Minireportaj

Noră pentru calul meu

Marți, pe la prînz, intru pe străduța din fața blocului meu cu două plase de Mega Image în mîini și-o nevoie fiziologică profundă. În fața mea oprește un Logan bleumarin din care coboară o tanti. „Vă rog să mai stați un pic acolo.“ „De ce?“ „Că filmăm!“ „Ce filmați?“ „Filmăm pentru televiziune. Stați acolo!“ Și […]

Consumați minimum doi litri de lipide

Auchan, raionul de bere. Iau două beri ca să beau la meci. Dar mi-aduc aminte că e meci și mîine, așa că iau patru. Mă gîndesc că poate mai vine cineva, așa că rotunjesc la opt. Încep să am remușcări c-am luat prea multe, așa că pun două la loc. În același timp, berea nu […]

Animal Planet

Am fost sîmbătă într-unul din frumoasele parcuri ale domnului “frații Negoiță”. Lume multă. Copii. Bicicliști. Țarc cu păuni. Aparent, nu poți să conduci un parc respectabil dacă n-ai minimum un țarc cu păuni. În fine, țarcul ăsta cu păuni avea și ceva păuni exotici. De exemplu, păunul pirat, cu un singur picior, și păunul care […]

Fără lauri

Merg cu buchetul de flori către restaurant. M-am decis cu greu să-l cumpăr. Dădusem mult pe cadou și n-aș mai fi cheltuit și pe buchet, știți ce zic… Nu c-aș fi vreun zgârcit, dar, ce să vezi, sunt. Plus că la sindrofiile astea te ia cam la grămadă și nu mai știi care cum a […]

Pân’ la capăt

Cât mi-am clătit ochii în telefon, s-a mai mers câteva stații. Aproape de capăt. Rămăsesem singur în vagon cu un tip, și el pe mobil. Îl văd în capătul celălalt. Mânca un covrig. Îl avea într-o pungă din aia de hârtie și tot mușca din el. Păstrase la final partea grasă, cu mac și cu […]

Și bicicleta era galbenă

Acum doi ani, cineva mi-a spart cardul bancar și și-a cumpărat o bicicletă la Londra și o pizza în Florida. L-am felicitat pentru gusturi și mai ales pentru inițiativa de a încerca să dea jos caloriile de la pizza pedalînd între continente. Bancă și-a recuperat banii și mi i-a dat înapoi. 683 de zile mai […]

I’m sexist and I know it

România este țară extrem de sexistă. Mă pune dracu’ și fac această afirmație la o masă cu rude și prieteni. Afirmația mea e imediat reperată de către un neam mai îndepărtat și sunt rapid pus la punct – cum că mă grăbesc cu afirmațiile și că această problemă nu există de la un anumit nivel […]

Praf în ochi

Un amic de-al meu îmi povestea, mai demult, despre cum îl punea nevastă-sa să dea cu aspiratorul și cum o fenta el mereu. Zicea că, în timp ce aia era prin bucătărie, ăsta al meu băga aspiratorul în priză, prin partea ailaltă de casă, și-l lăsa să meargă vreo cinci minute, timp în care dădea […]

Arome de la sibieni

La sugestia unui amic din Sibiu, am ieșit sîmbătă seară într-unul dintre cele patru cluburi din localitate, cel mai “de bășini” dintre ele, ca să-l citez pe respectiv. Puțin mai tîrziu aveam să aflu de ce. În primul rînd, asocierea între sibieni, cei mai serioși dintre români, și un local în care se bea și […]

Prescriptio Moldaviae

În timp ce așteptam la bar, văd o amică, la masă cu un tip. Nu mai vorbisem cu ea din toamna trecută, dar n-am cum să uit vreodată cât de principială fusese. Până la Dumnezeu și-o palmă mai sus. Îmi amintesc cum susținea, la un ceai, că s-a săturat de boșorogii care umblă după fete […]

