În 1907, Ionel Brătianu a rezolvat o parte din problema țărănească, împuținîndu-i pe cei care urmau să beneficieze de reforma agrară. Armata care a tras în pîlcurile de răsculați părea să înțeleagă că pămîntul ce urma să fie împărțit nu ajungea pentru toți. Dar, în acea epocă a exploatării omului de către om, uzul de armă și omorul erau pe gustul societății, nu ajunseseră încă să fie încadrate la categoria crime. Așa că steaua politică a lui Ionel a început să urce pe firmament.
Mai ales că Dimitrie Alexandru Sturdza, prim-ministrul țării și șeful PNL, s-a scrîntit de tot. Dacă pînă atunci se mulțumea să latre la ședințele de consiliu, începînd cu anul 1908 a început să facă și celelalte două activități pe care le fac cîinii.
În 1908, Ionel ajunge premier, iar în 1909 președintele PNL. Avea 45 de ani și era cît pe ce să nu-i mai aibă, fiindcă într-o după-amiază de decembrie, cînd se întorcea de la Senat pe jos, lucrătorul CFR Gheorghe Stoenescu descarcă un revolver în direcția prim-ministrului. Cele mai multe gloanțe au lovit decorul, dar unul s-a înfipt în făptura marelui om de stat și l-a culcat la pămînt. Din fericire pentru reforma agrară, pentru reforma electorală, pentru modificarea Constituției și pentru Marea Unire, Ionel a supraviețuit. Dar guvernul lui a murit în 1910, cînd Carol I i-a refuzat extinderea dreptului de vot.
Ionel merge în opoziție și de acolo pîndește marea ocazie. În 1913, cînd România a declarat război gospodăriilor bulgărești părăsite, Ionel Brătianu și-a pus uniforma de maior și a plecat la război. Sigur, a fost un război în care cealaltă armată lipsea, dar un război în care se putea muri de dizenterie, de holeră și de plictiseală. Deși liberalii au trimis numeroase solii care să-l convingă să revină la civilie, Ion I. C. Brătianu a luptat cu muștele pînă la capăt și s-a întors acasă odată cu Cadrilaterul.
În ianuarie 1914 e chemat de rege să formeze iar guvernul. Ocazia plutea în aer ca privirea arhiducelui Ferdinand. Marele război nu-l aștepta decît pe tînărul terorist Gavrilo Princip.
Mosule ,esti chiar bun!
Daca s-ar baga in programa scolara (stiu e imposibil) articolele astea,poate ar invata si pustii nostri istorie.
O istorie inedita a Romaniei, ce ar trebui, intr-adevar, publicata la un moment dat!
SI AR MAI ÎNVĂȚA UMORUL DECENT.