Home / Media / Ce naște din propagandist politică pe pâine mănâncă

Ce naște din propagandist politică pe pâine mănâncă

Zoom

Acum doi ani, cam pe vremea asta, Facebook-ul începuse să se gândească la propriul său candidat la președinție. Bine, nu Facebook-ul, ci utilizatorii săi hiperactivi, de limbă română. Aceștia, hiperactivii care îți umplu time-line-ul doar la evenimente mari și în rest o ard discret spre anonim, erau scârbiți de toți politicienii posibili și nu-și doreau decât un președinte proaspăt, lucios și curat ca apa distilată. Și – ce să vezi? – l-au găsit. Președintele lor avea un nume, o față și o imagine construite cu migală în ani întregi de muncă asiduuă: Moise Guran.

Moise Guran și-a construit cu adevărat numele la Antenele lui Dan Voiculescu. Nu că ăsta ar fi un lucru rău. Mulți oameni OK au lucrat acolo fără a fi atinși de microbul slugărniciei care bântuie în unele zone mai înalte ale trustului. Așadar, faptul că celebritatea lui Guran a început să se ridice din clădirea de pe Șoseaua București-Ploiești nu este ceva condamnabil.

De la Antena 3, Guran a plecat la TVR. Era mai bine pentru el, devenea brusc, dintr-un om pe care colegii de post nu-l înghițeau prea tare, vedetă a unui întreg post. Această mutare i-a adus, de fapt, lui Guran și publicul de dreapta care-l urmează acum. L-ar fi urmărit și pe Antene, dacă acest lucru nu le-ar fi provocat grețuri enorme. Căci chiar dacă omul făcea aceleași predicții hazardate asupra cursului leu-euro și la postul lui Voiculescu, era neprizabil din cauza patronatului. Când patroni i-am devenit noi, plătitorii de abonament radio-TV, brusc omul a devenit prizabil. Atât de prizabil – girat de un post pe care toată lumea îl înjură, dar care, iată, mai are credibilitatea necesară pentru a da naștere unor personaje – încât a ajuns rapid să aibă cea mai mare audiență în afara știrilor, în zilele de luni până joi. Practic, Moise Guran devenise vedeta numărul unu a TVR, omul cu audiență, în ciuda orei oarecum incomode la care-i era programată emisiunea. Atât de prizabil, încât în scurt timp credeam că putem face din el absolut orice. Inclusiv președintele țării.

Audiența de pe TVR a fost dublată, în curând, de o explozie în mediul online. Cu sprijinul unei agenții și al unui site specializat pe știri despre media, Guran a început să fie perceput drept cel mai de succes blogger român al tuturor timpurilor. Orice ar fi scris pe site-ul lui devenea, brusc, viral. Nici nu e de mirare că oameni care-și iau informațiile doar după ce acestea au trecut prin filtrul aleatoriu al time-line-ului Facebook, unde editori sunt prietenii și cunoscuții plini de emoții, iară nu profesioniști în ierarhizarea textelor în funcție de relevanță, diatribele guraniene împotriva săracilor alcoolici din Vaslui, care trebuie oarecum exterminați prin înfometare, au prins de minune. Așa un președinte ne trebuia: unul care nu mai dă alocații în Vaslui, pentru că ăia le beau, după care își bat și violează copiii, frații, părinții.

Dar Moise Guran a fost lucid în acele momente. A refuzat președinția României, fie ea și virtuală. Oricum, nu era singur în cursă. Îl contracandida Lucian Mîndruță. Iar cu Mîndruță era greu de luptat zilele alea. Așa că Guran și-a văzut de treabă, lucrând în continuare la imaginea sa. Iar asta n-a făcut-o pe bani publici, căci nu TVR îl plătea, neapărat, ci sponsorii generoși ai emisiunii, complet dezinteresați de audiențe, ci preocupați, mai degrabă, să transmită mesaje educaționale pe bani grei. O adevărată pleașcă pentru orice guru în devenire.

În ziua în care TVR n-a mai fost mulțumită de audiența lui Guran, acesta a început să pozeze în victimă politică. TVR acționa, chipurile, la indicațiile lui Ponta, pe care Moise îl zgândărea rău. Așa s-a adăugat la imaginea lui Guran și latura disidentului persecutat de regim. Ajută, oricum, mult, atunci când vrei să transmiți mesaje de încurajare pentru alți politicieni.

Căci Guran e printre acei curajoși care, deși își asumă fățiș preferințele politice, împingând laudele până dincolo de limita universal acceptată în breaslă, continuă să lase admiratorilor săi impresia că ar fi un mare imparțial. Normal, căci imparțialitatea, la români, se definește prin faptul că omul pe care-l declari imparțial împărtășește adorația pentru același politician.

Astăzi, Guran nu mai are emisiune pe televizor. Pe nici unul. În schimb, e din ce în ce mai implicat în promovarea politicienilor. Actuali sau viitori. Nu mai scrie analize despre vasluieni, ci ode închinate tehnocraților. “Go Ciolo!” e o mostră de lansare a unei candidaturi, eventual chiar împotriva dorinței potențialului candidat.

Dar e bine. După ani de muncă pe tărâmul propagandei mascate în spatele unei imparțialități șubrede, Moise Guran trece direct pe câmpul de luptă, punându-și baionetă la IBAN și împlântând-o în dușmanul celui care face viramentele. E bine, e corect, așa se face. Dacă tot te bagi să lucrezi pentru lumea politică, asumă-ți. Fii Moise cu adevărat și desparte apele. Presa e presă, propaganda e propagandă, politica e politică. Singurii care nu sunt ceea ce par a fi sunt acoperiții, dar aceștia nu există. Adică a existat unul singur, Turcescu, și a văzut toată lumea cât de jos a ajuns după ce și-a recunoscut apartenența. Credeți că îi va mai repeta altul greșeala?

(905 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.