Cultură

Tăriceanu, un lider cu viziună globală

Călin Popescu Tăriceanu a început congresul ALDE cu o minciună: ALDE a fost al treilea partid la alegerile de anul trecut. Tăriceanu e omul clasamentelor, amintiți-vă că a avut ca slogan în campanie “România, a șaptea putere a Europei”. Acum, iată-l strigând satisfăcut: “ALDE, a treia forță politică a României!”. Singur candidat, susținut de Emil […]

Diplomație pe șestake

La un moment dat, în timpul conferinței de pace de la Paris, mesele pe care le dădea Vaida-Voevod și-au pierdut aerul original. În capitala Franței sosise Take Ionescu, urmat de un cîrd pitoresc și ciripitor. Take știa nu numai să se înconjoare de o curte servilă, dar avea o cunoaștere suverană asupra finețurilor ce puteau […]

Dragnea se joacă de-a procurorul

A existat cândva Comisia Nana. Însăși Gabriela Firea își fâlfâia onoarea de luptătoare pentru dreptate în fruntea ei. Da, îl avea acasă, în submarin, pe Florentin Pandele, dar ancheta la serviciu un împrumut de un milion de euro luat de Ioana Băsescu de la CEC. Ce-a făcut până la urmă Gabriela Firea cu Nana? Absolut […]

Ghici cine vine la cină? Un horror prost

Numeroși critici s-au dat peste cap și au nenorocit yoga cu zeci de poziții complicate în care, dacă e să le luăm argumentația în serios, filmul lui Jordan Peele e bun, foarte bun, excelent. Și curg limbile, și cresc notele. Bine, poate chiar e foarte bun, iar tu ești rasist și filistin. Și, de fapt, […]

Trenul patrierotic

Carierist, aventurier, fustangiu, îndrăgostit de bani, dar întrecîndu-și cu mult adversarii politici la inteligență și discurs, Take Ionescu a putut citi viitorul înainte ca semenii lui să înțeleagă trecutul. Iată cum vorbea în 1914: “Acesta e război de cinci ani. Va intra Anglia, va intra Italia, vom intra noi și nu se poate să nu […]

Scarlett Johansson goală. Goală de orice sens

Dacă japonezii s-ar apuca să refacă Star Wars folosind samurai spațiali pe post de Jedi și fiare de-ale lor fantastice în locul extratereştrilor imaginaţi de Lucas, atunci probabil că întreaga masă a fanilor înstelați ar urla înfuriată, ar cere sînge și, eventual, cînd se vor vedea învinși, deși costumele lor sînt aidoma celor din film, […]

Scrie tu, că după aia mă exprim și eu

Mă sună mai mulți prieteni indignați, scriitori cu carnet, să-mi spună că la România literară s-a întrecut măsura! E prea de tot!! Cum nu mai citesc această publicație decît cînd apare pe net, totdeauna cu întîrziere, i-am întrebat pe indignații mei confrați care n-au fost excluși din Uniunea Scriitorilor de N. Manolescu, fiindcă nu și-au […]

Ventilatorul și căcatul

În ultimul timp, România literară a devenit tribuna celor mai mari gogomănii ale unei dudui plătite cu 1.000 de euro pe înfățișare. Ce spune doamna (sau domnișoara) avocat? Păi, să-i dăm cuvîntul, prin intermediul “Ochiului magic” și maro: “La recenta ședință a Comitetului Director și a Consiliului USR, ș…ț a figurat și o largă informare […]

Iepuri și pișat

Amintiți-vă cum e la Pandele acasă: lumină de bordel, un șemineu în care te gândești că seară de seară sunt puse pe foc decența și bun-gustul, și atmosfera aia de bâlci de obiecte – obiecte unde te uiți, mici, mari, îți imginezi că îți vor intra în gură sau în nas dacă nu ești atent. […]

Sperietoarea asistaților social sau cum să te lase în urmă trecutul

Dezbaterea despre asistații social care nu vor să muncească e atât de veche încât pare ruina unei discuții mai vechi. Când o vezi, nu-ți vine să crezi că a rămas în picioare, că oamenii încă mai discută despre asta și că îi preocupă în continuare faptul că unii beneficiază de un modest ajutor de la […]

