Istorie

Voievodul Ardealului trage bisturiul

Alexandru Vaida-Voevod s-a născut în 1872, într-o familie plină de episcopi și aristocrați, ale căror rădăcini se pierd în întunericul genezei transilvane, în praful stîrnit de încălecatul regilor maghiari și descălecatul voievozilor ardeleni. Averea neamului Vaida, materială și spirituală, a rodit în grădina greco-catolică din jurul Clujului, Bistriței, Brașovului și Budapestei, însămînțată cu memorandiști, moșieri […]

Prinț și vînător

Barbu Știrbey a fost un cuceritor. I-a cucerit, la rînd, pe regii Carol I și Ferdinand, pe Regina Maria și pe Ion I.C. Brătianu, ceea ce însemna, practic, întregul regat. Barbu era prinț prin naștere, dar, în comparație cu Hohenzollernii, avea sîngele de un albastru mai deschis. Monarhia germană privea cam chiorîș la boierimea locală, […]

Marghilomanul de sacrificiu

Alexandru Marghiloman s-a născut la Buzău, în 1854, în familia unui arendaș exotic și chefliu, vînător de dropii, jucător de cărți, om de lume cu legături la București, mare iubitor de femei și de cai. A trăit o copilărie rustică, plină de poienițe și privighetori, înconjurată de privirile negre ale proletariatului agricol, de pe care […]

Ionel Brătianu cel fericit

Pentru cariera lui Ionel Brătianu, Conferința de Pace de la Paris a fost aperitivul. România intrase în război mică și ieșise mare. Scamatoriile inginerului de poduri și șosele pe scena de la Versailles au transformat înfrîngerile militare în teritorii adăugate. Așa că, atunci cînd noile hărți ale țării au fost date la tipar, Brătianu avea […]

Brătianu pleacă la război

România Mare s-a făcut prin cele trei virtuți ale diplomației și armelor române: noroc, trădare și lipsă de onoare. Ion. I.C. Brătianu a știut să înnobileze aceste virtuți, turnînd peste ele, cu geniu, un tupeu de borfaș. Niciodată națiunea nu-i va putea mulțumi destul acestui inginer de poduri și șosele care s-a jucat cu trei […]

Brătianu, împușcat și decorat

În 1907, Ionel Brătianu a rezolvat o parte din problema țărănească, împuținîndu-i pe cei care urmau să beneficieze de reforma agrară. Armata care a tras în pîlcurile de răsculați părea să înțeleagă că pămîntul ce urma să fie împărțit nu ajungea pentru toți. Dar, în acea epocă a exploatării omului de către om, uzul de […]

Brătianu îi rezolvă pe țărani

Într-o fotografie din 1885, frații Dinu, Ionel și Vintilă Brătianu sînt imposibil de deosebit. Par un grup de suricate ridicate pe picioarele dinapoi, privind cu aceiași ochi, pe sub aceleași sprîncene și pe deasupra acelorași mustăcioare în direcția din care pot veni primejdia sau norocul. În aceste condiții de asemănare totală, istoria trebuie să fi […]

Brătianu, franțuzoaicele și numerele prime

Ion I.C. Brătianu și-a dominat contemporanii cu statura sa fizică, dar mai ales cu cea politică, din care s-au țesut legendele familiei, porecla Ionel și noile frontiere ale statului român. Bogat, citit, masiv, sobru și înfășurat într-o barbă ereditară, Ionel Brătianu a fost fiul marelui Ion C. Brătianu, zis Vizirul, pe care a reușit să-l […]

Regina Maria trăiește periculos

Din sîngele obosit al dinastiei engleze mai încolțea, cînd și cînd, un exemplar cu fizicul proaspăt, armonios, care strălucea în fotografiile cu veri subțiratici și mătuși livide, ieșiți din căsătoriile consangvinizate. Regina Maria, nevasta Regelui Ferdinand, a fost o astfel de excepție biologică, o frumusețe rebelă și senzuală, care striga după ajutor de sub zulufii […]

România mare, Germania, Ungaria și Bulgaria mici, Austria foarte mică

La 28 iunie 1919, în timp ce vînătorii de munte din județele Vlașca și Mehedinți erau nevoiți să lupte pe cîmpia maghiară, în Galeria Oglinzilor de la Versailles se semna al doilea tratat de pace al primului război mondial, după cel încheiat de Germania cu Lenin, la Brest Litovsk. În palatul Regelui Soare, Germania a […]

