Istorie

Argetoianu cel viclean și bogat

Constantin Argetoianu, cel mai bun condei memorialistic dintre cele două războaie, s-a născut în paradisul moșiilor oltenești și a murit în infernul de la Sighet. Strămoșii săi pot fi găsiți încă din secolul al XVI-lea, ba incendiind creditori turci și cumpărînd sate alături de Mihai Viteazul, ba domnind și strîngînd birul alături de Constantin Brâncoveanu, […]

Împușcături sub clar de lume

I.G. Duca a fost cel mai bun absolvent al Școlii de Ego, Cinism și Rezultate “I.I.C. Brătianu”. Crescut la umbra mamutului politic, Duca a dobîndit o talie mică, dar viguroasă, ideală pentru pîndă și strecurat, pentru profit și carieră. Ca orice șef de cabinet al dinastiei Brătianu, și-a luat doctoratul în drept la Paris, s-a […]

Țărăniști pînă la moarte

La începutul anilor ’20, Ion Mihalache, învățătorul soldat, se spetea cu muncile agricole în cooperativa din Topoloveni, în stilul lui sincer și epuizant, amestecînd culturile de tomate și castraveți cu teoria universalistă a agriculturii. Țăranii asudau cu folos pe tarla și obțineau producții-record la hectar, făurind, spre nenorocirea lor viitoare, o societate rustică prosperă. Succesul […]

Ion Mihalache, războinicul miriștei

Ion Mihalache a fost urmașul unui lung șir de țărani, al cărui capăt se pierde în bezna seculară a agriculturii fără speranță. A fost un băiat vesel, vioi și isteț, gata mereu să se ia la trîntă cu greutățile muncii la cîmp și cu trei-patru țărani deodată. Aceeași dîrzenie a arătat-o la școala primară, unde […]

Maniu luptă pînă la moarte

Pe 27 noiembrie 1918, Iuliu Maniu a considerat că Viena a fost salvată destul și a pornit spre Transilvania cu armata de dezertori ardeleni. Dar 70 000 de țărani tropăind prin pusta maghiară nu erau un imbold la liniște pentru Budapesta. Așa că Maniu a sunat la Zagreb și la Belgrad pentru rute ocolitoare. Armata […]

Maniu salvează Viena și Praga

Sub mustața de țăran mijlocaș a lui Iuliu Maniu trepida cauza dacilor liberi și a coloniștilor romani, laolaltă cu militarismul țanțoș al ardeleanului pus pe unire. În 1915, pe cînd era avocat al Mitropoliei Greco-Catolice din Cluj, Maniu a refuzat să semneze un angajament față de “patria austro-ungară”, așa că a fost mobilizat în armata […]

Un piept ardelenesc și o inimă latină

Iuliu Maniu pare să se fi născut pe Columna lui Traian. Chiar dacă, în 1873, județul Sălaj era la mare distanță în timp și spațiu de evenimentele de la Sarmizegetusa, zgomotul bătăliei în care au fost zdrobiți dacii a răzbătut pînă la urechile părinților săi. Micul Iuliu s-a trezit înconjurat de o familie romană. Frații […]

Titulescu dus de nas

Nicolae Titulescu era atît de bun încît a reușit să atragă admirația celui mai puternic și mai greu de mulțumit om politic din acele vremuri, Ionel Brătianu. Cînd regele Ferdinand a murit, Brătianu cocheta cu ideea de a proclama republica și a-l face pe Titulescu președinte. Strălucirea neașteptată a acestui băiat din Craiova venea, mai […]

Micul și marele Titulescu

Nicolae Titulescu s-a născut într-o familie care avea moșii mici și ambiții mari. Un bunic protopop și un tată prefect de Dolj n-au reușit să lărgească suprafața cultivată a familiei pînă dincolo de grijile existenței. Așa că modestia mijloacelor materiale l-a făcut pe tînărul Nicolae să se orienteze spre bogăția spirituală. A fost o mișcare […]

Diplomație pe șestake

La un moment dat, în timpul conferinței de pace de la Paris, mesele pe care le dădea Vaida-Voevod și-au pierdut aerul original. În capitala Franței sosise Take Ionescu, urmat de un cîrd pitoresc și ciripitor. Take știa nu numai să se înconjoare de o curte servilă, dar avea o cunoaștere suverană asupra finețurilor ce puteau […]