Nume-uita

Valentine’s în mall. Ce poate fi mai romantic? Eu îmi căutam levier pentru schimbat roata de rezervă, ei își plănuiau viața. “…și după ce s-au mutat în Canada, au făcut copil. Cum crezi că l-au botezat?” “Ă?” “Sofia!” “Tu vorbești serios?” “Aha!” “Păi, ăsta-i nume românesc. Sofia, ce nume de rahat! De ce nu i-au […]

Nu vin nici fiert

Vine în vacanță în România o fostă colegă de școală, plecată în afară de mult. Și-mi scrie că vrea să ne vedem, noi nemaivorbind de aproape douăzeci de ani. Practic, nu schimbaserăm o vorbă de la ultima zi de școală. Îți dai seama ce prietenie aveam, de fapt. Nu mai știam nimic de ea. De […]

Îi înțeleg pe americani

Eram cu fii-miu la plimbare. Eu pe picioarele mele, el în căruţ, că fraier ar fi să meargă la vîrsta lui. În fine, ajung la trecerea de pietoni, mă uit atent şi văd ditamai dubița de LaFânt*na – mă rog, văd jegul zgrunțuros de pe ea, presupun că era și o dubiță sub el. S-o […]

PSG și FCB, aceeași mizerie

Am văzut, ca tot omul meciul, Paris Saint-Germain – Barcelona, 4-0, la o cîrciumă din centru plină de ultrași „catalani“, genul care se jură că țin cu Barcelona de cînd erau mici, de cînd au început să folosească stilul ăla spectaculos de joc, „zig zaga zugalaga“. A fost trist să-i văd cum mor puțin pe […]

Bonele intenții

Am ajuns la o nouă agenție. Tot în căutarea unei bone. Dar uite, șansa pare să ne zîmbească cu toată gura. – Da, rezolvăm repede, nu vă faceți griji. Avem deja două candidate. – Perfect, ne urcăm în taxi și venim să le luăm pe amîndouă? Puteți să le împachetați în hîrtie frumoasă, pentru cadouri? […]

Încotroceni, davai ne znaiu

Nici nu ne urcăm bine în taxi, că ne și lovește un iz revoluționar. De retrovizoare era înnodat un tricolor. Radioul era dat tare. Se auzea glăsuirea lui Rareș Bogdan, ca scăpat din lesă. Șoferul îl dă pe Rareș mai încet și, în loc de „încotro”, ne întreabă dacă nu mergem la protest. – La […]

Straniul caz al domnului Lucian

Cînd m-a luat, domnul Bobby avea un Sandero galben, 4,5 stele pe aplicație și un miros greu de șosete și tutun care bîntuia de nebun prin mașină, ca fantoma lui Soros prin Piața Victoriei. “Stați în blocul ăsta?” “Da.” “Adică chiar locuiți?” “Da.” “Dom’le, îl știți pe domnul Lucian?” “Nu cred. Stă la scara asta?” […]

Mașinistul

Am fost cu un taximetrist meseriaș. Nu meseriaș în sensul bun, meseriaș în sensul că probabil de două ori pe lună își desfăcea Logan-ul bucată cu bucată în fața blocului, pe ziare, se uita la piese cu dragoste și apoi îl construia la loc, puțin mai prost decît înainte și cu cîteva piese rămase în […]

Marșul copiilor sau marș d-aici

Sâmbătă, pe la ora 15, încercam să traversez Calea Victoriei, în drum spre metrou. Tema zilei era marșul copiilor, iar lumea începuse să se scurgă înspre piață, trasă de mână de copii. Totuși, era o manifestație cu porțile deschise tuturor, chiar și celor neposesori de copii. Era la liber. Un domn își confecționase, dintr-o pernă, […]

O poză face cât o mie de medicamente

Într-o joi oarecare, mă duc la doamna doctor de familie să mă caut. Preventiv. Pe doamnă n-o cunosc. Încă. Dar sala de așteptare e plină. Se pare că are căutare. Cumva mă bucură aspectul ăsta. Înseamnă că e bună, nu? De cum dau să mă așez pe singurul loc liber, văd că pacientul de dinăuntru […]

