Home / Istorie / Averescu, patronul inimilor țărănești

Averescu, patronul inimilor țărănești

Zoom

Generalul Averescu a întîmpinat războiul mondial gata echipat de luptă. Era războiul pe care un exaltat al salvelor de tun ca el îl aștepta dintotdeauna. A primit comanda Armatei a II-a și, în aplauzele presei și ale Casei Regale, și-a făcut de cap cu ea. Întortocheata manevră de la Flămînda, cea care a răsturnat tactica ofensivă a armatei române și a transformat războiul de întregire într-o retragere totală, i se datorează. Dar Averescu a știut s-o aducă din condei, așa încît toată lumea a priceput pînă la urmă că retragerea era, oricum, de secole, refrenul nostru militar.

Nimeni însă n-a arătat mai multă inteligență în luptă ca el. Obsedat de manevre prin surprindere, de atacuri în inferioritate numerică, de ambuscade și de marșuri nocturne, generalul Averescu a strălucit printre ceilalți generali ca Luceafărul de dimineață printre licurici. Înalt, subțire, cu uniforma croită la Paris și împodobită cu decorațiile esențiale, Averescu era mereu plin de idei și pus pe acțiune. Marile victorii de la Mărăști și Oituz, pe care le-a organizat așa cum un maître d’hotel aranjează o nuntă, l-au transformat în zeu. Ostașii i-au luat mitologia în serios și i-au înălțat, seara, la gura focului, altare de devotament. Morții și răniții n-au mai contat, iar geniul militar al generalului a crescut și a plutit ca un abur izbăvitor peste întreg frontul. Țăranii aveau nevoie de un idol și l-au extras din tranșee. Generalul care înfrunta obuzele alăruri de ei și care a reușit, cu amestecul de talent, nebunie și curaj, să-i oprească pe nemți a cîștigat o popularitate egală cu a Bisericii.

În februarie 1918, cînd victoriile de la Mărășești, Mărăști, Oituz se învechiseră și aduceau a înfrîngere, Regele Ferdinand a căutat o pace separată cu Germania. Averescu a fost propus prim-ministru pentru a întări moralul plebei și, în această ipostază, a semnat partea preliminară a rușinoasei, dar sănătoasei păci de la București. Pentru a obține condiții mai bune, Ferdinand l-a rugat pe filogermanul Alexandru Marghiloman să-l înlocuiască pe Averescu și să semneze el capitolul doi.

Acest episod politic a avut darul de a-i trezi lui Averescu gustul pentru puterea civilă. Decizia lui de a se dedica politicii a fost luată și, pe un val de popularitate nemaivăzut de la Mica Unire, s-a lăsat dus de ape. Avea să fie cea mai mare înfrîngere din întreaga lui carieră de luptător, căci, pe cît era de dibaci în amăgirea trupelor dușmane, pe atît era de naiv în materie de urzeli politice și trădări.

(5934 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.