Opinca română pe Parlamentul ungar

În august 1919, soldații generalului Mărdărăscu ocupaseră Budapesta și supravegheau locuitorii așa cum acasă, în Maramureș, Vlașca și Vaslui, stăteau cu ochii pe vaci. Instinctele țărănești ale infanteriei române au salvat orașul de rele tratamente. Sergenții, căprarii și trupa s-au încartiruit în mahalale și au lăsat centrul orașului, cu palate și bulevarde, la cheremul populației. […]

Românul Rusescu ocupă Budapesta

Republica Sovietică Ungară a murit pe 2 august 1919, împușcată de la distanță de artileria română. Obuzele au frămîntat cîmpiile din jurul Budapestei, care nu mai fuseseră arate din pricina războiului, și le-au pregătit pentru însămînțările de toamnă. Teroristul Bela Kun a abandonat micul său proiect bolșevic laolaltă cu hainele care-l puteau da de gol […]

La porțile Budapestei

În primăvara anului 1919, bolșevicul Bela Kun construia la Budapesta un regim de teroare bazat pe execuții sumare și tortură, care se străduia să atingă nivelul de ferocitate al epocii lui Attila. În același timp, la Moscova, Lenin derula primul plan cincinal de lichidare a elitelor ruse, dar avea oarecari dificultăți din pricina rezistenței generalilor […]

Începem războiul cu Ungaria

În decembrie 1918, Franța, Anglia, Italia, Germania și Austria își pansau rănile și șchiopătau către conferința de pace de la Paris. România, care avusese parte de un război scurt și dezastruos, se pregătea să și-l prelungească. Teritoriul ei s-a lărgit mai repede decît s-au putut retrage armatele care-l ocupau, așa că România Mare era o […]

Uniți-vă pe tunuri

Unirea Transilvaniei cu România la 1 decembrie 1918 n-a fost numai patos, discursuri și drapele, ci – mai cu seamă – manevre millitare, viclenii politice și un inimaginabil noroc. Iscusința politică a Guvernului și a regelui, refugiați la Iași, poate fi numită, în funcție de unghi, trădare, încălcare a tratatelor, cinism și minciună, dar rezultatul […]

Țeapa de la București

Puține momente au făcut să strălucească viclenia românilor așa cum a făcut-o Pacea de la Buftea-București. Obosită de lupte, înconjurată de nemți, turci și bulgari, înghesuită în cele cîteva județe moldovenești și abandonată de aliații ei ruși, armata română a făcut-o puțin pe mortul, așa cum fac puii de găină cînd vor să păcălească uliul, […]

Berthelot Magnificul

În 1916, armata română pornise la război ca să dubleze teritoriul țării, dar, după ce a luptat o vară de capul ei, a reușit să-l înjumătățească. Regele, Guvernul, Marele Cartier General al Armatei și armata însăși abia dacă încăpeau într-o Moldovă redusă la cîteva județe și înconjurată de țevile de tun ale armatei germane. Henri […]

Generalul Burtalău salvează oștirea

În fotografiile de la Mărășești, generalul Henri Mathias Berthelot pare să-l depășească la statură pe deșiratul de Averescu și să cîntărească de două ori cît el. E un francez jovial, cu o față de om cumsecade, în care te miri cum și-a găsit adăpost atîta geniu militar. Fălcile, gușa, dar mai ales burta sînt răni […]

Eremia Grigorescu: viața, armele și damele

Eremia Grigorescu s-a născut în 1863 la Tîrgu Bujor, în familia unui învățător frămîntat de idei eroice și unioniste. Chiar dacă nu exista pe atunci destulă atenție pentru copiii precoci, Eremia n-a putut trece neobservat. În gimnaziu și liceu s-a remarcat atît prin puterea minții, cît și prin cea a brațelor, reușind să cîștige încă […]

Bulgarii îl răpesc pe Sfîntul Dumitru

În noaptea de 4 spre 5 februarie 1918, cînd pe străzile Bucureștiului bîntuiau doar gerul, ocupația germană și fantomele cîinilor gătiți la popote, un detașament de bulgari beți, cu simțirea ortodoxă înghețată pe obraji, laolaltă cu lacrimile și cu mucii, au forțat ușa bisericii Mitropoliei, au bătut sergentul care făcea de pază și au furat […]

