Home / Români, treceţi furtul! / Când credeam că ne-am regăsit ca popor, surprizăăă! Ni s-a furat țara

Când credeam că ne-am regăsit ca popor, surprizăăă! Ni s-a furat țara

Zoom

De câteva luni mă plimb prin țară și vorbesc cu telespectatorii emisiunii Starea nației, de la Digi24. Și aflu nu doar despre necazuri personale și despre abuzuri ale instituțiilor statului – pentru că noi chiar avem un stat care nu numai că nu funcționează pentru noi, dar ne consideră inamici –, ci încep să îmi fac o idee cam cât s-a furat în țara asta. Nu s-a furat mult, s-a furat enorm, tati. Vestea bună e că nu s-a furat tot, vestea proastă e că încă se fură în draci. Și e cumplit să-ți dai seama, după ce stai de vorbă cu oameni care chiar știu despre ce vorbesc, că furtul la scară mare, furtul ăla nesimțit, la vedere, făcut în cârdăşie cu statul și cu politicienii, a ajuns să fie considerat normalitate. El nu mai mișcă nici o instituție, dacă nu există vreun ordin pe unitate, venit de undeva de sus. Și ordinele, care ar trebui date de cineva, nu vin. Nu vin pentru că acele instituții de forță care se ocupă cu informațiile nu lucrează. Sau, acolo unde lucrează, sunt mână în mână cu infractorii, lucrează pentru ei. Iar când vine vorba de resursele României, unde serviciile și procurorii chiar era indicat să lucreze mână în mână, nimeni nu mișcă. Bine că merge colaborarea asta când trebuie băgat la pușcărie vreun primar de comună, pentru abuz în serviciu.

 

Am fost în week-end la Baia Mare,

unde l-am cunoscut pe profesorul Ioan Bud. Conduce un colectiv de cercetare la Facultatea de Inginerie a Universității de Nord, din Baia Mare. Profesorul pare de pe altă planetă. Scrie articole, care se publică în reviste internaționale, trimite materiale la Președinție, la Guvern, la parlamentari, peste tot. Încearcă să explice de ce nu e în regulă ce se întâmplă la noi, unde activitatea minieră a fost aproape abandonată de stat. Pare că nimeni nu-l ia în serios. E nebun, mă întreb, fiindu-mi greu să asimilez toate datele tehnice pe care mi le prezintă. Nu doar că nu pare, dar dacă e nebun, asta devii și tu după ce îl asculți suficient.

Ridic din sprânceană când îmi vorbește despre cianură. Despre asta, separat, într-un articol. N-o să vă placă. N-o să vă placă deloc. Azi, despre cupru, primul metal topit de om. V-am spart câte-am învățat, nu?

 

Avem, în România, resurse importante de cupru,

dar asta nu i-a interesat pe cei care au decis sistarea activității miniere în România. Practic, când prețul aurului și al cuprului au crescut spectaculos la nivel mondial, noi am pus lacătul pe exploatările miniere. Logic, te gândești, ca orice român, la o conspirație. Problema e ce te faci când faptele îți confirmă că nu e vorba de o conspirație. Exemple?

La sfârșitul anilor ‘90 și începutul anilor 2000, exploatarea de la Roșia Poieni era considerată o gaură neagră a economiei românești: o investiție foarte mare, o capacitate de producție mare cu impact puternic asupra mediului. Exploatarea era considerata un nonsens, nerentabilă datorită conținuturilor scăzute de cupru. Repetatele încercări de privatizare au eșuat. Nu pentru că nu au existat oferte, ci probabil pentru că șpăgile nu au fost suficient de mari. Aveam așadar tot ce ne trebuia, inclusiv sursele de energie pentru prelucrare și posibilitatea retehnologizării fluxurilor necorespunzătoare, pentru protejarea mediului, pentru prelucrarea și valorificarea cuprului sub formă de metal în lingou și ulterior de produse finite. După închidere, exploatarea s-a redeschis, dar nu a mai găsit beneficiari interesaţi de cumpărarea cuprului în concentrat, în țară. Acum, unitatea obține profit vânzând concentratul de cupru în China, în condițiile încărcării prețului cu costuri de transport auto, feroviar și maritim, vânzarea făcându-se printr-o firmă intermediară. Desigur, de cercetat.