Sfaturile cenzorului din redacție pentru Adi Păunescu

În anii ’80, urma să mă angajez corector, cu jumătate de normă, la Contemporanul. Mi-am luat transferul de la școala din Vizurești unde predam româna și m-am prezentat la Contemporanul, unde nu-i cunoșteam decît pe Laurențiu Ulici, care era redactor, și pe D.R. Popescu, șeful revistei și președintele Uniunii Scriitorilor. Sediul revistei era în Casa […]

Mister Pacala and Mister Tindala

De ce Detroit, fostul Motor City, actualmente oraș industrial post-falimentar, n-ar avea serialul lui? Unul în care doi păcălici, versiunea modernă a unor Păcală și Tîndală americani, să facă haz de necaz de situație, așteptînd vremuri mai bune? Cam la asta s-au gîndit, probabil, Tim Robinson și Sam Richardson, actorii originari din Detroit care și-au […]

Cenzorul sînt eu, scriitorul

De unde să știe o jună prozatoare din Basarabia ce-a învîrtit cenzura de la București?! Cu întrebarea asta deloc încurajatoare în minte am început să citesc romanul Lilianei Corobca. Primele pagini, cu un imaginar schimb de e-mail-uri între autoare și o fostă cenzoriță fugită din țară în 1974, și ea inventată, conțin un amestec de […]

Cînd fu Tică, nu fu Take

Take Ionescu a murit la Roma, intoxicat cu stridii și amețit cu șampanie, într-un fel care-i rezumă existența: cosmopolit, rafinat și aventuros. A fost un om politic de sclipire, inteligent și fin, cu un destin proiectat pentru glorie, dar umbrit de existența mamutului național I.I.C. Brătianu. S-a născut în 1858, la Ploiești, în familia unui […]

Despre vinovăție și alți monștri, varianta belgiană

Doctorița Jenny Davin a avut o zi proastă: pacienți cîtă frunză, cîtă iarbă, dovadă că ecologiștii militanți cam mint cînd vine vorba de pădurea ecuatorială, un subordonat încăpățînat ca un catîr, dar lipsit de personalitatea animalului, și, dacă nu era destul, iată: o nebună sună disperată la ușă, deși consultațiile s-au terminat de mai bine […]

Dylan, încă o aroganță

Ce și-or mai fi dînd cu pumnii în cap jurații Academiei Suedeze că i-au acordat lui Bob Dylan Nobelul pentru literatură! Mai întîi laureatul i-a ținut pe jar, pînă s-a hotărît să le transmită că acceptă premiul, încît unul dintre academicieni și-a ieșit din calmul său nordic și l-a acuzat pe Dylan de „nepolitețe și […]

Păzea, băieți, că vă inund!

Nu știu din ce păcătoasă sau păguboasă modestie vine prejudecata provincială de a nu scrie într-o revistă despre șeful ei. Bun-simț? Modestie? Teamă de ridicol? Poate că sîntem un neam prea legat de nimicurile pămîntești. Dacă aș fi Liiceanu, aș zice, cu sobrietate: “La dracu’ cu limita!”. Ei, vă anunț că limita s-a dus dracului. […]

Mâncare, băutură și familie

În 2000, când a candidat la președinție și a ajuns în turul al doilea, Corneliu Vadim Tudor promitea, în programul lui de guvernare, ”ieftinirea mâncării, a băuturii, a rechizitelor și a carburanților”. Că amintea și de băutură ar putea părea o mișcare îndrăzneață pentru un politician populist. Într-o enumerare nevinovată a chestiilor utile în viața […]

SRI să vină să vă ia

Raportul lui Tudorel Toader vine după alte două mari dări de seamă: bilanțul DNA și bilanțul SRI. Înaintăm gălăgioși în epoca negării: nu există nimic, nu se întâmplă nimic, e totul în capul poporului, cetățenii bagă în ei prea mult parizer și de la E-urile alea au halucinații. Dar nu, instituțiile noastre sunt OK, funcționează […]

Insigna de merit filial

Semăna bucățică ruptă cu poza lui Bacovia din manuale. Ai fi zis că, prin cine știe ce miracol, poetul se întorsese la viață și se plimba cu pași mici, dar iuți, pe Calea Victoriei. Avea un mers nițel pieziș din cauza coloanei vertebrale care i se strîmbase cu timpul, ridicîndu-i un umăr către ureche. Răutăcioșii […]