Trenul patrierotic

Carierist, aventurier, fustangiu, îndrăgostit de bani, dar întrecîndu-și cu mult adversarii politici la inteligență și discurs, Take Ionescu a putut citi viitorul înainte ca semenii lui să înțeleagă trecutul. Iată cum vorbea în 1914: “Acesta e război de cinci ani. Va intra Anglia, va intra Italia, vom intra noi și nu se poate să nu […]

Cînd fu Tică, nu fu Take

Take Ionescu a murit la Roma, intoxicat cu stridii și amețit cu șampanie, într-un fel care-i rezumă existența: cosmopolit, rafinat și aventuros. A fost un om politic de sclipire, inteligent și fin, cu un destin proiectat pentru glorie, dar umbrit de existența mamutului național I.I.C. Brătianu. S-a născut în 1858, la Ploiești, în familia unui […]

Privind pe sub fustele Marii Uniri

Istoria propagandei și a manipulării nu poate trece indiferentă peste pionieratul românului Vaida-Voevod, care, cam în aceeași perioadă în care Troțki îl dezinforma pe Lenin cu ziarele într-un singur exemplar, el construia la Paris, pentru negustorii conferinței de pace, o ficțiune românească de nerefuzat, trăsnind a eroism, unire și Dom Pérignon. Vaida-Voevod știa ceea ce […]

Petrecere la Conferința de pace

Ceasul de aur al României Mari s-a sincronizat cu pendula de stejar a moșierului patriot Vaida-Voevod. Era ianuarie 1919, începea Conferința de pace de la Paris, iar marile puteri puneau la cale reîmpărțirea statelor inferioare. Triburile românești din Carpați își uniseră teritoriile, aspirau la statutul de națiune, dar un morcov internațional, înfipt între provinciile istorice, […]

Voievodul Ardealului trage bisturiul

Alexandru Vaida-Voevod s-a născut în 1872, într-o familie plină de episcopi și aristocrați, ale căror rădăcini se pierd în întunericul genezei transilvane, în praful stîrnit de încălecatul regilor maghiari și descălecatul voievozilor ardeleni. Averea neamului Vaida, materială și spirituală, a rodit în grădina greco-catolică din jurul Clujului, Bistriței, Brașovului și Budapestei, însămînțată cu memorandiști, moșieri […]

Prinț și vînător

Barbu Știrbey a fost un cuceritor. I-a cucerit, la rînd, pe regii Carol I și Ferdinand, pe Regina Maria și pe Ion I.C. Brătianu, ceea ce însemna, practic, întregul regat. Barbu era prinț prin naștere, dar, în comparație cu Hohenzollernii, avea sîngele de un albastru mai deschis. Monarhia germană privea cam chiorîș la boierimea locală, […]

Marghilomanul de sacrificiu

Alexandru Marghiloman s-a născut la Buzău, în 1854, în familia unui arendaș exotic și chefliu, vînător de dropii, jucător de cărți, om de lume cu legături la București, mare iubitor de femei și de cai. A trăit o copilărie rustică, plină de poienițe și privighetori, înconjurată de privirile negre ale proletariatului agricol, de pe care […]

Ionel Brătianu cel fericit

Pentru cariera lui Ionel Brătianu, Conferința de Pace de la Paris a fost aperitivul. România intrase în război mică și ieșise mare. Scamatoriile inginerului de poduri și șosele pe scena de la Versailles au transformat înfrîngerile militare în teritorii adăugate. Așa că, atunci cînd noile hărți ale țării au fost date la tipar, Brătianu avea […]

Brătianu pleacă la război

România Mare s-a făcut prin cele trei virtuți ale diplomației și armelor române: noroc, trădare și lipsă de onoare. Ion. I.C. Brătianu a știut să înnobileze aceste virtuți, turnînd peste ele, cu geniu, un tupeu de borfaș. Niciodată națiunea nu-i va putea mulțumi destul acestui inginer de poduri și șosele care s-a jucat cu trei […]

Brătianu, împușcat și decorat

În 1907, Ionel Brătianu a rezolvat o parte din problema țărănească, împuținîndu-i pe cei care urmau să beneficieze de reforma agrară. Armata care a tras în pîlcurile de răsculați părea să înțeleagă că pămîntul ce urma să fie împărțit nu ajungea pentru toți. Dar, în acea epocă a exploatării omului de către om, uzul de […]

