Scriitori

Vocea care răspundea la mobilul doamnei Ralian

O vizitam cam de două ori pe lună în apartamentul ei dintr-unul dintre blocurile de peste drum de Sala Palatului. Și la nouăzeci de ani, Antoaneta Ralian își păstrase urme din frumusețea ei de leoaică blîndă. Ne împrieteniserăm cu aproape 30 de ani în urmă. Avea o franchețe cu care nu te prea întîlnești în […]

Un hulub prezidențial poliglot

De cînd cu întîlnirile lui cu președinți și premieri cu greutate, Klaus Iohannis și-a mai dat drumul la gură, spre fericirea jurnaliștilor acreditați la Cotroceni care, pînă nu demult, trăgeau mîța de coadă. Omul a ieșit din carapacea lui de fost primar de Sibiu ajuns președintele României, care mai mult zîmbea decît vorbea atunci cînd […]

Vînt de libertate

În 1991, poetul Eugen Suciu strălucea printre ceilalți poeți cu un Audi roșu, decapotabil, second hand. Mașina și-o luase cu banii de la o fundație franceză de întrajutorare culturală. Fundația așteptase vreo trei ani să-i dea ordinul “Bene merenti” și iată că marea ocazie s-a ivit, odată cu libertatea. Legenda spune că Suciu a ajuns […]

Mercedesul care făcea și masaj

Ion Rațiu își luase din Germania un Mercedes alb cu care a umblat prin țară cînd candida la președinția României. Mașina mergea cu motorină și deasupra botului avea steaua aceea de metal, în trei colțuri, emblema mărcii. Cînd l-a sfătuit cineva să se ducă în campanie cu o Dacie, ca să pară mai de-al locului, […]

Ce face prostul, cînd e fudul?

Se dă de gol. Dă cu mucii în fasole. Îl linge pe șef în cur. Mănîncă căcat. Nu poate trăi liniștit pînă nu-și trîmbițează stupiditatea arogantă. Într-un articolaș apărut (și unde să apară așa un gunoi, dacă nu în România literară?), dl Răzvan Voncu scrie Din nou, despre fraudarea instituțiilor de validare. Autorele trece în […]

Scandalurile de la Operă

Cred că Dorin Tudoran are dreptate să spună că recenta achiziție politică a liberalilor în persoana lui Mihail Neamțu e, citez, „un căcat”. Să te lauzi că l-ai primit în PNL pe Mhail Neamțu, cum a făcut de curînd noul lider al peneliștilor, Ludovic Orban, e ca și cum ai recunoaște că ai ajuns la […]

S-a stins un mare romancier

Spre deosebire de alți scriitori care stăteau mai bine decît el cu stilul, dar mai prost cu conștiința, Augustin Buzura și-ar fi putut reedita oricare dintre romanele scrise înainte  de 1989, fără să roșească și fără să fie nevoit să explice ca alții că dacă nu te puneai bine cu partidul nu erai publicat. Pentru […]

Suprarealista poveste a unui manuscris de Mateiu Caragiale

Distinsul domn Radu Albala era printre puținii, dacă nu chiar singurul redactor din Casa Scînteii care purta papion și mînecuțe negre peste haină. Vara, dl Albala își asorta mînecuțele cu niște cămăși albe de poplin sau cu unele de un galben pai. Purta niște bretele late, niciodată curea. Papionul lui îmi amintea de o poză […]

Un gestionar printre oameni

Deși colegul și prietenul Dan Stanciu insistă ritos, de fiecare dată, că vremurile alea n-au fost nici frumoase, nici vesele, perioada petrecută la Cartea Românească devine tot mai aurie. O fi tinerețea, o fi iertarea, o fi căldura, nimeni nu știe, dar, cînd mă gîndesc la statuia lui Caragiale (Stalin pînă la gît) din grădiniță, […]

Război și pace în varianta PSD

În PSD ai zice că se calcă pe bătături plăcile tectonice ale partidului, de nu mai știe Liviu Dragnea cum să sară de pe una pe alta, ca să le potrivească la loc. Pînă să apuce opoziția din Parlament să zică ceva, se ridică opoziția din partid, mai sictirită decît Grindeanu și Ponta la un […]

