(322 articole)

www.catavencii.ro

Ventilatorul și căcatul

În ultimul timp, România literară a devenit tribuna celor mai mari gogomănii ale unei dudui plătite cu 1.000 de euro pe înfățișare. Ce spune doamna (sau domnișoara) avocat? Păi, să-i dăm cuvîntul, prin intermediul “Ochiului magic” și maro: “La recenta ședință a Comitetului Director și a Consiliului USR, ș…ț a figurat și o largă informare […]

Păzea, băieți, că vă inund!

Nu știu din ce păcătoasă sau păguboasă modestie vine prejudecata provincială de a nu scrie într-o revistă despre șeful ei. Bun-simț? Modestie? Teamă de ridicol? Poate că sîntem un neam prea legat de nimicurile pămîntești. Dacă aș fi Liiceanu, aș zice, cu sobrietate: “La dracu’ cu limita!”. Ei, vă anunț că limita s-a dus dracului. […]

Bomboana de pe tortul cu arsenic

România literară publică un articolaș gingaș: “Ne-am gîndit nu o dată la felul cum grupul Cipariu-Teodorescu-Iaru a atacat Uniunea Scriitorilor. Chiar și cei mai înverșunați adversari ai președintelui ales al USR nu s-ar fi comportat așa, ar fi avut, credem, o brumă de corectitudine. Adică: să presupunem că în Statutul USR aflat în vigoare acum […]

Cînd scriitorii aveau sînge-n pix

Documentul de mai sus nu e nou, deși e prea puțin cunoscut. Data lui e 18 decembrie 1989, dar a fost elaborat cu cel puțin o săptămînă înainte. Vremurile erau tulburi și încordate, ceva plutea în aer și nimeni nu putea spune dacă va urma o “tiranie ca-n Rusia” sau o eliberare. Mai mulți scriitori, […]

O scrisorică perfidă

Necazul cu confruntările din lumea scriitorilor e că, dacă-l asculți pe fiecare în parte, toți au dreptate. Argumentele par irefutabile (dreptate, ochii plînși vor să te vadă). De curînd, dl N. Manolescu a scris un editorial plin de năduf la adresa celor șase tineri critici care și-au dat demisia. Iată argumentele: “Ați făcut parte din […]

Cine stinge lumina?

De curînd, a tras oblonul una din cele mai iubite (odinioară) reviste alte României: Academia Cațavencu. E drept, căzuse în uitare și în paragină. Dispăruse de pe firmament de cîțiva ani, dar, privită de departe, purta încă cu mîndrie un frontispiciu genial. Noi, cei care i-am dat viață douăzeci de ani, o priveam de departe, […]

Cu codițele pe frunte

Povestea asta mi-a adus-o în minte Florin Reguș Seserman, fiul scriitorului de limbă ucraineană Corneliu Reguș. Iar întîmplarea s-a petrecut la vila “Paltinul”, a Uniunii Scriitorilor de la Neptun, în anul de grație 1990. Venisem acolo cu tot familionul, iar prietenii de anțărț erau, și ei, ciopor. Vai, ce aveam să rîdem! Vai, ce bancuri […]

Talaipórosmoriamachia

Nu vă speriați, că n-am înnebunit. E moda, care ne cere, cînd vrem să nimicim un adversar, să apelăm la certitudinile pe care îmbîrligata înțelepciune elenă clasică ni le oferă în lupta (machia) polemică. Pe scurt, ceea ce scrie mai sus s-ar traduce prin lupta ticăloșiei cu prostia. Scriam data trecută despre un editorial jalnic […]

Elefantul din bucătăria hipopotamului

Zilele din urmă au fost marcate de cele mai tulburătoare evenimente din istoria recentă a României. Victoria rapidă, fără drept de apel, împotriva unui căcăneț de lege, pe care guvernanții au vrut să-l bage pe post de elefant în bucătărie, e de mirare. Niciodată nu au ieșit atît de mulți oameni, într-un timp atît de […]

Dăm probe!

