(352 articole)

www.catavencii.ro

Revelion ostășesc

1973 spre 1974. Cum altfel să serbezi avîntul tineresc către o vîrstă rotundă (ah, douăzeci de ani, unde sînteți?), altfel decît cu o permisie? Eram, cum poate știți, soldat, împreună cu Traian T. Coșovei, Alexandru Mușina, Dan Arsenie, Marian (Macca) Ciobanu, Geo Iorga, Vlad Nistor și alții. Pifani proști, deși oarecum teriști, eram în în […]

Romanță fără Eco

Prin ’86, Umberto Eco a făcut o vizită în România. Numele trandafirului apăruse de cîțiva ani, la Editura Dacia, iar România coafezelor s-a îmbrățișat frățește cu România belferilor. Fiecare citea ce-i plăcea, dar partea haioasă e că trandafirul plăcea tuturor, din motive diferite sau opuse. Povestea acelei apariţii e celebră, deși apocrifă, și, de la […]

O hotărîre mai lungă decît vaca

Înveșmîntat într-un halat grena și pufos, maestrul își privește ceasul rotund cu lănțug. E ultima lui dambla, fronda supremă, ultima redută împotriva depersonalizării artei. Simte că va livra o șmotruială strașnică. Junele adjunct întîrzie. Mai sînt numai cinci secunde, iar Bucureștiul e o aglomerație dementă. Dar ce să vezi? Exact cînd amîndouă limbile țintesc ora […]

Jocurile sînt făcute

E ciudat să scriu taman eu despre Iocan nr. 4. Arbitru, antrenor și oleacă jucător, pentru că recenta apariție a Editurii Vellant stă în cîrca mea. Dacă îi laud pe autori, mi se va spune pe bună dreptate că sînt ca copiii mei. Dacă îi critic, mi se va da peste nas: „Păi, cum, tu […]

Cum am cîștigat la Loto fără să știu

Demult tare, pe cînd puricele se încălța cu 99 de ocale de fier și se înălța pînă la cer, adică la începutul anilor ’60, obișnuiam să-mi petrec vacanța de vară la bunici. Satul Cataloi era cam la 11 kilometri de Tulcea, iar cînd avea timp și vecini cumsecade dispuși să de o mînă de ajutor, […]

Papa bun la Rațiu

Singura mea experiență adevărată de ziarist a fost la Cotidianul. Mi-a dat telefon Nae Prelipceanu și m-a întrebat dacă nu vreau la ziarul lui Rațiu. Habar n-aveam dacă voiam sau nu. Pînă în ’90, orice intrare în presă sau edituri îmi fusese interzisă – nu eram (și nu voiam să ajung) membru de partid. Îmi […]

Zadarnicele chinuri ale funcției

Dl Gabriel Chifu, vicepreședinte sine die al USR, e un scriitor onorabil. Poet, publicist și prozator, oltean de-al nostru, din popor, a scris și cărți. Unele bunișoare, altele așa și-așa. Nu îngheață puțul, vorba lui Caragiale, dar cevaceva tot rămîne. Numai bun pentru o posteritate fără turbulențe. Problema lui, s-o spunem clar, e sistemul lingușitoresc […]

Idioții la ei acasă

De la Platon încoace, filozofii cu F mare sau cu p mic s-au întrecut în a da sentințe în materie de artă. E vechi păcatul și nimeni nu e primul vinovat. De unde vine obsesia asta? Dracu’ știe! Probabil din ambiția deșartă că filozofia e singura rezolvare logică și riguroasă a lumii. Pe urmele filozofiei […]

O debutare furtunoasă

Sfîrșitul anilor ’70 a găsit generația ’80 cu toate volumele gata, de parcă erau banduliere doldora de gloanțe metaforice. Nu era membru al Cenaclului de Luni să nu aibă în manuscris bastonul de general. Și premiul de debut, firește. Primul a ieșit în lume Traian T. Coșovei, cu Ninsoarea electrică, urmată de 1, 2, 3 […]

Ca Miți nu e nimeni

Unii spun că figura cea mai luminoasă a restaurantului scriitorilor ar fi fost doamna Candrea. Sînt istorii fabuloase, cu o eroină mitică, protectoare a artelor, a artiștilor și care stingea întotdeauna lumina. Dar, cum nu am văzut-o cu ochii mei, am să păstrez liniștea. Deși despre doamna Candrea mi-au povestit Mazilescu, Petre Stoica, Dan Cristea […]

Copilă toți sîntem datori!

