Home / Români, treceţi furtul! / Avem o Deltă. Cum o jefuim? Episodul 8: Cum să otrăvești și să iei ostatice terenurile agricole

Avem o Deltă. Cum o jefuim? Episodul 8: Cum să otrăvești și să iei ostatice terenurile agricole

Zoom

S-a mai scris la noi și se va mai scrie despre terenurile agricole din Delta Dunării. În primul rând, ele există. Acest lucru nu poate fi ascuns, nu poate fi băgat sub preș, nu poate fi negat. Se poate discuta dacă e bine sau nu că aceste terenuri există, din multiple puncte de vedere, dar deocamdată avem această certitudine: în Delta Dunării există zeci de mii de hectare de terenuri agricole, aflate în diverse forme de proprietate. Multe dintre aceste terenuri, respectiv peste 30.000 de hectare, se află în proprietatea Consiliului Județean Tulcea și ar trebui să fie o importantă sursă de venit pentru județ. Poate chiar cea mai importantă.

Terenurile agricole

din Delta Dunării sunt urâte de ecologiști, care le-ar vrea acoperite de ape și redate circuitului natural. Dar nu tot ce este agricultură în Deltă ar trebui să dispară. Unele terenuri agricole le sunt utile localnicilor, care mai cultivă acolo una-alta sau le folosesc pentru pășunatul animalelor. Doar pentru faptul că trăiesc în Deltă, înconjurați de ape și stuf, localnicii n-ar trebui să fie condamnați să mănânce doar pește, și ăla pe cale de dispariție în anumite locuri.

Marile exploatări agricole ale Deltei, întinse pe mii de hectare, n-au apărut natural, prin retragerea de bunăvoie a apelor. Unele au apărut ca urmare a amenajărilor hidrografice demarate de Saligny, altele au apărut, programatic, pe vremea lui Ceaușescu. În acestea din urmă s-a investit mult, uneori prea mult, astfel încât se poate pune și întrebarea dacă e rentabil să le distrugem sau ar fi mai bine să le păstrăm și să ne folosim de ele cu minte, fără a face mai mult rău naturii. Mai ales că, administrate cum trebuie, aceste exploatări agricole ar putea aduce Consiliului Județean Tulcea, anual, cam 20% din bugetul pe anul 2018. Într-un județ cu industrie limitată și fără resurse inepuizabile, suma asta e chiar importantă.

Ei bine, prin legea

Rezervației Biosferei Delta Dunării, încă de când există aceasta, pe teritoriul RBDD nu se poate face alt tip de agricultură decât cea ecologică. Așa spune legea, așa ar fi trebuit să se întâmple încă de la începutul anilor ’90, secolul XX. Dar, desigur, nu s-a întâmplat.

Nu s-a întâmplat pentru că, ani de-a rândul, marii concesionari, în primul rând, au neglijat legea, au găsit diverse portițe și au turnat în Deltă toate chimicalele din tabloul lui Mendeleev, ba și unele care probabil încă n-au fost catalogate.

Există trei mari concesionari

care au tras sforile în agricultura din Deltă timp de două decenii. Delta Rom Agriculture, Anglo Rom Agriculture și Agrodelta Sireasa au concesionat terenuri în 1997 și 1998, pentru câte douăzeci de ani. Redevențele, în acea perioadă, erau ridicol de mici, dar, în condițiile în care nu existau subvenții, iar la terenurile respective se ajungea greu, a găsi un concesionar a fost considerată o victorie a administrației locale. Totuși, cu sau fără subvenții, folosirea chimicalelor era interzisă și atunci, cum este și astăzi. Numai că cei trei mari concesionari n-au ținut cont de asta. Din când în când au mai obținut câte o derogare, au reușit să mai obțină câte o semnătură pe vreo listă de substanțe și uite-așa au reușit, timp de douăzeci de ani aproape, să otrăvească Delta cu produse pe care, legal, nu aveau voie să le folosească.

Dincolo de lăcomia care i-a împins

să nu accepte nici o negociere serioasă pentru majorarea redevențelor, cei trei mari concesionari s-au crezut atât de tari încât nu s-au gândit că într-o zi le vor expira contractele și că, prin comportamentul lor, vor pleca de pe ultima poziție în cazul unei noi licitații de concesionare sau chiar vor privi competiția din afară.

