Home / Jurnal apropologic / Când se risipește întunericul

Când se risipește întunericul

Zoom

Scandalul PSD-Grindeanu a scos din mâlul partidului ciudate creaturi. Nicolae Bădălău? O creatură care nu spune nimic nimănui, dar care e numită pe la televiziuni “numărul 2 din PSD”. Numărul 2 la Matematică, la Limba română, la ce? Numărul 2 la neuroni, numărul 2 cu plus la ochelari?

Nu l-am văzut vorbind o dată în ultimii zece ani. Zic doar ultimii zece pentru că după zece ani îmi șterg din memorie orice nulitate cu meclă de interlop. Ei bine, după Firea, Bădălău a fost primul care a sărit la gâtul lui Grindeanu. Fonfăit, gângureștean de-ăsta care toată viața a vorbit numai șoptit, pe la colțuri, combinând chestii. Iar de-atunci, în ultimele două săptămâni, Bădălău, odată obișnuit cu lumina zilei, tot vorbește. Nu, nu spune nimic, dar vorbește mult, iar căldura reflectoarelor îl bucură – râde tâmp și își afișează cu mândrie dinții noi, albi cum nu a fost vreodată ceva alb pe lumea asta. Bineînțeles, dacă îi întrebi pe pesediști, îți vor spune că Bădălău e om de partid, că e bun organizator, că alte hrebenciucisme de-astea.

Altă făptură afectată iremediabil, din câte se pare, de întunericul din străfundurile partidului este Mihai Fifor. Palid, supt, ținut în viață de însăși boala care-l macină doar ca să îl dea ca exemplu… Și e vorba de boala care îi afectează pe acei lideri care sunt lideri doar în partid. Acolo sunt luați cu “Săru’ mâna, șefu’!”, dar altfel, scoși din bula pupincurismului, sunt niște bâlbâiți, niște nearticulați, ființe cărora aerul de dincolo de tărâmurile pesediste le provoacă amețeli. Și ăsta, Fifor, e tot un fel de număr 2. 2 sau 2 și un sfert, pe-acolo, pe undeva.

Cele două claxoane dezlănțuite, Gabriela Firea și Lia Olguța Vasilescu, și acești Nicolae Bădălău și Mihai Fifor sunt liderii cei mari de sub Dragnea în acest moment. Eh, dar nici așa, prin contrast, Dragnea nu pare altceva decât un băiat cu ditamai vila din Teleorman.

(1120 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

  1. Dacă se doreşte ca democraţiile să treacă cu bine prin furtunile istoriei şi să se limiteze impulsurile de preamărire ale actorilor umani, atunci acestea au nevoie, de instituţii publice puternice şi bine proiectate şi ca “oamenii sa rămană oameni pentru oameni”.
    “Omul este prin natura sa o fiinţă socială, pe când antisocialul, prin natură, este ori supraom, ori fiară….” a spus Aristotel.
    Un politician de elită necesar pentru societatea modernă bazată pe cunoaştere trebuie să privească particularul prin prisma generalului şi într-un acelaşi elan de gândire să cuprindă deopotrivă abstractul şi concretul. Trebuie să vadă prezentul în lumina trecutului, pentru scopuri situate în viitor. Nici o parte a naturii umane sau a instituţiilor omeneşti nu trebuie să-i scape cu totul din vedere. El trebuie să fie dezinteresat şi în acelaşi timp să vizeze un scop; să fie distant şi incoruptibil dar cu picioarele pe pământ ca un om de ştiinţă.
    O societate provenită dintr-un regim dictatorial sau autoritar poate fi considerată cu o democraţie reală dacă în primul rând, noul sistem politic îndeplineşte trei condiţii minimale si anume: existenţa unui stat, a unei tranziţii democratice complete şi a unui guvern ce conduce democratic.
    Pe lângă un stat funcţional, pentru ca o democraţie să fie viabilă este necesar în al doilea rând să existe interconectate alte cinci condiţii si anume;
    a) – să se creeze premizele pentru dezvoltarea unei societăţi civile libere şi viguroase;
    b) – să existe o societate politica relativ autonomă;
    c) – pe teritoriu statului toţi actorii politici, în special guvernul şi aparatul de stat, trebuie să fie supuşi în mod eficient domniei legii, care protejează libertăţile individuale şi viaţa asociaţională;
    d) – trebuie să existe o birocraţie de stat la dispoziţia guvernului democratic;
    e) – trebuie să existe o societate economică instituţionalizată;
    O societate civilă bine organizată şi viguroasă cu iniţiative, având capacitatea de a genera alternative politice şi de a armoniza guvernul şi statul, ajută la începerea şi finalizarea tranziţiilor, la rezistenţa faţa de întoarcerea la vechiul regim.
    Intermedierea dintre stat şi societatea civilă, precum şi structurarea compromisului dintre acestea, sunt de asemenea sarcini legitime şi obligatorii ale societăţii politice. În sinteză societatea politică informată, presată şi reînoită periodic de societatea civilă trebuie să atingă cumva un acord realizabil asupra multitudinii de moduri în care puterea democratică să fie modelată şi exercitată.
    Pentru a se obţine o democraţie reala şi ireversibilă gradul de libertate şi autonomie al societăţii civile şi politice trebuie să fie determinat de domnia legii.

  2. Hm, nicio vorbă despre graţierea lui Bădălău de către Ceauşescu, când în 1988 a dat cu laba în patru saci de grâu de la Baza de Receptie Malu Spart? D-aia e scumpul de el “numero due”. Al doilea penal în partid.

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.