(363 articole)

www.catavencii.ro

O zi mai lungă decît veacul

Toamna lui ’81 ne-a găsit pe toți patru (Traian T. Coșovei, Mircea Cărtărescu, Ion Stratan și subsemnatul) cu cărțile tipărite. Traian avea chiar două, publicase în urmă cu un an poate cea mai frumoasă carte de poezie, care mă emoționează și acum, după patruzeci de ani, 1, 2, 3, sau… Eram cu toții în plină […]

Pis, pis, pis, sifilis

Naiba știe cum am ajuns eu, ditamai orășeanul, în practica folclorică de la Pucioasa. Poate pentru că era printre profii organizatori Alexandru Sincu, de la teoria literaturii, care avea mare priză la studenți. Bridgist convins, fumător de pipă, le înnebunea pe fetele sensibile care-și pierdeau uzul rațiunii, dînd într-o fermecătoare isterie. Țin minte cum s-a […]

Victoria e a noastră!

Am fost, între 1990 și 2004, ceva ce unii mai înțelepți sau mai ironici ar numi „un activist politic”. E drept, un activist nițel mai special, gata să lase baltă scopurile mai înalte ale patriei și moștenirea noastră națională pentru o fată frumoasă sau pentru un chef cu prietenii. Un soi de Gică Contra, căruia-i […]

Revoluționar, ce p… mea!

După frumoasa pățanie din decembrie ’89, mi-am continuat peregrinările diurne și nocturne prin Bucureștiul iubit și pus pe demonstrații. Cred că v-am spus că, prin februarie, Mircea Dinescu vorbea singur prin Casa Monteoru, încercînd să dea scriitorilor săraci niște apartamente din Centrul Civic, apartamente pe care le obținuse de la Petre Roman. Bine, nu-i vorbă, […]

Diminețile ieftine ale scriitorului

Prima mea ieșire a fost în Franța, în toamna lui 1990. Cîștigasem o bursă de 5.000 de franci, iar prietenul nevăzut necunoscut Sebastian Reichmann ne închiriase, mie și lui Toma Roman senior, un apartament al fostei sale soții, pentru care ne cerea un mizilic, 500 de franci. Eram pregătit sufletește să înghit Occidentul, dar m-am […]

În fața dosarului toți sîntem egali

Perioada petrecută la Cotidianul a fost, poate, cea mai exciting, adică emoționantă, în traducere corectă, aia pentru care pathetic înseamnă, de fapt, jalnic, din viața mea de jurnalist. Eram, totuși, destul de copt, că ieșisem în lumea liberă la 35 de ani, nu mă mai puteam lăuda cu zburdălnicia tinereții. Dar modul în care am […]

Foaie verde, revelion

De la o anumită vîrstă, revelioanele devin tot mai plicticoase, mai nesuferite și mai lipsite de sens, prilejuri numai bune pentru un somn sănătos, deși neliniștit – iar de a doua zi, de Sfîntu’ Vasile, prilejuri de întrebări existențiale. Cum, a mai trecut un an? Aoleu, ce anume mai rău se va întîmpla și acum? […]

Afaceri cu duiumul

Cea mai grea perioadă din viața mea (exceptînd-o pe asta de acum și dintotdeauna) a fost între ’97 și ’98. Am mai povestit, în multe rînduri, că am scos o revistă, Secrete de familie, timp de un an de zile, fără nici un ban. E drept, nici n-am dat, nici n-am luat. Am muncit, cum […]

Prașila de toamnă

Nu, deși în titlu stă scris clar și citeț, în poveste e vorba de cu totul altceva. Aș fi putut să scriu „La prașilă” sau „Desculț”, sau „Studenție cu botniță”, dar n-ar fi adevărat și cred că nimeni n-ar citi așa ceva. Mi-e greu să găsesc un alt titlu pe măsură, așa că sper să […]

Un vicepreședinte pentru eternitate…

Da, am fost, dracu’ știe de ce, și vicepreș al USR, între ’95 și ’97. Dracu’ știa el de ce: cică luasem eu steagul redutei (croaziera de pe Mediterana) și, cu el străpuns de glonțuri, nu mă prăbușisem în șanț. Servisem obștea cu glorie, cinste și dîrzenie. Atît poetic, cît și sexual, umoristic, aventuros, camaraderesc, […]

