Istorie

Vintilă salvează capitalul românesc

Între 1922 și 1926 a avut loc Marea Guvernare Liberală, cea mai consistentă reașezare a economiei românești. Prim-ministrul Ionel Brătianu, șeful celor două dinastii – liberală și regală – l-a adus pe Vintilă la Ministerul de Finanțe. A fost, probabil, cel mai inspirat nepotism din istorie. Vintilă Brătianu demonstrase avantajele gîndirii inginerești atît la Primăria […]

Vintilă amenajează războiul

În 1916, urcînd meticulos în carieră, ca o furnică cu studii de inginerie la Paris, Vintilă Brătianu ajunge ministru de Război. Fratele mai mare, Ionel, tartorul politicii românești, omul care îl ținuse la distanță de măriri tocmai ca să nu fie acuzat de apucături dinastice, îl cheamă în sfîrșit lîngă el. Toți erau de acord […]

Cel mai iscusit dintre Brătieni

Vintilă Brătianu a aruncat umbra în care a trăit fratele său Dinu Brătianu, amîndoi găsîndu-și adăpost la umbra fratelui lor mai mare, Ionel Brătianu. De fapt, la umbra lui Ionel a stat, o vreme, întreaga clasă politică românească, începînd cu partidele și sfîrșind cu regii. Vintilă a urmat traseul școlar impus de Ion Brătianu întregului […]

Maiorescu la apogeu

Maiorescu a fost inegal. Pe cît de focos s-a arătat în cultură și amor, pe atît de banal s-a exprimat în politică. De fapt, politica a fost un fel atelier de încercare a ideilor lui critice, în nici un caz o vocație. Maiorescu era conservator în gîndire, adică era de părere că elita e elită, […]

Maiorescu cel afemeiat

Între mintea și corpul lui Maiorescu a fost o ceartă permanentă. Cultura l-a împins mereu în sus, în vreme ce biologia l-a tras în jos, atîrnată de picioare. Maiorescu era mic de statură, dar îndesat, avea aparența unui pitic vînjos care poartă pe umeri un cap cu trei numere mai mare. Dacă în cap îi […]

Maiorescu cel tiranic

Maiorescu era scund și vînjos, avea umeri lați, cap mare și degaja energia unui cărăuș în seama căruia cei care îl vedeau prima oară aveau tendința să-și lase bagajul. Capul nu-i era întîmplător mare, în el găsindu-și adăpost, între ambiții politice și planuri erotice, o masă culturală apreciabilă și o cantitate nemaivăzută de idei critice. […]

Maiorescu cel deștept

La 1840, Bucerdea Grînoasă era un sat ardelenesc mic de statură, copleșit de recolte și de păduri, locuit de 856 de români, 327 de unguri, 123 de țigani și 4 nemți. Rar vedeai asemenea bogăție agricolă în țara grofilor și asemenea devotament pentru muncă într-o obște românească. Doina de jale și balada haiducească se împleteau, […]

Un fascist la curtea regelui Carol

Așa cum ziceam, înainte să fie nazist în toată regula, Octavian Goga a fost patriot sadea.În 1911 și 1913, Budapesta a considerat că bogatul și exaltatul poet trebuie băgat la zdup pentru propagandă românească la Szeged, iar jandarmii au pus în practică sentințele cu mare tragere de inimă. În prima detenție, Goga a fost vizitat […]

Cîntece sătești cu Lady Goga

Înainte să ajungă fascist, Octavian Goga a fost un poet patriot unionist, dedicat trudei țărănești și nostalgiei agrare. S-a născut în 1881, la Rășinari, într-o familie de dascăli populari. Iosif Goga, tatăl viitorului poet, era un preot ortodox tuns după moda pașoptistă, însuflețit de ideile primatului daco-getic și de statul lui Burebista. Învățătoarea Aurelia Bratu, […]

Carp luptă de partea nemților

Noapte de noapte, 50 de ani la rînd, Petre Carp a fost bîntuit de coșmarul invaziei ruse. Uneori, mai visa că țara e invadată de turci sau de tătari, dar asta doar în copilărie și adolescență, înainte ca rușii să preia controlul total asupra tinereții, maturității și bătrîneților sale. Așa că, pînă să închidă ochii, […]

