Bibliomania

Gustul sîmburelui de măr

Ultimul lucru care mi-ar fi trecut prin cap despre Herta Müller în timpul celor două întîlniri ale noastre în București, înainte de 1989, era că avea să ia Premiul Nobel. În anii ’80, Herta era mai mult soția lui Richard Wagner decît o scriitoare pe care s-o iei în serios. Femeia aceea scundă și tăcută, […]

Asta să fie libertatea?

Cînd am citit fascinat Viața și opiniile lui Zacharias Lichter, Matei Călinescu plecase de vreun an din România. Intrase în categoria „rămașilor”. Nu se mai întorsese din Statele Unite, unde ajunsese în 1973 cu o bursă Fulbright. După ce a ajuns profesor la Indiana University din Bloomington, unde a avut un parcurs strălucit, Matei Călinescu […]

Un nume care trebuie ținut minte: Tudor Ganea

Cînd citesc o carte de debut, îi țin preventiv pumnii strînși autorului. Iar dacă îmi plac primele zeci de pagini ale volumului, pînă ajung la sfîrșit mă tot rog să n-o zbîrcească debutantul pe parcurs. Asta fiindcă, de obicei, prima carte cu care ieși în lume te marchează mulți ani după aceea. Dacă nu-ți iese […]

De ce și-a meritat Mo Yan Nobelul

Îți iau piuitul povestirile fantastice ale lui Mo Yan. Mi-au plăcut mult și romanele lui, cîte s-au tradus la noi, nu numai Sorgul roșu. Dacă le citești nu te mai întrebi de ce a luat Premiul Nobel acest chinez de un talent uluitor, om trecut prin multe încercări la el în țară, chiar dacă n-a […]

Terorismul și olimpismul

Cînd îi aud pe diverși creștini cum le iau apărarea teroriștilor arabi cu argumente istorice, îmi vine să-i întreb pe ce lume trăiesc. Vai, dar la cîte le-am făcut noi arabilor la Cruciade și cîte au au avut de pătimit bieții arabi musulmani în Europa Evului Mediu, au și ei dreptate să ne facă ce […]

Cu seninătate despre ciudații ani romantici

Pe la sfîrșitul anilor ’90 apăreau, care mai de care, cărți de memorii și jurnale despre comunism. Toate curajoase, mai ales că aproape toate păreau scrise înainte de 1989. Cu puține excepții, autorii lor dădeau impresia, dacă nu susțineau de-a dreptul, că acele volume erau rodul muncii lor „pentru sertar”. Unele însă conțineau inadvertențe care […]

Cum iubim? Așa cum putem

Antologiile tematice au ceva simpatic și cu lipici, încît chiar dacă nu-ți place un text sau mai multe din ele cînd le iei la răsfoit, pînă la urmă găsești cîteva care te atrag. Și după ce intri în convenția antologiei ajungi de-ți schimbi prima impresie și despre chestiile pe care le-ai lăsat deoparte. Le citești […]

Mare depravare, mari povestiri

Să zicem că ați pus mîna pe povestirile lui Bukowski, dar nu vă plac anumite cuvinte, cum ar fi „căcat” și alte alea, cele pe care le cauți degeaba în DEX. Ori o să închideți dezgustați cartea după cîteva pagini, ori – mai degrabă – veți deveni mai îngăduitori cu uzul literar al acestor vorbe. […]

Bandiții lui Vasile Ernu

I-am luat de curînd un interviu lui Vasile Ernu. Asta pentru că mi se pare unul dintre cei mai de seamă scriitori români contemporani. Dar și pentru că Ernu are un destin special ca autor. S-a născut în URSS, într-o familie de sectanți, care a avut de tras multe din partea regimului sovietic, și de […]

Una e să scrii romane și alta să fii romancier

Nu mă omor după cărțile de tip „Cum am ajuns scriitor”. În adolescență le citeam cu sfințenie. Aveam convingerea, în mare parte greșită, că există o rețetă în meseria asta pe care, de fapt, fiecare o apucă de unde poate. Am însă o slăbiciune față de romanele lui Haruki Murakami, o slăbiciune inegală, ca să […]