Exasperat de sfidări, de încălcările legii și de aparenta imposibilitate de a face ceva, Consiliul Jduețean Tulcea și-a luat inima în dinți și i-a acționat în judecată pe cei trei mari concesionari, la sfârșitul lui 2016, cerând rezilierea contractelor de concesiune pentru încălcarea clauzelor contractuale. Și pentru că unele contracte, cele încheiate în 1997, oricum expirau în 2017, cel mai probabil înainte de vreo sentință, au fost atacate în instanță contractele care expirau în octombrie 2018, pentru că pe respectivele terenuri se folosiseră substanțe interzise în agricultura din Deltă.

La sfârșitul lui 2017 au venit primele decizii ale Justiției, care dădeau dreptate CJ Tulcea și reziliau contractele Delta Rom și Anglo Rom. În februarie 2018 au început să vină și sentințele definitive. Astfel, Delta Rom Agriculture a pierdut definitiv procesul, contractul său de concesiune care expira în 2018 fiind reziliat de drept la finalul lui februarie. Sunt încă pe rol recursurile în cazurile Anglo Rom și Agrodelta Sireasa, dar finalul e previzibil.

Cu toate acestea,

cei trei mari concesionari țin cu dinții de terenuri, refuzând să plece și să lase loc unor noi câștigători ai unei eventuale licitații de concesionare. Mai mult, înființează sau au înființat noi culturi agricole, fără să aibă nici un drept. Și tot ilegal și fără drept, unii dintre ei au folosit semințe tratate chimic, ceea ce nu este permis de legea Rezervației.

Cu mult tupeu, însă, concesionarii se prezintă în fața autorităților și presează, încercând să obțină avize de mediu pentru a-și continua activitatea. Asta, în condițiile în care nu mai au nici un drept asupra terenurilor respective. Dar de aia există avocați bine plătiți, ca să nu roșească atunci când cer încălcarea legii, ba mai și amenință cu cererea de despăgubiri imense. Că doar-doar o fi lumea amețită de dimensiunea despăgubirilor și nu s-o mai uita la ilegalități.

(1028 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

  1. O fi vreo coincidenta ca cea mai mare indemnizatie de crestere a copilului e ceruta de un avocat din Tulcea care are venituri de peste 1 mil lei anual?

  2. Intr’o tara cu recolte agricole exceptionale, cat ne costa si ce pierdem prin renaturarea a cca. 30.000 HA de teren agricol deltaic ? Mai nimic ! Recoltele ceausiste realizate in zona au fost obtinute cu costuri enorme, dar in epoca respectiva chiar ca nu conta . Ce ar fi de castigat ? Consolidarea unui monument european minunat si singular, garantie in prezentarea in Europa a unei Romanii exceptionale, macar din acest p.d.v. Spargerea catorva diguri si macar 10 ani de asteptare ar potenta/dezvolta o minune naturala, demna de marile minuni naturale ale Planetei. Cine pierde ? cativa posesori de dricuri 4×4 cu vile in Pipera si Tulcea. Cine castiga ? Castiga Romania, noi toti, si nu in ultimul rand amaratii de localnici ai ZONEI, ce nu-si vor mai duce zilele amarate din comercializarea pestelui, ci vor fi binecuvantati cu beneficiul de a fi gardieni si indrumatori la portile raiului ! Recent, la granita (iluzorie) intre Belgia si Olanda am platit o caciula de euroi ca sa vad o rezervatie de 3 gashte chioare si un starc beteag ! Pai ce este Delta noastra in comparatie cu restul Europei ? este diferenta dintre un PATRIOT nuclear si un pistol cu apa chioara !

  3. @nimerceag dan,
    excelent comentariu!