 

Nu ne vindem țara, o dăm fără bani,

ăsta pare să fie sloganul folosit de autorități în cazul resurselor României. Precum țările lumii a treia, deși nici alea nu mai fac asta, exportăm materie primă pentru a importa apoi produse finite cu valoare mare adăugată. O facem în toate domeniile, ca nebunii. Cine din lumea asta exportă grâul ca să importe apoi pâine? Noi, desigur, doar noi! Iar dacă deschidem gura pe subiect, încercând să ne protejăm producătorii, ni se spune că piață liberă, că Europa…

Culmea, România a deținut capacități de producție pentru produse finite, dar acestea au fost blocate, oprite, desființate. Sau date pe mâna unora care fac profit. Acum, unitatea minieră din Roșia Poieni vinde la export concentrate miniere cu prețuri mici, însă cu consecințe nefaste asupra mediului: dacă cuprul din concentratele miniere ar fi procesat până la faza de produs finit, s-ar ajunge la o plusvaloare de cel puțin trei ori mai mare. Nu mai discutăm de dezvoltarea generată.

Alții au înțeles care-i treaba. Polonezii, de pildă. Ăștia au priceput – de-aia nu-s români – că nu poți să-ți vinzi resursele pe nimic. Și ce-au făcut? Au dezvoltat activitățile de cercetare și prospectare a noi perimetre miniere și capacități de exploatare și procesare a minereului cuprifer. Rezultatul? Creșterea producției. Un exemplu este combinatul Kombinat Górniczo-Hutniczy Miedzi – KGHM –, care era proprietatea statului în perioada 1961-1991. După anul 1991 s-a privatizat cu succes, iar din anul 1997 a fost afișat la Bursa de Schimburi din Varşovia. Acum, KGHM a devenit al nouălea cel mai mare producător de cupru și al treilea pentru argint din lume, transformându-se în cel mai mare angajator în Silezia Inferioară, cu peste 18.000 de angajați și implicați în procesul minier de producție și, suplimentar, alți 10.000, în procese auxiliare ale subsidiarelor. Meserie, te halesc!

 

Ați auzit de vreun dosar pe tema asta?

Nu? Nici n-o să auziți. Și efectele a ceea ce s-a întâmplat în domeniul ăsta au fost devastatoare. Nu doar pentru economie, nu doar pentru oamenii angajați acolo și pentru familiile lor, nu doar pentru mediu, pentru că profitul realizat din exploatările rentabile făcea posibilă finanțarea activităților de protecție a mediului din perimetrele miniere. Poate mai grave pentru viitor au fost pierderea experienței profesionale și afectarea infrastructurii de cercetare și învățământ, practic cea mai importantă componentă a dezvoltării unei industrii.

Pentru că exploatările astea erau cam ca Taromul de azi, fraților. Schemele de personal erau supraîncărcate, angajații erau, în proporție de 50%, rude între ei, de-aia nici nu făceau sex la serviciu, se făcea risipă de resurse financiare și materiale. În loc să le facem să funcționeze, le-am închis. Sau ăsta era planul? Al lor, că al nostru… A, chiar, nea Iohannis, băieții ăia cu proiectul de țară scot ceva? Adică ce mai e de ciordit în România se va executa după un plan sau, tot așa, ia fiecare ce vrea și ce poate?

