Mihai Eminescu: Din cauza distanțării sociale, începe să poarte lungi discuții cu codrul. Le trece în versuri, dar codrul susține că nu-s autentice și că Eminescu a băgat mult de la el. Se spune că Eminescu a rămas fără hârtie după ce, izolat în casă, a scris pe toate sulurile poeme despre natură.
Ion Creangă: Perioada de izolare îl inspiră să scrie o poveste despre trei iezi care se autoizolează de frica pandemiei. Sunt mâncați de lup, care pretinde că e curierul de la Uber Eats.
Mircea Cărtărescu: Scrie un roman în trei volume despre cum se vede lumea de la fereastra camerei lui, chestie pe care ar fi făcut-o și fără carantină. De fapt, află că e carantină abia când vrea să iasă din apartament ca să ducă manuscrisul la editură.
Liviu Rebreanu: Scrie povestea lui Ion, un țăran din Ardeal care, după ce iese din carantină, se lasă în genunchi și sărută pământul ca pe o ibovnică. E momentul în care se infectează cu noul coronavirus, pentru că sfatul medicului era clar: evitați să vă atingeți fața cu mâna sau cu pământ.
Vasile Voiculescu:E săltat noaptea de Securitate și dus la Aiud. Întreabă de ce, că doar n-a făcut nimic. I se spune că e suspect de coronavirus.
Vasile Alecsandri: Încearcă să nu se gândească la coronavirus și se concentrează asupra altei chestii care provoacă pneumonii: iarna. Scrie poezii despre iarnă și despre oamenii care se autoizolează în case din cauza ei.
I.L. Caragiale: Scrie o adevărată capodoberă a prozei scurte: schița „Vizita care nu era necesară”. E vorba despre un domn care ignoră sfatul lui Raed Arafat de a evita deplasările care nu-s necesare și merge în vizită la o prietenă. Băiatul doamnei, care știa pe de rost toate ordonanțele militare, îl sancționează punându-i dulceață în galoși.
Eminescu a rămas fără hârtie fiindca a epuizat-o scriind declaratii pe proprie raspundere, ca sa mearga la Veronica (a epuizat-o si pe ea).
Asta inseamna sa fii epuizator!