Grea viața de jurat! După ce te hotărăști să intri în joc și crezi că numai cerul e limita, descoperi că lucrurile sînt mai complicate și prezintă umflături. Acum vreo unsprezece ani, prin nu știu ce împrejurare misterioasă a vieții mele de artist, CNC-ul mi-a propus să jurizez scenariile care urmau să reprezinte producția pe […]

Nașul generației ’80

Generația mea a tras din greu pentru glorie. Dacă era vorba să lovească la țurloaie, trompetele partidului nu stăteau mult pe gînduri. Eugen Barbu ne culegea cu penseta și ne expunea apoi ridicolului public, în revista Săptămîna. Degeaba ne împăunam cu numărul imens de critici distructive, urmarea era interdicția de publicare. Șaizeci de mii de […]

Trei exemple mai grele decît veacul

Eu nu mai cred în rezistența „prin cultură”. M-am autoiluzionat ani de-a rîndul, mai ales în tinerețe (cînd trebuie să împaci poftele firești și trupești cu sărăcia ofertei), că arta e deasupra caracterului – doar aveam atîtea modele ilustre – și doar arta e totul, nu?! Știu că etica nu cîntărește nici cît negru sub […]

Case peste case

1990 a venit, ca în mai toate civilizațiile ieșite din sacul fără fund, cu speranțe, pasiuni, nebunii și inițiative. Iar cuvintele de ordine al acelor zile erau: „ceaușescu“, „tinerii noștri eroi“, „rezistența prin cultură“ și „ciuperci după ploaie“. Cu Ceaușescu ne-am lămurit. Tinerii noștri eroi au provocat greață după numai șase luni. S-a săturat lumea […]

Dați-mi un nume, voi munților!

În ’82, eram departe de ceea ce se cheamă o generație cu acte în regulă. Ba nu eram deloc. În acte nu apăream, cărți nu aveam (încă) și nimeni nu vorbea de noi (ba da, dar cu spume la gură, ca la gazeta de perete a batalionului, în care se recomandă să nu repeți greșeala […]

Zadarnicele chinuri ale Voncului

Se spune, nu pe nedrept, ci dintr-o lungă și tristă experiență, că, ajunși la bătrînețe, vicioșii, sperjurii și aroganții devin virtuoși. Brusc, tinerețea le pute. Ăștia sînt Tartuffii de modă nouă. Dacă nu-i cauți de ouă (că s-ar putea să nu le mai găsești), imaginea lor e a unor sfinți principiali, preocupați numai de înălțimile […]

Vecinătatea geniului

Cînd am ajuns la editura Cartea Românească, în 1983, nu aveam de unde să bănuiesc că suflarea se impregnase de stilul și personalitatea lui Marin Preda. Cum treceai de redactori, oameni normali și cu mințile acasă, de la directorul administrativ în jos, pînă la nea Savu Dumitrescu, șoferul, te propteai și te împiedicai necontenit de […]

Vînt de libertate

În 1991, poetul Eugen Suciu strălucea printre ceilalți poeți cu un Audi roșu, decapotabil, second hand. Mașina și-o luase cu banii de la o fundație franceză de întrajutorare culturală. Fundația așteptase vreo trei ani să-i dea ordinul “Bene merenti” și iată că marea ocazie s-a ivit, odată cu libertatea. Legenda spune că Suciu a ajuns […]

Ce face prostul, cînd e fudul?

Se dă de gol. Dă cu mucii în fasole. Îl linge pe șef în cur. Mănîncă căcat. Nu poate trăi liniștit pînă nu-și trîmbițează stupiditatea arogantă. Într-un articolaș apărut (și unde să apară așa un gunoi, dacă nu în România literară?), dl Răzvan Voncu scrie Din nou, despre fraudarea instituțiilor de validare. Autorele trece în […]

Un gestionar printre oameni

Deși colegul și prietenul Dan Stanciu insistă ritos, de fiecare dată, că vremurile alea n-au fost nici frumoase, nici vesele, perioada petrecută la Cartea Românească devine tot mai aurie. O fi tinerețea, o fi iertarea, o fi căldura, nimeni nu știe, dar, cînd mă gîndesc la statuia lui Caragiale (Stalin pînă la gît) din grădiniță, […]