Cinci personaje care și-au găsit autorul

Pînă să-i citesc acest roman, Vlad Zografi mi se părea un prozator care își stăpînește cu siguranță mijloacele și un dramaturg cît se poate de acătării. Un scriitor care nu vrea să pară, ci e original fără să-și bată capul cu asta, ceea ce-l face imun la moda literară, obsedat cum e să despice în […]

Privind pe sub fustele Marii Uniri

Istoria propagandei și a manipulării nu poate trece indiferentă peste pionieratul românului Vaida-Voevod, care, cam în aceeași perioadă în care Troțki îl dezinforma pe Lenin cu ziarele într-un singur exemplar, el construia la Paris, pentru negustorii conferinței de pace, o ficțiune românească de nerefuzat, trăsnind a eroism, unire și Dom Pérignon. Vaida-Voevod știa ceea ce […]

Cînd comedia este mai spumoasă decît șampania

Am observat un fenomen interesant: dacă americanii par să fi epuizat rîsul și acum se axează, măcar în zona filmului, fie pe hăhăiala groasă, fie pe acel mda-ha-ha derivat dintr-un automatism imprimat de obligația socială, de tip “Gluma asta tristă susține justiția socială, deci să rîd, să nu creadă prietenii mei că sînt mai puțin […]

Ridicolul și abjecția

De ce nu mai semnează nici unul dintre redactorii României literare textele de la rubrica „Ochiul magic”? Pînă de curînd, însuși directorul revistei își punea inițialele sub textele pe care le dădea la tipar. Sau folosea un pseudonim de campanie pe care i l-a demontat și devoalat Ștefan Agopian. „Ochiul magic” a ajuns un soi […]

Bomboana de pe tortul cu arsenic

România literară publică un articolaș gingaș: “Ne-am gîndit nu o dată la felul cum grupul Cipariu-Teodorescu-Iaru a atacat Uniunea Scriitorilor. Chiar și cei mai înverșunați adversari ai președintelui ales al USR nu s-ar fi comportat așa, ar fi avut, credem, o brumă de corectitudine. Adică: să presupunem că în Statutul USR aflat în vigoare acum […]

Se construiesc gropi

Andrei Andreicuț, mitropolitul Ardealului, face umor, stand-up comedy. Una dintre ultimele lui glume sună așa: “Din punct de vedere pragmatic, țara nu s-ar prăbuși dacă toate tinerele familii din România ar avea măcar câte trei copii: unul pentru tata, unul pentru mama și unul pentru țară și Biserică. Dacă ar fi așa, atunci nu ne-am […]

Cînd scriitorii aveau sînge-n pix

Documentul de mai sus nu e nou, deși e prea puțin cunoscut. Data lui e 18 decembrie 1989, dar a fost elaborat cu cel puțin o săptămînă înainte. Vremurile erau tulburi și încordate, ceva plutea în aer și nimeni nu putea spune dacă va urma o “tiranie ca-n Rusia” sau o eliberare. Mai mulți scriitori, […]

Frica de dentiști a unui mare și curajos prozator

Om retras, de o modestie cît se putea de plauzibilă, Radu Petrescu își vedea de cărțile lui, fără să-l intereseze clasamentele literare. Nu-i plăceau nici bîrfele de la Madam Candrea. Așa că evita să se ducă la restaurantul scriitorilor, spre deosebire de prietenul său Costache Olăreanu, căruia îi plăcea atmosfera de acolo. Radu Petrescu era […]

Nici supereroii nu mai sînt ce-au fost

Povestea din Legion, adaptarea TV a seriei de comics-uri și filme Marvel X-Men, începe în ospiciul în care este internat David, un pacient cu personalități multiple și prea multă imaginație, marcat de coșmarurile copilăriei în care taică-său îi citea la culcare o carte de povești de groază cu un omuleț creepy, care continuă să-l obsedeze […]

Cînd îți scrii memoriile ca să uiți ce ți s-a întîmplat

Subtitlul cărții lui Jan Cornelius, Povestirile unui trăitor și uluit observator în România comunistă și în mirificul Occident, cuprinde destul de exact conținutul volumului său de amintiri în care face loc și unor povestiri satirice din categoria ficțiunilor pe care le poți recunoaște. Autorul trăiește, din 1977, în Germania. A rămas acolo după ce a […]