  4. Hai să luăm niște fapte:
    1. Bugetul CJ Tulcea pe anul 2018 este de 207 milioane lei, adică 44 milioane euro.
    2. TOȚI agricultorii români care sunt certificați bio nu produc bio – absolut toți tratează la momentul oportun de vegetație a culturii cu substanțe chimice – care, aplicate când, cum și cât trebuie NU sunt depistabile în analiza produsului final, dar pot fi depistabile în perioada în care au fost aplicate; astfel, în Ro sunt producții record mondial la eco. La noi, pe un hectar certificat ecologic sunt producții constante de 3 tone de grâu, 2.5 t. orz, șamd, ani la rând, în condițiile în care – aspect foarte simplu verificabil, respectivii agricultori NU au în contabilitate intrări cu produse ecologice fitosanitare și de îngrășământ (care au prețuri foarte mari), care ar putea justifica producțiile. Cum îmi vinzi tu la restaurant vită de Argentina, dacă ai cumpărat doar Bălțată Româneasc?! Cum ai producție de 3 tone de grâu la hectar eco, dacă nu ai inputuri corelative? Doar din balanțele contabile (cât ai vândut/cât ai investit), raportate la indicatorii științifici ai culturilor (cât este științific să produci cu cât ai băgat în terenul ăla), ar trebui să se construiască rechizitorii care să conducă la condamnări.
    3. Dintr-un hectar certificat eco, dar lucrat cordește, se câștigă cam așa: la o producție de 3 tone grâu iei un minim de 180 eu/t. să zicem, adică minim 540 euro și o subvenție de vreo 350 (eco, înverzire, zonă defavorizată), adică ai minim 900 euro. Atenție: vorbim de cifre minime. Cheltuielile sunt de maxim 400 euro/ha, deci îți rămân 500. Ai cheltuieli de regie maxim 100 euro (angajați/utilaje), îți rămân 400 euro pe hectar. Din ăștia, 50 euro se duc la CJ Tulcea ca redevență. Îți rămân 350 euro în buzunar.
    4. De fapt, nu îți rămân 350 de euro. Nu știu cât îți rămân, pentru că din 350 de euro, începi să dai acolo, acolo, acolo, și dincolo, și… peste tot unde contează, indiferent de stânga sau dreapta. Dai, pentru că știi că ei știu ce faci. Așa că, la o exploatație de 10 mii de hectare, din cei 3.5 milioane care îți rămân pe hârtie, probabil mai mult de jumătate merg în alte părți. Părți care sunt chiar mai interesate decât tine ca lucrurile să meargă în continuare la fel.
    5. Dacă s-ar lucra corect, redevența normală de 1 tonă/hectar ar însemna vreo 130 euro pentru CJ Tulcea, adică, calculat la 40 mii hectare, vreo 5 milioane euro, care înseamnă totuși vreo 10-11% din bugetul CJ Tulcea.
    Când tragi linie, vezi că mult mai profitabil ar fi să se distrugă totul și să fie lăsată natura să-și intre în drepturi.

    • Aparent aveți unele informații, în realitate pe unele nu le prea stăpâniți.
      Bugetul CJ Tulcea pentru 2018 este de 222.622.000 de lei, cu un deficit de 53.000.000 de lei.
      Redevența minimă pentru concesionarea terenurilor agricole a fost fixată la 1.000 de kg. de grâu la hectar, dar concesionarea suprafețelor mari se va face în urma unei licitații, air estimările spun că se poate ajunge la aproximativ 200 de euro pe hectar redevență. La 37.000 de hectare, asta ar însemna cam 7.400.000 de euro. Cam 15% din bugetul actual. Dar nu doar redevența aduce venituri al bugetul local, ci și taxele, impzitele etc. Așa se poate ajunge la 20% din bugetul CJ, dacă nu mai mult.
      La clauzele din noile contracte, nici nu prea mai merge să dai undeva sau cuiva, pentru că folosirea de îngrășăminte chimice interzise duce la rezilierea contractului. La cât sunt subvențiiel și beneficiile, nici măcar nu mai e, aproape, nevoie de control de la stat, marii concesionari (și vorbim de alții, nu de ăia de acum) se vor supraveghea între ei, ca să se dea în gât în caz de zhimicale și să pună mâna pe terenurile celorlalți.
      Și așa mai departe, căci mai sunt multe de laut în calcul și de povestit.

  5. Sunt de acord cu observațiile făcute.
    Dar aici se naște problema: dacă redevența ar fi de 200 euro și s-ar respecta obligațiile pentru cultură certificată ecologic, pur și simplu exploatarea NU ar mai fi rentabilă economic, adică ar fi foarte puțin rentabilă: o producție corectă în sistem ecologic – pe o suprafață de 10.000 hectare, nu pe 3 hectare în spatele curții -, nu ar depăși o medie anuală de 2 tone de grâu/ha., la o perioadă de referință de 10 ani, luând în considerație obligativitatea rotației culturilor și condițiile pedo-climatice reale. Când o să prinzi o secetă care o să accentueze problema insurmontabilă a invadării culturilor de către dăunători și buruieni… Numai cine a făcut știe ce înseamnă să produci eco în Deltă, la o redevență de 200 euro: nerentabilitate!
    O producție medie de referință realistă de 2 tone grâu înseamnă maxim 400 euro. Încă 300 euro subvenție = 700. Cheltuieli de înființare culturi = 400 euro +200 euro redevență + 100 cheltuieli regie = 700 euro. 700 cu 700. Tandea pe mandea în mod real, un mic profit dacă faci mai mult de 2 tone, pierdere dacă faci mai puțin.
    Doar când bagi azot îți iese calculul.

    • E foarte posibil ca subvenția să fie mai mare. Nu am acum datele exact, dar sare de 400 de euro pe hectar.

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.