În toamna anului 2004 intram, pentru a doua oară, în pîine la Televiziunea Română. Mai avusesem o experiență, nu foarte fericită, în sezonul 1999-2000, cu emisiunea Artmania. Mă tocmisem pentru patru sute de dolari pe lună, sumă frumușică, absolut suficientă ca să trăiesc decent. Faza nașpa fusese că, deși am filmat la greu, banii i-am […]

Victoriile lui Pyrrhus sînt tot mai debile

N-am vrut să scriu la cald despre excluderea a încă șase scriitori din USR, și nici despre demisia altor șase. A te bucura de răul altuia e nașpa, deși perfect uman, așa că înțeleg jubilația oficialilor, dar a te împopistra cînd breasla din care faci parte pîrîie din toate articulațiile e o inconștiență. Dar cum […]

Partidul de taxi-sauvage

Orele patru-opt după-amiază, în București, sînt ore de chin și negociere. Atunci îi e greu călătorului care n-are nici autobuz, nici metrou și nici timp să aștepte. Cînd e gata să-și vîndă și sufletul, doar-doar o ajunge în vreun colțișor necesar și suficient al orașului. Cunoscînd aceste nevoi (a)stringente, șmecherașii de Capitală s-au organizat cum […]

O comoară în adîncuri îngropată

Nu se putea să avem o zi națională a culturii fără un scandal. 2017 nu face excepție, iar Uniunea Scriitorilor își dă din nou în petic. Celebra Comisie de de Monitorizare, Suspendare și Excludere (Cenzura lui Dulea, pe stil nou) a exclus deunăzi alți șase membri. “Consiliul USR a votat, în unanimitate, invalidarea pretinsei «Adunări […]

Revelioane cu răvaș

E o poveste veche de cînd lumea: la fiecare sfîrșit de an, ca un făcut, lumea își pierde mințile și delirează despre anul ce vine și care urmează să fie fabulos, bogat, iubăreț, pufos. E o revărsare de urări, o beție de sentimente indescriptibile și imprescriptibile. Ei bine, după ce se termină urările, se trece […]

De ce, nene Anghelache?

Nopțile în Bucureștiul anilor ’80 e tinerețea mea. Sau “sînt” tinerețea mea? Habar n-am. Cert e că îți trebuia ceva sînge-n pix să străbați Capitala de la un cap la altul, după înserat. Cu toate astea, nu am avut niciodată un incident major în tot deceniul acela. Unde mai pui că, oriunde te-ai fi dus, […]

Legea lui Om

Legea lui Om, dacă nu știați, sună așa: “Ești om cu mine, sînt om cu tine”. Nu mi-aș fi amintit-o dacă nu ar fi explodat în site (cu flacără mică, e drept) o știre năucitoare. Pentru prima dată în seculara sa istorie, Uniunea Scriitorilor din România a făcut publice numele a patru proaspeți beneficiari ai […]

Gura păcătosului din lac în puță

Ultimul număr al României literare ne confirmă ceea ce știam de mult: “Prostul, pînă nu-i fudul, parcă nu e prost destul” sau “Dacă tăceai, filozof rămîneai”. Locul prostului? Ochiul magic, ultima frontieră, adică ultima pagină: «…în cadrul Tîrgului (Gaudeamus – n.n.), s-au acordat premiile anuale ale PEN. Jurați au fost Magda Cârneci, care mai nou […]

Dracula, care ne deschide pofta

Cu cît îmbătrînesc, cu atît îmi dau seama mai limpede că omul e un animal neliniștit, dispus să creadă, să vadă și să audă ce nu se poate vedea, auzi, mirosi ori gusta, mult mai repede și mai decisiv decît adevărul cenușiu, realitatea strîmtă și viața de rahat pe care o are de trăit. Între […]

Din Iocan, Iocan răsare

Cînd a pornit la drum revista Iocan, redactorii și-au făcut planuri pentru 100 de numere. Au măsurat, au privit în soare, apoi s-au privit în ochi, bărbătește, și au decis că merită să supraviețuiască atît cît să scoată, peste 25 de ani, numărul centenar. Însă, pînă acolo, că e drum lung, iar călătorului îi șade […]

Împielițați în pielea goală

Spre sfîrșitul stagiului militar, adică pe cînd dădea frunza (și iarba, firește), pe cînd simțurile, dar mai ales somnul de cătană în slujba patriei era cutreierat de ființe foarte feminine și foarte ofertante, eu și Traian T. Coșovei ne cam prinseserăm cum merg lucrurile. Eram deja bătătoriți, și în talpă, și pe sinapse. Știam cum […]