În Siliștea-Gumești, dezbaterile despre Marin Preda merg mai departe

Sorin, nepotul lui Marin Preda, s-a dus acum cîțiva ani la Șiliștea-Gumești să stea de vorbă cu rubedeniile romancierului și cu alți localnici despre Moromeții și despre autorul lor. Voia să scrie o carte. A muncit la ea mai mult decît își închipuise. A stat de vorbă cu scriitorii care l-au cunoscut pe Marin Preda, […]

De la Ierusalim la vale

În 2007, ICR a organizat standul României la Tîrgul de Carte de la Ierusalim. Iată-mă, alături de Traian T. Coșovei, Grete Tartler, Denisa Comănescu, Elena Vlădăreanu, Mihaela Marin, Mihai Iordache și alții în Orașul Sfînt. Ne cazaseră la Crowne Plaza, pe un dîmb, la doi pași de tîrg. Îl trăgeam de mînecă pe Traian să […]

Cetățeanul turmentat, plus votul minorităților

Oricît era de turmentat cetățeanul din Scrisoarea pierdută, el știa, de fapt, cu cine trebuie să voteze ca om de partid. Cu liberalii! Însă ca liberal ce era, poștașul voia să afle cu ce aripă liberală locală să voteze, ca să nu se trezească fără slujbă. Căci în afară de aventurile sale bahice cu Nae […]

Dilema lui Radu Vasile

Că tot e pomenit acum Radu Vasile ca premier care nu se lăsa dus de la Palatul Victoria, deși țărăniștii nu-l mai voiau, iar președintele Constantinescu nici atît, mi-am adus aminte de o convorbire telefonică pe care am avut-o pe cînd el voia să rămînă premier. Fuseserăm colegi la Cotidianul, unde ne tutuiam, ca între […]

Datorii plătite, meserie furată

Mi-am cumpărat a doua casă în 2001 (nu vă mai uitați la prima, aia s-a dus așa cum a venit). Dar, dragii moșului, pe atunci, a intra la bancă era ca și cum ai fi semnat felul în care să fii condamnat la moarte: prin împușcare, prin decapitare sau prin spînzurare. Pentru că nici o […]

Capul lui Grindeanu, peste douăzeci de ani

Că ne place, că nu ne place, cărțile de istorie nu încep cu arta și cultura unei țări, adicătelea cu ce are mai bun și mai durabil țara aceea, ci cu politica și cu politicienii ei. În istoria Țărilor de Jos, pînă să ajungem la marii pictori, avem parte de o poliloghie cu diverși inși […]

Colonelul romancier de pe vremea lui Ceaușescu, devenit romancier mason după aceea

Din colonel la MAI și redactor-șef la revista Pentru Patrie, romancierul Olimpian Ungherea s-a făcut mason după revoluție. Pînă în ‘89 scria proză polițistă cu milițieni. Nici el nu mai știa cîte cărți scrisese. Ungherea avea acel soi de cordialitate exagerată a oamenilor cu funcții care voiau să pară populari. Cînd publica ceva în volum, […]

Delta pe față și pe dos

Am văzut, de curînd, o fotografie postată de Rita Chirian. Era de acum 13 ani, pe cînd Rita era o puștoaică-poetă, blondă, cu nasul în vînt, cu ochi reci și scăpărători, iar alături de ea ședea, oarecum incomod, senin, un poet tuns scurt-scurt și care nu mai este: Constantin Virgil Bănescu. Pe undeva, încruntat și […]

De la NATO pîn’ la Prut, ce avem și n-am avut

Aidoma lui Dumnezeu, America și-a întors din nou fața președințială către România, la Washington. În timpul fostului Război Rece, Nicolae Ceaușescu a fost invitat la Casa Albă și primit cu toate onorurile posibile pentru un șef de stat. După aceea, nici un președinte român n-a mai avut parte de asemenea solemnități și amicalități oficiale. Vizita […]

Fănuș nu știa să înjure și pe nemțește

Șapte ani, spunea Fănuș Neagu, a scris el la primul lui roman, Îngerul a strigat. Cenzura i-a cerut să umble la epilog, unde Fănuș povestea despre deținuții politici dintr-un lagăr de muncă. A schimbat el cît de cît epilogul. Îl durea sufletul lui de brăilean după fiecare cuvînt la care trebuise să renunțe. Încercase să-l […]

