documentul de mai sus nu e nou, deși e prea puțin cunoscut. Data lui e 18 decembrie 1989, dar a fost elaborat cu cel puțin o săptămînă înainte. Vremurile erau tulburi și încordate, ceva plutea în aer și nimeni nu putea spune dacă va urma o “tiranie ca-n Rusia” sau o eliberare. Mai mulți scriitori, […]

O scrisorică perfidă

Necazul cu confruntările din lumea scriitorilor e că, dacă-l asculți pe fiecare în parte, toți au dreptate. Argumentele par irefutabile (dreptate, ochii plînși vor să te vadă). De curînd, dl N. Manolescu a scris un editorial plin de năduf la adresa celor șase tineri critici care și-au dat demisia. Iată argumentele: “Ați făcut parte din […]

Cine stinge lumina?

De curînd, a tras oblonul una din cele mai iubite (odinioară) reviste alte României: Academia Cațavencu. E drept, căzuse în uitare și în paragină. Dispăruse de pe firmament de cîțiva ani, dar, privită de departe, purta încă cu mîndrie un frontispiciu genial. Noi, cei care i-am dat viață douăzeci de ani, o priveam de departe, […]

Cu codițele pe frunte

Povestea asta mi-a adus-o în minte Florin Reguș Seserman, fiul scriitorului de limbă ucraineană Corneliu Reguș. Iar întîmplarea s-a petrecut la vila “Paltinul”, a Uniunii Scriitorilor de la Neptun, în anul de grație 1990. Venisem acolo cu tot familionul, iar prietenii de anțărț erau, și ei, ciopor. Vai, ce aveam să rîdem! Vai, ce bancuri […]

Talaipórosmoriamachia

Nu vă speriați, că n-am înnebunit. E moda, care ne cere, cînd vrem să nimicim un adversar, să apelăm la certitudinile pe care îmbîrligata înțelepciune elenă clasică ni le oferă în lupta (machia) polemică. Pe scurt, ceea ce scrie mai sus s-ar traduce prin lupta ticăloșiei cu prostia. Scriam data trecută despre un editorial jalnic […]

Elefantul din bucătăria hipopotamului

Zilele din urmă au fost marcate de cele mai tulburătoare evenimente din istoria recentă a României. Victoria rapidă, fără drept de apel, împotriva unui căcăneț de lege, pe care guvernanții au vrut să-l bage pe post de elefant în bucătărie, e de mirare. Niciodată nu au ieșit atît de mulți oameni, într-un timp atît de […]

Dăm probe!

În toamna anului 2004 intram, pentru a doua oară, în pîine la Televiziunea Română. Mai avusesem o experiență, nu foarte fericită, în sezonul 1999-2000, cu emisiunea Artmania. Mă tocmisem pentru patru sute de dolari pe lună, sumă frumușică, absolut suficientă ca să trăiesc decent. Faza nașpa fusese că, deși am filmat la greu, banii i-am […]