Brătianu îi rezolvă pe țărani

Într-o fotografie din 1885, frații Dinu, Ionel și Vintilă Brătianu sînt imposibil de deosebit. Par un grup de suricate ridicate pe picioarele dinapoi, privind cu aceiași ochi, pe sub aceleași sprîncene și pe deasupra acelorași mustăcioare în direcția din care pot veni primejdia sau norocul. În aceste condiții de asemănare totală, istoria trebuie să fi […]

Brătianu, franțuzoaicele și numerele prime

Ion I.C. Brătianu și-a dominat contemporanii cu statura sa fizică, dar mai ales cu cea politică, din care s-au țesut legendele familiei, porecla Ionel și noile frontiere ale statului român. Bogat, citit, masiv, sobru și înfășurat într-o barbă ereditară, Ionel Brătianu a fost fiul marelui Ion C. Brătianu, zis Vizirul, pe care a reușit să-l […]

Regina Maria trăiește periculos

Din sîngele obosit al dinastiei engleze mai încolțea, cînd și cînd, un exemplar cu fizicul proaspăt, armonios, care strălucea în fotografiile cu veri subțiratici și mătuși livide, ieșiți din căsătoriile consangvinizate. Regina Maria, nevasta Regelui Ferdinand, a fost o astfel de excepție biologică, o frumusețe rebelă și senzuală, care striga după ajutor de sub zulufii […]

România mare, Germania, Ungaria și Bulgaria mici, Austria foarte mică

La 28 iunie 1919, în timp ce vînătorii de munte din județele Vlașca și Mehedinți erau nevoiți să lupte pe cîmpia maghiară, în Galeria Oglinzilor de la Versailles se semna al doilea tratat de pace al primului război mondial, după cel încheiat de Germania cu Lenin, la Brest Litovsk. În palatul Regelui Soare, Germania a […]

Opinca română pe Parlamentul ungar

În august 1919, soldații generalului Mărdărăscu ocupaseră Budapesta și supravegheau locuitorii așa cum acasă, în Maramureș, Vlașca și Vaslui, stăteau cu ochii pe vaci. Instinctele țărănești ale infanteriei române au salvat orașul de rele tratamente. Sergenții, căprarii și trupa s-au încartiruit în mahalale și au lăsat centrul orașului, cu palate și bulevarde, la cheremul populației. […]

Românul Rusescu ocupă Budapesta

Republica Sovietică Ungară a murit pe 2 august 1919, împușcată de la distanță de artileria română. Obuzele au frămîntat cîmpiile din jurul Budapestei, care nu mai fuseseră arate din pricina războiului, și le-au pregătit pentru însămînțările de toamnă. Teroristul Bela Kun a abandonat micul său proiect bolșevic laolaltă cu hainele care-l puteau da de gol […]

La porțile Budapestei

În primăvara anului 1919, bolșevicul Bela Kun construia la Budapesta un regim de teroare bazat pe execuții sumare și tortură, care se străduia să atingă nivelul de ferocitate al epocii lui Attila. În același timp, la Moscova, Lenin derula primul plan cincinal de lichidare a elitelor ruse, dar avea oarecari dificultăți din pricina rezistenței generalilor […]

Începem războiul cu Ungaria

În decembrie 1918, Franța, Anglia, Italia, Germania și Austria își pansau rănile și șchiopătau către conferința de pace de la Paris. România, care avusese parte de un război scurt și dezastruos, se pregătea să și-l prelungească. Teritoriul ei s-a lărgit mai repede decît s-au putut retrage armatele care-l ocupau, așa că România Mare era o […]

Uniți-vă pe tunuri

Unirea Transilvaniei cu România la 1 decembrie 1918 n-a fost numai patos, discursuri și drapele, ci – mai cu seamă – manevre millitare, viclenii politice și un inimaginabil noroc. Iscusința politică a Guvernului și a regelui, refugiați la Iași, poate fi numită, în funcție de unghi, trădare, încălcare a tratatelor, cinism și minciună, dar rezultatul […]

Țeapa de la București

Puține momente au făcut să strălucească viclenia românilor așa cum a făcut-o Pacea de la Buftea-București. Obosită de lupte, înconjurată de nemți, turci și bulgari, înghesuită în cele cîteva județe moldovenești și abandonată de aliații ei ruși, armata română a făcut-o puțin pe mortul, așa cum fac puii de găină cînd vor să păcălească uliul, […]