Bismarck ia un Carp în gură

Petre Carp a s-a născut în adîncul veacului al XIX-lea, în familia unor boieri de modă veche, deținători de moșii și de robi țigani, bolnavi de gută și neînfricați în luptele cu vecinii de hotar, iluminiști și filogermani, vorbitori de greacă și îmbrăcați ca în filmele lui Gheorghe Vitanidis și Mircea Drăgan. Prin 1854, cînd […]

Mareșalul Averescu pierde lupta politică

În 1919, țărănimea traumatizată de război, demobilizată, împuținată, înfometată și așteptînd pămîntul pentru care își lăsase fiii în tranșee, a căzut în mistica arhanghelului Averescu. În imaginația populară, generalul umbla călare prin nori, ținînd în cumpănă sulița Sfîntului Gheorghe și săgetînd lumea cu privirea lui Iisus. Țăranii și-l aminteau de pe front – sau credeau […]

Averescu, patronul inimilor țărănești

Generalul Averescu a întîmpinat războiul mondial gata echipat de luptă. Era războiul pe care un exaltat al salvelor de tun ca el îl aștepta dintotdeauna. A primit comanda Armatei a II-a și, în aplauzele presei și ale Casei Regale, și-a făcut de cap cu ea. Întortocheata manevră de la Flămînda, cea care a răsturnat tactica […]

Averescu obține Cadrilaterul

Alexandru Averescu s-a specializat în artilerie cu ocazia răscoalei țărănești din 1907. Tactician minuțios și fanatic al preciziei, Averescu n-a ratat mai nici unul din pîlcurile de țărani care n-au avut destulă minte să se împrăștie. Nici foamea, nici frigul, nici lipsa de medicamente și nici înapoierea fatală în care trăiau n-au reușit să doboare […]

Averescu la începutul legendei

Alexandru Averescu, viitorul mareșal al României, a fost fiul unui ofițer țarist însărcinat cu paza cailor și a prăzii după ce muscalii civilizau un colț de lume. S-a născut în 1859 în Ismail, dincolo de Prut, printre cîntece căzăcești, salve de archebuză și sate luate din somn. De mic a arătat înclinații pentru strategie, știind […]

Argetoianu dă bătălia finală

Constantin Argetoianu nu s-a încurcat în statornicie doctrinară sau în loialitate politică. A fost consecvent doar în răzgîndiri, în reevaluări, în schimbatul taberelor și în vînătoarea de ocazii. În 1927, cînd Ionel Brătianu s-a înecat cu o amigdalită și a eliberat tronul Partidului Național Liberal, Argetoianu s-a făcut liberal, în ideea de a prelua frîiele […]

Argetoianu pune duba pe comuniști

Constantin Argetoianu avea nerv și energie, era unul din politicienii care nu pierd vremea. A umblat din partid în partid ca într-o inspecție de bordeluri, căutînd de fiecare dată să pună stăpînire pe afacere. Greva generală din 1920 l-a prins ministru de Finanțe și de Interne. Muncitorii ocupaseră cele cîteva fabrici din București unde industria […]

Argetoianu cel viclean și bogat

Constantin Argetoianu, cel mai bun condei memorialistic dintre cele două războaie, s-a născut în paradisul moșiilor oltenești și a murit în infernul de la Sighet. Strămoșii săi pot fi găsiți încă din secolul al XVI-lea, ba incendiind creditori turci și cumpărînd sate alături de Mihai Viteazul, ba domnind și strîngînd birul alături de Constantin Brâncoveanu, […]

Împușcături sub clar de lume

I.G. Duca a fost cel mai bun absolvent al Școlii de Ego, Cinism și Rezultate “I.I.C. Brătianu”. Crescut la umbra mamutului politic, Duca a dobîndit o talie mică, dar viguroasă, ideală pentru pîndă și strecurat, pentru profit și carieră. Ca orice șef de cabinet al dinastiei Brătianu, și-a luat doctoratul în drept la Paris, s-a […]

Țărăniști pînă la moarte

La începutul anilor ’20, Ion Mihalache, învățătorul soldat, se spetea cu muncile agricole în cooperativa din Topoloveni, în stilul lui sincer și epuizant, amestecînd culturile de tomate și castraveți cu teoria universalistă a agriculturii. Țăranii asudau cu folos pe tarla și obțineau producții-record la hectar, făurind, spre nenorocirea lor viitoare, o societate rustică prosperă. Succesul […]