Road to Hell, pavat cu bune intenții

Bine e să ai de-a face cu morții. Cei de la pompe funebre ar putea spune că e cea mai profitabilă și sigură dintre ocupații. Băieții și fetele de sub pămînt nu pot și nu au cum să protesteze niciodată în numele lor. Dacă spui prostii. Dacă te bați cu cărămida refractară (la critici, să […]

Minoritarul lovit în aripă

Duminică, pe site-ul Uniunii Scriitorilor din România, la rubrica “Comunicate” (!), dl Varujan Vosganian, proaspăt premiant Angelus, pentru o carte foarte bună, Cartea șoaptelor, dar, de data asta, din postura de vicepreședinte, îi dă o smetie fostului amic și, hm, fostului coleg Cristian Teodorescu. Comunicatul sună cam așa (fragmente): …citesc un text pe care Cristian […]

Să n-o belim prea tare

“E o mizerie. Bob Dylan e un textier de mîna a doua. O fi el regizor de film, dar nu merita premiul Nobel. În America, sînt mari scriitori care nu au Nobel. Bob Dylan nu are ce căuta la premiul Nobel. E complet caraghios.” Ah, aceste cuvinte care ne doare… Încă o dată, ele (cuvintele) […]

Trei ani de vacanță

Am scris timp, de aproape doisprezece ani, la B24FUN, apoi la 24FUN, la rugămintea lui Alexandru Săndulescu. Erau vremuri mișto, în care revistele mergeau, publicitatea curgea, iar viitorul era roz. Ce ne puteam dori mai mult, intraserăm într-o zodie fastă și viața zbuciumată părea, pe atunci, previzibilă. Ambele redacții (a lui și a Academiei Cațavencu) […]

Galați, ultimul etaj

Anul 1979 începuse cu bine. Pe stagiarii repartizați acolo statul îi cadorisise cu etajele 10 și 11 dintr-un bloc de la marginea cartierului Ada Marinescu. Cum l-au ocupat e o poveste întreagă. Acum pot să spun cum s-a întîmplat. Maică-mea, în imensa ei dragoste pentru plodul ei (adică eu), s-a trezit într-o bună dimineață revoltată […]

Poveștile unor turnee de vis

Pe vremea cînd eram mai tînăr, iar generația mea visa la glorie și nu la posturi grase, ne creaserăm un soi de apărare colectivă împotriva vremurilor. Groșan era cel mai visător. Lui nu-i trebuia nici măcar glorie. El avea în cap un singur lucru. Își prezenta proiectul la fiecare călătorie (și am călătorit mult și […]

Judecătorul și călăii

  Taa-daam! Stimați concetățeni… tovarăși… pretini… doamnelor și domnilor… iubiților pe tunuri… Popă Pripici… dăscălime… mofluji… Adunarea! Avem un comunicat importantissim pentru țară. Tocmai îmi scremeam mintea ce să scriu pentru săptămîna următoare, dacă să mă legăn în hamacul amintirilor sau să mă închid, din nou, în cutia cu maimuțe a prezentului. Mă sunase Cristian […]

Marea era agitată

Păcat că Sorin Preda nu e și nu va mai fi de față să confirme spusele mele. Nu, marea nu era agitată. Avea să fie, o săptămînă mai tîrziu, la Izmir, însă asta e altă poveste. Dar, datorită lui Sorin, cel care trecuse atunci (era în toamna lui 1994) printr-o criză mistică și privea lucrurile […]

Existența există, iar nonexistența, oha

Cine e și cine nu e? Aceasta-i întrebarea. În războiul pe viață și pe moarte dintre vechea și noua conducere a USR, a intervenit un… Comunicat (publicat în România literară și pe site-ul oficial). Și el sună așa: “Uniunea Scriitorilor din România, prin Președintele Nicolae Manolescu, anunță faptul că, prin hotărîrea pronunțată la data de […]

Vacanțe la Neptun

Drag mi-ar fi fost, în urmă cu, hăt, mulți ani, să fiu primit în USR (nu vă speriați, nu e noul partid, era vechea asociație de breaslă). Pe lîngă sentimentul suprem pe care ți-l dădea apartenența la cea mai elitistă breaslă, mai erau casele de creație. Acolo era bătaia peștelui. De altfel, orice scriitor cît […]