Ce poate ieși dintr-o coajă de nucă

Aștept fiecare carte a lui Ian McEwan cu o încredere pe care pînă acum romancierul nu mi-a înșelat-o. Scrie bine, dar sînt sute de mii de autori care scriu bine, ceea ce nu-i împiedică să mai nimerească pe alături cu cărțile. Știe să construiască povești convingătoare, însă și aici competiția e cît se poate de […]

Din Iocan, Iocan răsare

Cînd a pornit la drum revista Iocan, redactorii și-au făcut planuri pentru 100 de numere. Au măsurat, au privit în soare, apoi s-au privit în ochi, bărbătește, și au decis că merită să supraviețuiască atît cît să scoată, peste 25 de ani, numărul centenar. Însă, pînă acolo, că e drum lung, iar călătorului îi șade […]

Din cine ne tragem, pe bune?

Ca să te apuci să scrii la liber, în România, despre sex și societate ai nevoie de ceva mai mult decît de curajul de a te lua de tabuurile de tot soiul. Îți mai trebuie și o piele îndelung tăbăcită, ca să te încumeți să te pui cu prejudecățile de obște care te pot aduce […]

Scuza intelectualului că n-a știut ce urmează

După cărțile pe care le-a scris despre vedetele intelectualității interbelice, Marta Petreu a ajuns la momentul reglajelor fine. Face asta într-un volum condensat, în care urmărește încotro au apucat-o tinerii intelectuali care au început să se afirme în anii ’30. Cred că ideile generale și precizările de tot felul din acest eseu i-au venit Martei […]

Milițianul, polițistul și scriitorul

Lui Robert Șerban i-a venit o idee subversiv-teribilă. Să facă o antologie de povestiri despre întîmplările cu milițieni și polițiști ale scriitorilor români. Cîțiva dintre autorii antologați sînt membri ai redacției Cațavencilor sau foști membri ai adevăratei Academii Cațavencu. În afară de ei semnează în această carte povestiri memorabile autori mai mult sau mai puțin […]

Gaura bărbaților

La 40 de ani și ceva, bărbatul trăiește o tinerețe postmodernă, nevrotică, solitară și interogativă. Nimic din confortul aparent al vîrstei – stabilitate, maturitate, siguranță, împlinire – nu există. În apele adînci ale sinelui înoată, ca niște pești înfometați, deruta, bîjbîiala, spaima și căutările înfrigurate. Așa spune Arthur Suciu, care a scris un roman scurt, […]

Basmul și viața

Cînd eram copil sufeream complit dacă poveștile pe care le citeam se terminau rău. Îi întrebam pe cei din casă dacă nu s-a mai întîmplat ceva, după aceea. Vreo minune care să dreagă treburile. Specialistul finalurilor triste, Andersen, mă face și acum să-mi aduc aminte de intensa suferință pe care mi-a stîrnit-o cu Fetița cu […]

Cum te poate convinge un debutant care te sfidează

Nu mă mai dau în vînt după proza de la noi în care totul pute și mizerabilismul triumfă oriunde dai cu ochii. Am citit cărți din astea pînă am văzut că s-a ajuns la o rețetă care trece de la un autor la altul. Pe scurt, în ele viața e nasoală, chiar de căcat, și […]

Mîntuirea discutabilă a lumii

Doctorul Ion Vianu e unul dintre tot mai puținii noștri scriitori pentru care educația clasică, studiul umanioarelor cum se zicea altădată, mai înseamnă ceva. Pentru el găsirea unui drum plauzibil în zăpăceala contemporană presupune și cercetarea marilor autori din vechimea mai mult sau mai puțin îndepărtată. Suveica lui se mișcă în timp cu o viteză […]

Cu întîrziere, despre Iocan

Ca să nu-mi scoată nimeni ochii că vreau să fac reclamă revistei de proză scurtă Iocan, precum și dintr-o sănătoasă superstiție de redactor, n-am scris despre ea imediat după apariție. În ordine inversă, din cauză că Florin Iaru și eu scriem la Cațavencii, ar fi rezultat că vreau să-i facem vînt în larg lui Iocan […]

Cîrligul disperat al incestului

Nu mă omor după romanele autobiografice ai căror autori încearcă să-și ducă de nas cititorii, dîndu-le pînă la un punct drept ficțiuni. Unora tehnica asta li se pare un merit, ca vechile întorsături de situație din romanele-foileton franțuzești. Dacă vreo fată săracă, pescuită miraculos dintr-un mediu infam, se dovedește fiica unui conte simpatic și cu […]

