Home / Scriitori / Case peste case

Case peste case

Zoom

1990 a venit, ca în mai toate civilizațiile ieșite din sacul fără fund, cu speranțe, pasiuni, nebunii și inițiative. Iar cuvintele de ordine al acelor zile erau: „ceaușescu“, „tinerii noștri eroi“, „rezistența prin cultură“ și „ciuperci după ploaie“. Cu Ceaușescu ne-am lămurit. Tinerii noștri eroi au provocat greață după numai șase luni. S-a săturat lumea de eroi ca de fasole. Nu vă mai lăudați, bă!

Rezistența prin cultură a publicat vreo douăzeci de best-seller-uri și gata cu literatura de sertar. Că cam atîta a fost. Ceea ce a rămas pentru public a fost ciuperca, adică partidele nou create, în devălmășie, cu ajutorul cărora se înșfăcau sedii ce se umpleau de-a doua zi cu marfă second-hand, ori se transformau în baruri deschise non-stop. Țin minte și acum un partid muncitoresc, cu un lider care-și luase sediu alături de Cartea românească. I-am făcut o vizită. Mi-a căzut fața. Casa era cît capra și cît toată editura iar sediul era colindat exclusiv de nevastă și copii. Altă dată, am băut un pahar la un partid republican, pe bulevardul Dacia, lîngă Piața Galați. Din ce îmi aduc aminte, Monica Nistorescu era amfitrioana. Se spune că era amfitrioană desăvîrșită și nu numai că se spune, dar așa și era.

Ascociația 21 Decembrie, unde îmi făcuse lipeala Călin Angelescu, își avea sediul în Casa Marmorosch Blank, de pe Batiștei. Casa aia n-a fost niciodată bine întreținută, pentru că era o bătaie continuă între revoluționarii care se denunțau între ei. Ori erau spioni, ori erau securiști, ori erau impostori. Singura dată cînd a avut un aspect omenesc a fost în 1996, cînd a venit în vizită Emil Constantinescu. Nu-i de mirare că și nouă, artiștilor, ne-a trecut prin cap să punem de un partid. V-am mai povestit de UPA (Uniunea pentru Alternativă), proiect care a murit de lene. Ah, și ce proiect frumos era domnule!

Apropo de lene. În ianuarie-februarie, Mircea Dinescu făcuse rost, pentru scriitori, de vreo 40 de apartamente pe Bulevardul cu fîntîni. Se spune (și se confirmă) că umbla pe scările Casei Monteoru, îmbiind oamenii: „Care vrei o casă?“ Oricît ar părea de absurd, le-a dat greu. Lumea noastră n-avea mintea la căpătuială, ci la revoluție, așa că Gheorghe Iova, care nu era membru, rătăcind pe acolo, a primit una. E drept, că n-a putut-o păstra, din lipsă de bani. După niscaiva ani, cine își dădea pumni în cap că nu fusese pizdos la datorie? Eu. Și în anii de care vorbesc, aflat în vizită la familia Ghiu, priveam cu jale la multele camere și înghițeam în sec.

Ah, era să uit. Lîngă Cartea românească, exact din palatul de care v-am povestit mai sus, liderul partidului muncitoresc a fost arestat la scurt timp, pentru escrocherii și s-a dus frumos la pîrnaie.

(342 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.