Taximetria salvează România

Am avut treabă de curînd printr-o capitală nițel mai europeană. La dus, spre oraș, am mers cu metroul, la întors, spre aeroport, am mers cu taxiul. Taximetristul, românaș de-al nostru din Timișoara, stabilit de șapte ani. Schimbăm amabilități. “De unde? Din București? Dom’le, da’ pot să te întreb ceva?” Eram pregătit pentru orice. Cu protestele. […]

Amnistie sau nu știe

La coadă la Mc, se discută despre amnistie și grațiere. Participanții – niște domnișoare drăguțe, dar parcă puțin rupte dintr-un gard, și un bărbos pitic, de ziceai că-i Toulouse-Lautrec. Toți pe la vreo 30 de ani. N-am nimic cu bărboșii, dar stați să vedeți. Domnișoarele se văicăreau cu corupția. – Băi, deci mie mi se […]

Partidul de taxi-sauvage

Orele patru-opt după-amiază, în București, sînt ore de chin și negociere. Atunci îi e greu călătorului care n-are nici autobuz, nici metrou și nici timp să aștepte. Cînd e gata să-și vîndă și sufletul, doar-doar o ajunge în vreun colțișor necesar și suficient al orașului. Cunoscînd aceste nevoi (a)stringente, șmecherașii de Capitală s-au organizat cum […]

Patron de dreapta caut clientă

Mă urc în Uber. O mașină superbă. Un Mercedes, ce părea aproape scos din țiplă. Mai-mai că mi-e mie milă să intru cu mizeria de afară în mașina omului. Îl și întreb pe domn ce face Uber cu așa o mașină scumpă. Și frumoasă. Domnul, mândru că i-am remarcat mașina, ca și cum putea cineva […]

Neaua ninge, ne atinge

În mijlocul viscolului celui mare, care a precedat viscolul cel mic, pe strada mea, versurile melodiei Iris, “Strada ta”, nu se prea aplicau, pentru că nimeni nu putea să vină pe ea și nici să plece. Zeci de gospodari se treziseră cu noaptea în cap să-și dezgroape mașinile doar ca să constate că nu există […]

Înzăpezit în lene

Azi-dimineață, așa, mai pe la prînz, cînd mi-am făcut curaj să plec înspre redacție, am dat în parcare peste doi cetățeni care încercau de zor să-și deszăpezească mașinile. Adică, în spirit pur românesc, unul muncea și celălalt îl ținea de vorbă, să nu se plictisească stînd singur de pomană. Voiam să-i ignor, dar, după primele […]

Goana după troli

Era octombrie și lumea strîngea abțibilduri cu troli de la Billa și Carrefour într-o veselie. Am zis să mă bag și io în jocul ăsta piramidal, pentru că, vorba aia: niciodată nu poți să ai prea multe abțibilduri cu troli. Mai ales că și cîștigurile promiteau să fie mari: la un catalog cu troli completat, […]

 Etc., et c s-ț spn

Urc la ultimul etaj al mall-ului, unde erau filmele. Gălăgie maximă, muzică de trei feluri, dată în același timp prin difuzoare, agitație, mâncare, miros de șaorma, à la grecque, à la turque, à la tot ce vrei. Lumea ieșită să trăiască, să se bucure, să cumpere etc., etc. Îmi iau bilet, ajung până în sală, […]

To B or not to B

B1, B2, B3, B4. Nu se poate! La B4 e un Audi! Pe scurt, îmi pierdusem mașina în mall. Mai auzisem de povești din astea de pe la prieteni, dar de fiecare dată făcusem mișto de ei. “Cum să-ți piezi, bă, mașina în mall? Da’ ce-i mașina, copil, să-l uiți la locul de joacă? Cîine, […]

Alba-neagra

Băteam magazinele de jucării de două zile, oscilînd între “Băi, ce de jucării există în ziua de azi” și “Oare cu ce jucării se joacă copiii din ziua de azi?”. La un moment dat, reușisem chiar să reduc lista de posibilități la sub cinci variante și mă pregăteam să înșfac o păpușă, cu tot cu […]