Home / Reportaj / Bugetari privind înainte cu răbdare

Bugetari privind înainte cu răbdare

Zoom

Nu peste tot, nu în toate sectoarele bugetare au crescut salariile, așa cum promitea programul de guvernare și așa cum promiteau promisiunile de pe marginea programului de guvernare. În unele locuri n-au crescut deloc, în altele au crescut mai puțin decât se promitea. Dacă-l asculți pe Coarnă, polițiștii au început deja să piardă bani. Cei din învățmânt nu sunt nici mulțumiți, pentru că or fi crescut salariile, dar nu așa cum…

Există, totuși,

o categorie de bugetari care nu se plâng. Cei din administrația locală. Lor le-au crescut salariile copios. Unora chiar înainte de intrarea în vigoare a legii salarizării unitare. Prin câteva Consilii Județene, prin câteva instituții care țin de Consiliile Județene, niște șefi mai destupați la cap, beneficiind de ajutorul unor juriști cel puțin la fel de destupați, au aliniat salariile angajaților la cele ale celor ami bine plătiți din domeniu, folosindu-se pentru asta de diverse decizii ale Justiției. Ceea ce, desigur, n-a putut decât să-i bucure pe oameni și a făcut ca respectivele instituții să fie cele mai vânate pe piața muncii. Posturi erau, la momentul acela și mai sunt și acum, iar salariile sunt cu adevărat competitive. Mai mult, dacă lucrezi pe fonduri europene, la un momentdat, când se vor și porni proiectele – nu se știe când – ai șanse să primești încă ceva în plus, destul de consistent.

Nu se discută, încă,

despre efectele creșterile salariale asupra bugetelor personale ale bugetarilor. Și, totuși, ar trebui să se simtă. Analiștii nației vorbesc, deocamdată, doar despre efectele macroenomice, despre cum salariile nu vor putea, de fapt, să fie plătite prea multă vreme, despre cum țara se apropie de criză, despre cât de rău e. Așa o fi? Dacă vezi lumea doar la televizor sau pe net, dacă printre prietenii tăi se află doar antreprenori și oameni care sunt angajații lor înșiși, dacă pe toți ceilalți îi consideri asistați social, n-ai de unde să știi dacă angajatului din administrația publică i-a picat bine sau rău creștrea asta de salarii. Dar, de fapt, de ce ne-ar interesa. Ei nu muncesc, trăiesc pe spinarea noastră, sunt niște paraziți, niște unii, acolo, de care oamenii cu adevărat liberi, eventual cu adevărat tineri, n-au nevoie. Țara merge înainte, infrastructura nu are nevoie decât de bani, nu și de funcționari, totul ar funcționa mult mai bine dacă ei n-ar fi.

Dar dacă,

în felul lor, tot despre oameni e vorba, tot despre ființe ca noi, ăștia din mediul privat?

L-am căutat destul demult, pentru că da, unii vorbesc, dar numai off the record. Nici promisiunea garantării unui anonimat total n-a ajutat. Am primit mai multe refuzuri decât dacă ceream niște informații clasificate. Nu că le-așfi primit, neapărat, dar sigur așfi dat de cineva dispus să povestească. Dar un bugetar care să povestească sincer, fără farafastâcuri, cum a simțit creșterea salarială părea aproape un inorog. Norocul meu că am prieteni 🙂

Lucrează de zece ani la stat

și a prins și perioade bune, și perioade rele. Chestia e că-i place și nu pare genul de om care să rupă ușa la oră fixă. Spune că în primii ani a învățat. Pentru că administrația locală nu se învață în școală. A lucrat și a crescut în ierarhie. Cât poți crește, la stat, în zece ani. Nu, chiar n-are de ce să se plângă, acum câștigă mai mult decât onorabil. Câștigă chiar bine.

A mai câștigat onorabil și înainte de 2010. Îndeajuns de onorabil încât să-și pemită rate pentru o mașină. Nimic extravagant, ba chair genul de mașină care se consumă mai repede decât se termină ratele.

Micșorarea salarială l-a prins complet nepregătit. Ratele au curs, mașina, așa cum spuneam, s-a consumat, a venit vremea pentru alta, poate dintr-o categorie superioară.

Și a sperat. Ani de zile a sperat că cineva se va gândi să-și riște imaginea politică redându-le și bugetarilor demintatea financiară. Sau, măcar, niște bani în plus.

Și au venit. Bani ăia au venit acum patru luni sau cam așa ceva. Mulți, poate.

Dar știți cum sunt banii, niciodată suficienți.

Din primul salariu mărit și-a acoperit descoperirile de carduri. Căci avea.

Din al doilea salariu mărit a prins un city break ieftin, foarte ieftin, fără pretenții.

După aia a mai prins unul.

E OK când nu vrei decât un loc unde să pui capul noaptea, după ce ai umblat toată ziua, ca să vezi lumea.

Și s-a mutat, în sfârșit,

la casa lui. Mă rog, a băncii.

Un credit luat prin “Prima Casă” se pune ca bani băgați în consum?

O fi ajutat investiția lui, pe care o va acoperi complet aproape în prag de pensie, la creșterea economică?

Nu, nu și-a luat televizor, telefon sau cine știe ce gadget. S-a gândit că nimic nu durează o veșnicie, nici măcar creșterea economică, și că ar fi timpul ca măcar acum, cât e solvabil în fața băncii, să-și bage, din nou, gâtul în jugul unui credit pe termen lung.

El a simțit pe pielea lui împlinirea

unor promisiuni electorale. Chiar dacă nu știe cât va dura situația. Nu e analist economic. E un om care a aștepta să fei băgat în seamă alături de mulți alții ca el. Și nu, n-a făcut excese. I-ar plăcea ca normalitatea să mai dureze. Dar despre asta nu scria nimic în programul de guvernare al niciunui partid.

(926 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Tags: ,