Home / Ghidul călătoriilor de iarnă / Berlin, capitala mondială a hipsterimii

Berlin, capitala mondială a hipsterimii

Zoom

În mod normal, înainte să mergi în Berlin, e bine să te uiți cu atenție în calendar și să te asiguri că nu e iarnă. Din noiembrie până-n martie nu e mare lucru de văzut în capitala Germaniei, din cauza întunericului. Iarna se întunecă foarte devreme, iar dacă ești genul care în vacanță se trezește la trei după-amiaza, atunci îți mai rămâne cam o oră de lumină pe zi, când e posibil să viscolească. Într-un clasament recent al popoarelor lipsite de umor, nemții ocupau primul loc. Dacă ai petrecut o iarnă în Berlin, înțelegi și cauza. Prin martie anul trecut, când primăvara abia începuse și pe trotuar trebuia să sari de pe un sloi de gheață pe altul ca să nu te umpli de apă, o localnică mi-a povestit că o studentă străină a fost atât de deprimată încât n-a ieșit toată iarna din campus.

Există însă și câteva motive serioase pentru care merită să vizitezi orașul iarna. În primul rând, nemaifiind atâția turiști, ai ocazia să-i vezi și pe localnici, nu numai pe albanezii care își fac poze de pus pe Facebook la Poarta Brandenburg și pe americanii care, la Checkpoint Charlie, dau câțiva euro ca să aibă în pașaport ștampila vintage a controlului vamal est-german. În al doilea rând, există lucruri pe care nu le vezi decât iarna. Cum ar fi, de exemplu, piețele de Crăciun, așa numitele Weinachtsmarkt. Sau prostituatele care degeră de frig pe Oranienburgerstrasse, aproape de parcul Mon Bijou, purtând de la brâu în jos doar un soi de curea lată, pe post de fustă.

Dar să ne întoarcem la locuitorii Berlinului. În Berlin sunt atât de mulți hipsteri încât până și administratorii de bloc poartă blugi skinny și ochelari cu ramă groasă. Dacă în Berlin ar exista maidanezi, probabil că pensionarele nebune de la etajul doi care le-ar da de mâncare ar asculta formații obscure, de pe scena underground a orașului. La un moment dat, am văzut pe stradă un bătrân care plimba în lesă un șobolan. Ce poate fi mai alternativ, în materie de animale de companie? Mai ales că-i plăcea animalul acela de pe vremea când era undergound, prin sistemul de canalizare al oraşului.

Unul dintre principalele puncte de întâlnire ale hipsterimii locale este Mauerpark (Parcul Zidului), numit așa după construcția care a făcut celebru Berlinul. De altfel, în parc încă mai există un segment din zid, lăsat în picioare ca să-l umple cu graffiti artiștii care nu reușesc să vandalizeze o construcție mai serioasă, de interes public. Aflat în Prenzlauer Berg, un cartier est-german care între timp s-a gentrificat și s-a umplut de corporatiști cu pretenții artistice, Mauerpark se aglomerează în fiecare duminică. Principala atracție e târgul de vechituri, unde se pun în vânzare o grămadă de lucruri pe care nu te-ai gîndi că s-ar putea cere bani. Eu mi-am luat o vestă de dimie, în genul celor pe care le poartă ciobanii iarna, dar am aruncat-o după ce mi-am dat seama că, cu cât o spăl mai mult, cu atât miroase mai puternic a oaie. 5 euro cheltuiți cu cap. Altul, mai iresponsabil, i-ar fi dat pe un obiect complet inutil, de pe urma căruia n-ar fi învățat nimic. În rest, în Mauerpark mai găsești biciclete vechi, la 25-40 de euro (echivalentul a 10-15 călătorii cu transportul în comun) și mâncare orientală, preparată la fața locului de arăboaice care frământă carnea tocată cu mâinile goale. Nu trebuie uitați nici hipsterii care vând, la intrarea în parc, prăjituri făcute acasă.

Marele avantaj al Berlinului este că, vizitându-l, vezi de fapt două oraşe. Unele care, în mod normal, s-ar afla pe continente diferite. Pe măsură ce mergi spre sud cu trenurile U6 şi U7, către Kreuzberg şi Neukolln, garniturile se umplu cu imigranţi turci şi arabi, iar carmolistele blonde care îşi aprind ţigara în metrou sunt înlocuite, treptat, de femei sobre şi docile, îmbrăcate islamic. Ajuns în Kreuzberg – un cartier căruia, datorită procentului colosal de turci, i se spune „Klein Istanbul“ –, ai impresia că ai părăsit nu numai Germania, ci şi Europa. La tonetele de ziare din staţiile de metrou, majoritatea publicaţiilor sunt în turcă, iar oamenii de pe stradă nu mai vorbesc zgomotos în germană, ci în altă limbă pe care n-o cunoşti. Kreuzberg este plin de restaurante etnice, peste care tronează autoritar fast-food-ul libanez

de la intersecţia străzii Mehringdamm cu Bergman­strasse, unde se mănâncă cea mai bună shaorma din lume. Învelit într-o crustă crocantă, amestecul de carne, salate şi sosuri din interior nu are nimic în comun cu clătitele cu maioneză de la Dristor. Când am fost eu ultima oară, costa 3 euro, la fel ca doner kebabul pe care-l poţi cumpăra de la fiecare colţ de stradă.

Pe lângă turci, în Kreuzberg mai găseşti şi americani. Unul dintre ei este proprietarul anticariatului Another Country (Riemann­strasse, numărul 7), un loc care vinerea seara îţi poate oferi o experienţă unică în materie de mâncat în condiţii insalubre. Sala de mese e la subsol, printre rafturile cu cărţi SF, iar mâncarea o serveşte o persoană despre care nici acum nu ştiu dacă e transsexual sau femeie cu barbă. Partea bună e că poţi citi în voie, în timp ce bei bere la preţ de supermarket. Anticariatul e plin de fotolii comode, iar proprietarul îţi poate povesti de ce, pe la începutul anilor ’90, a părăsit Manhattan-ul ca să locuiască în Berlin. Un moment ideal ca să explici şi tu de ce părăseşti Berlinul în favoarea Bucureştiului: ai avion în două ore.

(1412 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

  1. Domnule Dan, urasc berlinul.

  2. Mai bine un Durum Doner de la Alt-Tempelhof. Dar nu intreba ce fel de carne e.

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.