Oaia lui Daea, porcul lui Creangă și struțul

Prin anii ’80, cînd făceam naveta cu trenul, mai auzeam zicerile cîte unui agronom priceput la toate. De la extratereștri la caricaturile din Urzica. Unii dintre acei agronomi le răspundeau astfel cu umor celor care le dădeau lecții de agricultură, debitînd tot soiul de aiureli. Alții, însă, păreau măcinați de grele complexe de inferioritate. Ăștia […]

Dați lui Cezar ce-i al Cezarului

Am avut în facultate cîțiva profesori la care am ținut ca la ochii din cap și alții de care m-am dezîndrăgostit. Pe ultimii nu am să-i pomenesc, fie-le existența (sau țărîna) ușoară. La ce bun? Cred că uitarea îi va întovărăși ca un cîine credincios. Partea frumoasă a acestui fel de amintire e că mulți […]

Ce zicea venerabila soră a lui Rebreanu

Află D.R. Popescu, pe cînd conducea Uniunea Scriitorilor, că mai trăiește o soră a lui Liviu Rebreanu, la Adjud. Mă întreabă dacă m-aș duce acolo să-i iau un interviu venerabilei femei. Cum luasem Premiul „Liviu Rebreanu” pentru prozatori debutanți și pe atunci nu izbuteam să fiu angajat nici măcar corector la Contemporanul, firește că m-am […]

De unde se trage SIPA și de ce e ea periculoasă pentru magistrați

Toată povestea asta cu SIPA, din ce e mai discutată și mai întoarsă pe toate fețele intrărilor în arhivă ale unora și altora, aleși pe sprînceană, ca să mai schimbe un bec sau ca să mai facă niscaiva lecturi particulare, acolo și acasă, cu atît e mai greu de priceput în miezul ei. De unde, […]

Ucenicia pe taste tocmită

Am lucrat, între 1992 și 1993, la o companie de calculatoare. Adică una care importa calculatoare, cele mai scumpe din lume: Delta Design. Acolo am învățat să umblu cu Macintoașele lui Apple, după ce ucenicisem (mai bine spus, furasem meserie) la “Cotidianul lui Rațiu”. Lipeala mi-a făcut-o o fată minunată, cu un nume de familie […]

Cum l-am dus totuși acasă pe Tudor Țopa

Om politicos și de o cultură mai mult decît vastă, Tudor Țopa căpătase obiceiul să bea mai mult decît putea duce.  Asta i se întîmpla aproape zilnic. Se ducea la restaurantul Uniunii să-și ia prînzul pe cartelă, apoi comanda o sticlă de vin. Omul delicat și de o politețe aproape exageratăse transforma treptat într-un tip […]

Misterul rușinii de a fi fost turnător

Am stricat cîteva prietenii, de ambe sexe, cînd am aflat că acei amici de-ai mei au turnat la Securitate.Singurii cu care am păstrat și relațiile și prietenia au fost foștii deținuți politici, cei care după ce au fost eliberați din pușcărie erau chemați periodic la Securitate, ca să spună ce mai făceau – ei și […]

Sângeorzul de dincolo de gîrlă

Astea nu ar trebui să se numească amntiri, pentru că-s prea proaspete. În materie de memorialistică, cu cît sînt mai vechi, cu atît sînt mai bune. Cu cît sînt mai recente, naiba știe de ce, prind miros de dop sau de ulei. Nici nu știi dacă sînt memorii sau eseistică, pe gustul publicului. “Ai aflat […]

Libertățile și pîrnaia unui cafegiu cu slăbiciuni artistice

În 1976, cînd Gheorghe Florescu era responsabil peste băcănia de pe Hristo Botev, cumpărau de la el cafea, țigări, coniac, whisky și vodcă mulți dintre actorii de la Național. Cînd îi vedea, cafegiul îi invita în încăperea din spate, unde făcea onorurile de gazdă. Prăvălia lui avea hîrtie de muscă și printre actorii de la […]

Răzbunătorul care se vrea venerabil, dar se dă în călușei

Cînd le spun unor confrați din leatul meu, dar și de alte vîrste, că Nicolae Manolescu nu mai are ce căuta în fruntea scriitorilor, fiindcă ne face de basm și de rîs, împreună cu cei pe care i-a adunat în jurul lui, cum îmi zic ei că Manolescu e un mare om, chiar dacă mai […]