Ecaterina Teodoroiu intră și iese din scenă

În dimineața zilei de 6 octombrie 1916, cu toate că ceața inundase frontul la Porcenii de Jos, o rafală de mitralieră Messerschmitt a reușit să găsească drumul pînă la fratele Ecaterinei Teodoroiu. Era ultimul ei frate, singurul peste care, pînă atunci, nu reușiseră să dea nici nemții și nici gloanțele lor. Ecaterina, care își descoperise […]

Necunoscutul război cu Germania al localității Tîrgu Jiu

În octombrie 1916, cînd Ecaterina Teodoroiu nu îmbrăcase încă mantaua soldățească și își căuta frații dispăruți, generalul Erick von Falkenhayn străpungea frontul la Petroșani. Armata română începea să privească războiul peste umăr, dar această privire precipitată, cu picioarele la spinare, era numită la Marele Stat Major “retragere strategică”. Orașul Tîrgu Jiu a fost atunci abandonat […]

Tinerețea fatală a căpitanului Ignat

Căpitanul Grigore Ignat ședea tolănit cu mîinile sub cap și privea spre cer, acolo unde un stol de ciori rău prevestitor rătăcea în așteptarea primelor lovituri de tun. Compania de mitraliere se odihnea între cioturile unui codru care nu mai exista de cînd artileria inamică își reglase tirul. Soldații cîntau din frunză și se îngînau […]

Cu baioneta prin Mărășești

Văzuți din față, așa cum stăteau unul lîngă altul, îmbrăcați în uniformele de front și privind prin binocluri, generalii August von Mackensen, Kurt von Morgen și Joachim von Eben aveau, în după-amiaza zilei de 5 august 1917, înfățișarea unor pești holbați, ieșiți din culmea dealului Doaga ca dintr-un val de iarbă și de fîn proaspăt […]

Oituz, medalie de argint la baionetă

Bătălia de la Oituz face parte din trilogia eroică a armatei române în primul război mondial, ea completînd bătăliile de la Mărăști și Mărășești, și epuizînd, alături de ele, toată rezerva de vitejie a plugarului român pe următorii douăzeci de ani. Între 8 și 22 august 1917, Armata a 2-a a generalului Averescu a ridicat […]

Bătălia de la Mărăști, prima înfrîngere în deplasare a nemților

Pe 22 iulie 1917, satul Mărăști din Vrancea picotea în arșița dimineții. În afara bărzăunilor – singurii pe care nemții nu reușiseră să-i mănînce –, pe ulițe nu mișca nimic. Cocoșii, rațele, vacile și chiar o parte din cîinii satului pierduseră bătălia cu armata lui Mackensen și își dormeau somnul de veci în buruienile din […]

Moldova e România

Pe 6 decembrie 1916, cînd cavaleria germană ocupa Bucureștiul, României îi lipseau Muntenia, Oltenia, Dobrogea și Cadrilaterul. Rămăsese doar cu Moldova. Părea că istoria uitase de Cuza, de pașoptiști, de Tudor Vladimirescu, ba chiar de Kogălniceanu și de Carol I, de Grivița, de Plevna și de războiul cu bulgarii. Idealul național se îngrămădise dincolo de […]

Averescu și Prezan: un rival și un dușman

În paralel cu luptele de pe front, în armata română s-a dus, pe toată durata Primului Război, o teribilă luptă internă. A fost mai degrabă un duel, o încleștare între doi oameni neobosiți să se atace și să se tăvălească unul pe celălalt pe podeaua Marelui Stat Major, înainte și după bătăliile grele. De multe […]

Micul Paris și micile parizience gem sub nemți

La sfîrșitul lui noiembrie 1916, prin binoclul generalului Mackensen se vedea spinarea ultimului soldat român care dispărea, cu pași grăbiți și cu pușca făcută cobiliță, în direcția Rîmnicu Sărat. Mackensen i-a făcut semn lunetistului să-l lase să scape și i-a indicat o vacă din rasa Bălțata românească, ce păștea pe islazul Colentinei ca o friptură […]

Generalul Prezan își suflecă mînecile

La sfîrșitul lunii octombrie 1916, armatele germane se revărsau în Cîmpia Română prin toate trecătorile. Nici rîul, nici ramul, nici urșii, nici cerbii și nici măcar privighetorile nu mai puteau stăvili șuvoiul. Iubirea de moșie, acel zid bun să-l țină departe pe Baiazid, nu avea același efect asupra lui Mackensen. Bucureștiul se pregătea de prizonierat, […]