Să dai cinstea pe rușine

Am petrecut în Spitalul „Cantacuzino” zile memorabile. E drept, primele zece ore nu mi le amintesc deloc. Erau mirificele ore de comă profundă, în care lumea materială și zbuciumul social erau, deja, foarte departe. Eh, o dată moare omul. Însă dacă n-ai murit de tot, revii la viață, iar viața îți scoate beția adîncurilor pe […]

Revelion ostășesc

1973 spre 1974. Cum altfel să serbezi avîntul tineresc către o vîrstă rotundă (ah, douăzeci de ani, unde sînteți?), altfel decît cu o permisie? Eram, cum poate știți, soldat, împreună cu Traian T. Coșovei, Alexandru Mușina, Dan Arsenie, Marian (Macca) Ciobanu, Geo Iorga, Vlad Nistor și alții. Pifani proști, deși oarecum teriști, eram în în […]

Romanță fără Eco

Prin ’86, Umberto Eco a făcut o vizită în România. Numele trandafirului apăruse de cîțiva ani, la Editura Dacia, iar România coafezelor s-a îmbrățișat frățește cu România belferilor. Fiecare citea ce-i plăcea, dar partea haioasă e că trandafirul plăcea tuturor, din motive diferite sau opuse. Povestea acelei apariţii e celebră, deși apocrifă, și, de la […]

O hotărîre mai lungă decît vaca

Înveșmîntat într-un halat grena și pufos, maestrul își privește ceasul rotund cu lănțug. E ultima lui dambla, fronda supremă, ultima redută împotriva depersonalizării artei. Simte că va livra o șmotruială strașnică. Junele adjunct întîrzie. Mai sînt numai cinci secunde, iar Bucureștiul e o aglomerație dementă. Dar ce să vezi? Exact cînd amîndouă limbile țintesc ora […]

Jocurile sînt făcute

E ciudat să scriu taman eu despre Iocan nr. 4. Arbitru, antrenor și oleacă jucător, pentru că recenta apariție a Editurii Vellant stă în cîrca mea. Dacă îi laud pe autori, mi se va spune pe bună dreptate că sînt ca copiii mei. Dacă îi critic, mi se va da peste nas: „Păi, cum, tu […]

Cum am cîștigat la Loto fără să știu

Demult tare, pe cînd puricele se încălța cu 99 de ocale de fier și se înălța pînă la cer, adică la începutul anilor ’60, obișnuiam să-mi petrec vacanța de vară la bunici. Satul Cataloi era cam la 11 kilometri de Tulcea, iar cînd avea timp și vecini cumsecade dispuși să de o mînă de ajutor, […]

Papa bun la Rațiu

Singura mea experiență adevărată de ziarist a fost la Cotidianul. Mi-a dat telefon Nae Prelipceanu și m-a întrebat dacă nu vreau la ziarul lui Rațiu. Habar n-aveam dacă voiam sau nu. Pînă în ’90, orice intrare în presă sau edituri îmi fusese interzisă – nu eram (și nu voiam să ajung) membru de partid. Îmi […]

Zadarnicele chinuri ale funcției

Dl Gabriel Chifu, vicepreședinte sine die al USR, e un scriitor onorabil. Poet, publicist și prozator, oltean de-al nostru, din popor, a scris și cărți. Unele bunișoare, altele așa și-așa. Nu îngheață puțul, vorba lui Caragiale, dar cevaceva tot rămîne. Numai bun pentru o posteritate fără turbulențe. Problema lui, s-o spunem clar, e sistemul lingușitoresc […]

Idioții la ei acasă

De la Platon încoace, filozofii cu F mare sau cu p mic s-au întrecut în a da sentințe în materie de artă. E vechi păcatul și nimeni nu e primul vinovat. De unde vine obsesia asta? Dracu’ știe! Probabil din ambiția deșartă că filozofia e singura rezolvare logică și riguroasă a lumii. Pe urmele filozofiei […]

O debutare furtunoasă

Sfîrșitul anilor ’70 a găsit generația ’80 cu toate volumele gata, de parcă erau banduliere doldora de gloanțe metaforice. Nu era membru al Cenaclului de Luni să nu aibă în manuscris bastonul de general. Și premiul de debut, firește. Primul a ieșit în lume Traian T. Coșovei, cu Ninsoarea electrică, urmată de 1, 2, 3 […]