Home / Film / BayDon’tWatch

BayDon’tWatch

Zoom

„Lasciate ogni speranza, voi ch’entrate!” ar trebui tipărit mare sau, mai bine, scris cu neoane multicolore deasupra fiecărei intrări de cinematograf în care rulează Baywatch. Desigur, versul lui Dante ar putea să sune ciudat, străin sau de-a dreptul indescifrabil pentru niște români neaoși, aceiași care urlă după copiii lor neastîmpărați, Mario, Luigi și Matteo.

Să încercăm altfel: știți cum e filmul ăsta? E frumos. Frumos ca toamna cîrciumarului Palivec.

Da, știu, Baywatch a fost una din marile senzații ale anilor ’90. Între noi fie vorba, anii ’90 sînt plini de chestii care au fost mari senzații atunci, dar care acum sînt ca prietenii ăia din adolescență: îi ocolești de la distanță, pentru că nimeni nu vrea să-și aducă aminte că a fost un coșuros penibil care asculta André și Costi Ioniță. Și dacă mai ascultă și acum? Uite un motiv în plus să-l ocolești. Nu vrei să realizezi cît de tîmpiți erau inșii care populau cercul tău social.

Azi, Baywatch mai face senzație probabil prin Uzbekistan, unde oamenii își pun cămila să alerge pe roată pentru curent și se uită seara la televizorul cu lămpi. Același televizor unde se uită și la Beverly Hills, și la Salvați de clopoțel, și la Verdict: crimă. Da, era atît de rău.

De aici și mirarea: de ce ai scoate de sub straturi precambriene de naftalină povestea asta? Nu, nu spuneți „Pentru notorietate”. E ca și cum ai spune „Hai să relansăm 3 Sud Est, sigur niște moși care țopăie afectat vor face furori printre adolescente”.

Mai știi, poate că target-ul filmului nu-l reprezintă adolescenții de azi (ba da, fix ăla e), ci ăia din anii ‘90. Ăia care au deja copii, job-uri și rate, deci sigur și-au păstrat același simț infantil al umorului ca și acum douăzeci de ani. În plus, rolul principal e jucat de tipul ăla celebru, care juca prin 2000 în Regele Scorpion. Sau în Mumia. Sau ceva de genul ăsta, oricum calitatea unui .avi era foarte proastă pe atunci, chiar și cînd filmul era pe două CD-uri.

Am zis despre simțul umorului că e infantil? Am exagerat. E nevoie de un nou cuvînt, mai puternic decît “infantil”, mai grav decît “primitiv”, mai jignitor decît „glume de puțoi”. Autobaza care populează cu lipsa de haz replicile și situațiile pare luată din visurile umede ale unui măturător care visează să ajungă șofer pe o linie preorășenească. Scenariștii au intuit bine că, dacă tot e să dea gluma groasă, să hăhăie gherțoiul, atunci trebuie să toarne și ceva șocant, așa cît să rupă barierele decenței vag acceptabile. De acord, să toarne, dar nu ca la ședințele de waterboarding de la Guantanamo, chiar dacă, în final, și filmul ăsta e tot un soi de tortură.

Liniștea care urma fiecărei tentative de nehaz era asurzitoare. Sau, ca să citez un băiat din fața mea, „De ce nu pun și ăștia rîsete după glume, ca să știm și noi cînd să rîdem?”.

Povestea avea potențial. Nu prin ea însăși, ci prin premisa ridicolă: niște salvamari care se joacă de-a polițiștii și distrug traficanta de droguri. Ajunsă în mîna unui povestitor priceput, filmul ar fi putut fi simpatic, jucînd cu tupeu cartea absurdului. Așa, absurd e că niște oameni au considerat că însăilarea asta nefericită poate fi un suport decent pentru gălețile de mușchi, țîțe și buci pe care Baywatch le aruncă pe ecran încercînd în zadar să-și acopere goliciunea de idei.

Nu știu și nici n-am chef să mă întorc în anii ‘90 ca să-mi dau seama dacă și serialul era la fel de stupid. Popularitatea lui a pornit de la costume de baie, în general, și s-a menținut pe silicoanele Pamelei Anderson. Acum însă, cînd Internetul geme de porn și orice puțoi poate găsi Nirvana direct pe telefon, e profund ridicol să speri că vei atrage pe cineva vînzînd costume de baie. Dacă voiau cu adevărat să facă bani, producătorii lui Baywatch închiriau niște săli, stingeau luminile și lăsau spectatorii să se uite liniștiți pe handheld-uri.

Baywatch. R.: Seth Gordon. Cu: Dwayne Johnson, Zac Effron.

(932 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

  1. Nea Dane, mai deschide Internetu’ ăla şi dă o ocheadă la Uzbekistan înainte să deschizi tastatura. Pe lângă Tashkent, îţi recomand Samarkand, Buhara, Nukus sau Khiva. Asta doar de poftă. Hai, salutări din Uzbekistan!

  2. așa e nea Dane; umorul e în regulă, ai bușit-o cu Uzbekistanul major.

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.