Home / Ghidul călătoriilor de iarnă / Castelul Hearst, perla alcoolică a Californiei

Castelul Hearst, perla alcoolică a Californiei

Zoom

Nu este vorba de vreo însăilare hollywoodiană, cum ești tentat să crezi când auzi prima dată de el; e chiar un castel veritabil, chiar dacă nu se prea pupă cu definiția din DEX: „Construcție fortificată, prevăzută cu turnuri și creneluri, în care locuiau seniorii feudali“. Esențial e că un castel e-o chestie făcută să-i apere p-ăi dinăuntru de o amenințare dinafară. Exact de-asta și-a băgat Bill Hearst banii în așa ceva, în loc să-i țină la bancă.

Când mergi de la Los Angeles spre San Francisco, treci prin vreo câteva stațiuni fițoase, apoi intri pe celebra Highway One (oficial „State Route 1“, dar nimeni nu-i spune așa) și-o ții tot spre nord, prin niște sălbăticii de te doare mintea: nici picior de om pe zeci de kilometri, doar stânci, boscheți și iarbă bătută de vânt. Nu degeaba a primit șoseaua asta titlul de „Cel mai frumos drum din America“! Iar când mai bate și vântul de iarnă dinspre ocean (și bate tot timpul), iar tu oprești mașina să faci un pipi… nu e bine. Nu mai spun că cețurile sunt aici la ele acasă, vară-iarnă, așa că poți avea șansa de-a merge pe „cel mai frumos etc.“ și să nu vezi absolut nimic; se-ntâmplă!

Dacă, însă, vezi niște zebre sus pe munte, poți fi sigur că te-ai apropiat de castel. Acasă, în România, dacă te-apuci să vezi zebre pe Postăvarul, de exemplu, ajungi direct la dezintoxicare și te-alegi și cu dosar penal, dar în California orice e posibil. Într-a­devăr, mai rulezi un pic, faci dreapta și intri pe-o alee largă, „Bine ați venit la castelul Hearst!“. Parchezi și te îndrepți spre clădirea către care se bulucește toată lumea, purtând în suflet, cum să spun, o ușoară nedumerire: zebre vezi, castel – ioc! Ce să fie asta?

Ehe, stai așa, că nu-i așa: aici e doar un fel de autogară, de zonă-tampon, mai e mult până departe, la castel! Dacă nu ai chef să cheltuiești bani, poți să-ți cumperi niște suveniruri (tot felul de prostii, ca și pe la noi), mănânci ceva, bei o bere mică, apoi adio și n-am cuvinte! Pentru credulii de-acasă e prea destul. Dar dacă nu ești chiar atât de cocalar și vrei să faci o treabă, te duci la casa de bilete și întrebi la cât lasă ei un tur de vizitare.

Afli că ai de ales între trei tururi, toate la același preț (25 dolari): unul care te plimbă prin saloanele castelului (Grand Rooms Tour), altul prin camerele de la cucurigu (Upstair Suites Tour), și-al treilea prin debarale, beciuri și cuhnii (Cottages & Kitchen Tour). Evident, p-ăsta l-am luat. A depins nu de bani (am zis că toate costă la fel), ci de orarul autobuzelor: ca să ajungi în vârful muntelui, sus la castel, mergi cu niște autobuze specializate (shuttle-uri), care te duc și te aduc. Poți să iei primul autobuz disponibil (cum am făcut eu și-am avut parte de „turul debaralelor“), fie aștepți până vine autobuzul următor, care te duce într-un tur mai șmecher. Paranteză: se pare că mai există și-o a patra opțiune, Evening Tour (la 36 $), dar e sezonieră, trebuie să ai baftă s-o prinzi. Cică e cu figuri, te întâlnești cu actori care-l joacă pe Bill Hearst, pe gagică-sa, stai de vorbă cu ei, mă rog, fițe.

  

Ajungi sus cu shuttle-ul condus de o mămăiță hippioată rău (tatuaje, piercing-uri), debarci și te ia în primire o ghidă, care te bagă-n beci și-ncepe să-și spună poezia: cine-a fost Bill ăsta și ce-a vrut el, de unde-a avut bani de așa ceva, ce pofte își făcea cu zebrele-alea, în sfârșit, esențialul.

După cât se pare, Bill al nostru era băiat de bani gata, că taică-su (miner!) găsise un filon foarte bogat în timpul Goanei după Aur (California Gold Rush) și se făcuse cocă de parale. Când s-a văzut moștenitor, Bill nu s-a așezat cu fundul pe sacul cu aur, ci s-a înhămat la muncă și a investit în presă. Culmea, investiția a fost lucrativă (alte vremuri!), iar Bill s-a pomenit îngropat sub un morman de dolari, care-i veneau din toate părțile și pe care nu-i putea opri să-i intre-n buzunare. La pachet cu banii, a venit și o amantă, frumoasa actriță Marion Davies, care-a scos-o din cărți pe legitima lui Bill (bun), dar care le machea (rău). Între timp, hop și Prohibiția! Așa i-a venit lui ideea cu castelul: „Ia s-o închid eu pe carmolistă într-o colivie de lux, de unde să nu vrea să plece și unde să-și aducă toți distrușii ei de actori, să petreacă până nu mai pot, departe de ochii poliției!“. Zis și făcut. Cu cheltuieli mari (extrem de mari, cică), a ridicat castelul ăsta pe vârful muntelui Santa Lucia, cu o vedere la ocean de-ți taie răsuflarea (dacă nu-i ceață), împărțit în câteva părți cu nume spaniolești (Bill era fascinat de Europa în general și de Mediterana în special): Casa Grande, Casa del Mar, Casa de Sol, Casa del Monte, plus două piscine grav luxoase: una exterioară (Neptun) și una interioară (Romană). Plus un Zoo particular, în aer liber, ale cărui rămăşiţe sunt zebrele alea. Teoria ghidei era că tot acest ansamblu alcătuiește castelul Hearst; teoria vizitatorilor este că numai Casa Grande e „castelul“, restul sunt dependințe, unde Bill îi caza pe atârnătorii care veneau la masa lui, invitați de gagică-sa: de-alde Clark Gable, Cary Grant, Charlie Chaplin, frații Marx, toți flămânzii. Lasă că le dădea de mâncare, dar le dădea și de băut: ne-a dus ghida să ne arate beciul unde-și ținea coana Marion „medicamentele“. Ești impresionat de miile de sticle goale abia când îți dai seama că ce era în ele a fost supt în plină Prohibiție, când până și Al Capone a nimerit la zdup pe chestia asta.

A, da, că uitam: și curțile, și interioarele sunt pline de statui de marmură. Ghida ni le-a lăudat de-a făcut spume la gură, îi amorțiseră fălcile de atâta melițat, dar pe noi nu ne-au impresionat cu nimic; statui ca toate statuile, doar că nou-nouţe faţă de astea ale noastre, din Lumea Veche.

 

(216 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.