(78 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

  1. legat de cupru, nu ca vreau neaparat sa contrazic, dar un prieten, geolog de profesie, imi spunea 2 chestii:
    1 roman: ca resursele noastre nu sunt tocmai grozave dpdv a concentratiei de cupru (desi chiar rosia poieni si inca una erau exceptiile)
    be)ca tehnologia de transformare a concentratelor in metal era infiorator de proasta, adica exact partea unde se poate castiga $$$ (ceea ce bine ati punctat si dvs.); tot cu tehnologia asta s-ar putea compensa problema de la pct.1.
    Discutia era chiar prin anii 99-2000, cand se termina de ingropat mineritul in romania.
    In alta ordine de idei, cam orice montaniard a auzit de cheile nerei si de satul de langa, sasca montana. acolo a fost o exploatare de cupru si de inca ceva metal. am avut ocazia sa vorbesc cu un inginer de la mina respectiva si imi spunea ca absolut tot era facut acolo contra oricarei logici a rentabilitatii: exploatare manuala, transport cu camioane, fabrica de concentrate proiectata pe genunchi. omul zicea insa si altceva, ca acolo afacerea ar fi fost extragerea de diverse metale rare din minereu, dar nimeni nu s-a interesat de asta, cu exceptia unor tigani aurari care inca veneau si rascoleau haldele de steril. omul chiar spera ca cineva va cumpara si valorifica haldele de steril (erau acolo prin 2008-9, nu stiu daca acum mai sunt).
    cam aceeasi chestie s-a intamplat si cu o mare parte din industria de ciment, ma refer la romcim ulterior preluat de lafarge. romcim includea cam jumatate din capacitatea de productie de ciment + cariere aferente+ alte fabrici de materiale de constructii. lafarge a redus productia de ciment, a facut „restructurari si rentabilizari” astfel ca din tara exportatoare de ciment am ajuns tara exportatoare de clinker (sper ca scriu corect). clinkerul e de fapt materia prima pentru productia cimentului portland, e calcar curatat, prelucrat, ars. doar ca are valoare muult mai mica decat cimentul (produsul finit) si ca etapa cea mai poluanta e transformarea clacarului in clinker si a clinkerului in ciment. si e si etapa in care e nevoie de mana de lucru mai putin calificata. bine, aici e si un pic de conspiratie, lafarge a intrat astfel pe pietele unde vindea inainte romcim (orientul mijlociu si africa parca), vanzandu-si acolo cimentul produs prin alte fabrici.
    rezultate: bilant energetic prost, poluare cu co2 si pulberi, alterarea peisajului prin exploatari, salar pe ramura prost.
    spre deosebire de ceea ce spuneam despre lipsa tehnologiei pentru a rentabiliza productia de cupru, aici era alta mùancare de peste: nea nicu a investit bani grei in tehnologia de fabricare a cimentului. chiar se facea ciment de calitate in romania. si nu, nu-s nostalgic a lui ceasca sau al comunismului.
    poate e o idee de material, evolutia productiei de ciment in romania in primii 10-15 ani dupa revolutie.
    si asta cica a fost o privatizare de succes. si vorba dvs., nimeni nu a luat la intrebari „consilierii” ministrilor care s-au ocupat de privatizare.
    am inteles totusi ca ceilalti jucatori de pe piata cimentului din ro nu ar fi fost asa de afurisiti.
    PS: offtopic, sunt curios daca mi se va sterge acest comentariu.

  2. sint baimarean.articolul tau,dragos,m-a facut mandru.
    si ca o carpa.imi vine sa plang.
    plang.
    rusine ,dragos !!!!!!!!!!

  3. Te-a facut „specialistul” asta local, coane Dragos! Nu e chiar asa, de fapt suntem bogati in zacaminte sarace si ineficiente economic! Mineritul a fost o vaca de muls pentru zmecheri, banul statului a intrat in buzunarul lor, au nostalgii baietii! Ioan bud asta e o vuvuzela a celor ce produc un leu si cheltuiesc doi! Mai documenteaza-te prietene, inainte de a aborda subiecte tehnice! Foarte bun comentul lui Tudor!!!

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.