Ion Mihalache, războinicul miriștei

Ion Mihalache a fost urmașul unui lung șir de țărani, al cărui capăt se pierde în bezna seculară a agriculturii fără speranță. A fost un băiat vesel, vioi și isteț, gata mereu să se ia la trîntă cu greutățile muncii la cîmp și cu trei-patru țărani deodată. Aceeași dîrzenie a arătat-o la școala primară, unde […]

Maniu luptă pînă la moarte

Pe 27 noiembrie 1918, Iuliu Maniu a considerat că Viena a fost salvată destul și a pornit spre Transilvania cu armata de dezertori ardeleni. Dar 70 000 de țărani tropăind prin pusta maghiară nu erau un imbold la liniște pentru Budapesta. Așa că Maniu a sunat la Zagreb și la Belgrad pentru rute ocolitoare. Armata […]

Maniu salvează Viena și Praga

Sub mustața de țăran mijlocaș a lui Iuliu Maniu trepida cauza dacilor liberi și a coloniștilor romani, laolaltă cu militarismul țanțoș al ardeleanului pus pe unire. În 1915, pe cînd era avocat al Mitropoliei Greco-Catolice din Cluj, Maniu a refuzat să semneze un angajament față de “patria austro-ungară”, așa că a fost mobilizat în armata […]

Un piept ardelenesc și o inimă latină

Iuliu Maniu pare să se fi născut pe Columna lui Traian. Chiar dacă, în 1873, județul Sălaj era la mare distanță în timp și spațiu de evenimentele de la Sarmizegetusa, zgomotul bătăliei în care au fost zdrobiți dacii a răzbătut pînă la urechile părinților săi. Micul Iuliu s-a trezit înconjurat de o familie romană. Frații […]

Titulescu dus de nas

Nicolae Titulescu era atît de bun încît a reușit să atragă admirația celui mai puternic și mai greu de mulțumit om politic din acele vremuri, Ionel Brătianu. Cînd regele Ferdinand a murit, Brătianu cocheta cu ideea de a proclama republica și a-l face pe Titulescu președinte. Strălucirea neașteptată a acestui băiat din Craiova venea, mai […]

Micul și marele Titulescu

Nicolae Titulescu s-a născut într-o familie care avea moșii mici și ambiții mari. Un bunic protopop și un tată prefect de Dolj n-au reușit să lărgească suprafața cultivată a familiei pînă dincolo de grijile existenței. Așa că modestia mijloacelor materiale l-a făcut pe tînărul Nicolae să se orienteze spre bogăția spirituală. A fost o mișcare […]

Diplomație pe șestake

La un moment dat, în timpul conferinței de pace de la Paris, mesele pe care le dădea Vaida-Voevod și-au pierdut aerul original. În capitala Franței sosise Take Ionescu, urmat de un cîrd pitoresc și ciripitor. Take știa nu numai să se înconjoare de o curte servilă, dar avea o cunoaștere suverană asupra finețurilor ce puteau […]

Trenul patrierotic

Carierist, aventurier, fustangiu, îndrăgostit de bani, dar întrecîndu-și cu mult adversarii politici la inteligență și discurs, Take Ionescu a putut citi viitorul înainte ca semenii lui să înțeleagă trecutul. Iată cum vorbea în 1914: “Acesta e război de cinci ani. Va intra Anglia, va intra Italia, vom intra noi și nu se poate să nu […]

Cînd fu Tică, nu fu Take

Take Ionescu a murit la Roma, intoxicat cu stridii și amețit cu șampanie, într-un fel care-i rezumă existența: cosmopolit, rafinat și aventuros. A fost un om politic de sclipire, inteligent și fin, cu un destin proiectat pentru glorie, dar umbrit de existența mamutului național I.I.C. Brătianu. S-a născut în 1858, la Ploiești, în familia unui […]

Privind pe sub fustele Marii Uniri

Istoria propagandei și a manipulării nu poate trece indiferentă peste pionieratul românului Vaida-Voevod, care, cam în aceeași perioadă în care Troțki îl dezinforma pe Lenin cu ziarele într-un singur exemplar, el construia la Paris, pentru negustorii conferinței de pace, o ficțiune românească de nerefuzat, trăsnind a eroism, unire și Dom Pérignon. Vaida-Voevod știa ceea ce […]