Ce a mai rămas din jurnalul unei doamne de onoare a Reginei Maria

Una dintre doamnele de onoare ale Reginei Maria, Irina Procopiu, a lăsat un jurnal care a trecut prin multe înainte de a fi publicat acum, pentru prima oară. Mai multe caiete s-au pierdut, iar cele rămase au avut nevoie de o întîlnire providențială între istoricul știutor de franceză Georgeta Filitti și o descendentă a fostei […]

Nesăbuința unei fete care trăiește în vremuri nesăbuite

Pentru cei de pe margine, copiii-minune ai muzicii au o viață nefericită. Sînt niște mașinuțe de cîntat care nu ies la joacă, ci „exersează”, și care nu-și fac prieteni decît printre cei ce au aceleași îndeletniciri mai mult sau mai puțin chinuitoare. În realitate, lucrurile nu stau deloc așa. Pentru copiii-minune, instrumentul la care cîntă […]

Căpitanul, Horia Sima, comuniștii și securiștii

Puțini autori de la noi au avut curiozitatea și curajul să scrie documentat despre rezistența în munți din anii ’50 din România și despre relațiile Partidului Comunist și ale Securității cu extrema dreaptă din țară. Cartea lui William Totok și a tinerei cercetătoare Elena-Irina Macovei despre reconsiderarea critică a trecutului e una dintre aceste puține […]

Maica Rusia și fiii ei intelectuali

Nu vă ia cîteodată dorul de cinstitele romane de odinioară, cele clasice, din care au crescut moderniștii și postmoderniștii? Pe mine, da. Cînd apare cîte o ediție nouă dintr-un clasic mă uit mai întîi dacă traducătorul e cel pe care-l știam sau e unul nou. Mai răsfoind, mai comparînd cărțile cu edițiile pe care le […]

Scheletele din dulapurile jurnaliștilor

Ce-ar mai fi putut scrie Franzen, fără să se repete, după Corecții și Libertate? Acest Dickens american al secolului 21, cu formidabila lui inventivitate și cu o putere de observație de-a dreptul fabuloasă, te ia pe nepregătite cu fiecare nou roman al său. Îl recunoști și totuși e altfel, sclipitor altfel, încît nu-ți rămîne decît […]

Istanbulul bragagiilor, iaurgiilor și al vocilor celor care nu se aud în romane

Un mare roman despre oameni mărunți. Ăsta ar fi primul răspuns la întrebarea de ce-ai citi această carte a lui Pamuk despre iaurgiii, pilafgiii și bragagiii pripășiți la Istanbul pe la mijlocul secolului trecut. Ce-i face, însă, pe acești vînzători ambulanți, de care e plin marele oraș, atît de interesanți, încît cineva să scrie despre […]

Plicurile cu chibrituri și idei ale lui Eco

Vechi fumător de pipă și de țigări, Umberto Eco a descoperit, ca utilizator, chibriturile firmei italiene Minerva, cu pliculețele lor pe care deținătorul își putea nota un număr de telefon sau o idee. Așa s-au născut ideea și titlul rubricii sale din săptămînalul Espresso. Eco a scris acolo, pe scurt, despre cele mai diverse lucruri […]

Maimuța, Biblia și portughezii

După înfrățirea involuntară, într-o barcă, a lui Pi cu un tigru bengal, care i-a adus autorului celebritatea și Man Booker Prize,Yann Martel a trecut la amiciția aproape amoroasă dintre un senator canadian cu rădăcini portugheze și un cimpanzeu americanizat, născut în Africa. Încurcate sînt căile Domnului! – îți vine să spui la sfîrșitul acestei cărți […]

Anul dinaintea furtunii

Cînd iei la cercetat din urmă lucrurile, o mulțime dintre cele mai oarecare întîmplări se transformă în semne prevestitoare. Iar dacă te oprești asupra unui an ca 1913, treaba se complică și mai mult. Fiindcă e anul dinaintea furtunii aduse de primul mare război al secolului 20. Neamțul Florian Illies, care e jurnalist, istoric al […]