Home / Istorie / Cel mai iscusit dintre Brătieni

Cel mai iscusit dintre Brătieni

Zoom

Vintilă Brătianu a aruncat umbra în care a trăit fratele său Dinu Brătianu, amîndoi găsîndu-și adăpost la umbra fratelui lor mai mare, Ionel Brătianu. De fapt, la umbra lui Ionel a stat, o vreme, întreaga clasă politică românească, începînd cu partidele și sfîrșind cu regii.

Vintilă a urmat traseul școlar impus de Ion Brătianu întregului clan: școală primară în particular, gimnaziu și liceu la “Sfîntul Sava”, militărie la termen redus la Regimentul 2 Artilerie și inginerie la Paris. Brătianu-tatăl avea un cult pentru studiile inginerești, bazat pe miracolele revelate de știință și pe credința că doar calculele aplicate materiei și măsurarea exactă a naturii te pot ajuta să traduci politica în viață.

Așa că Vintilă a apucat-o pe calea deschisă de tatăl său, urmînd pașii fraților lui, Ionel și Dinu. Școala Centrală de Arte și Manufacturi din Paris a făcut din tînărul bacalaureat un inginer sobru, pătruns de importanța calculului diferențial și a logaritmilor. Brătianu-tatăl l-a obligat să se angajeze mai întîi în Franța, acolo unde sensul de strîngere a șurubului era mai clar și unde practica pe teren ucidea mai puțină lume decît în regiunile barbare. Vintilă s-a întors în România echipat cu știința de a se feri de bîrne, de bolovani în cădere și de prăbușiri în gol, și s-a angajat la construcția podului de la Cernavodă. Cu experiența dobîndită acolo a construit un pod peste Siret, unul peste Argeș și a condus lucrările de pregătire a podului de la Vădeni, care avea să unească cele două puteri negustorești ireconciliabile, Brăila și Galați.

Vintilă Brătianu a fost un om sîrguincios și disciplinat. A avut vocația planului secundar și a jucat acolo cu devotament, ieșind în față doar atunci cînd fratele Ionel l-a chemat sau cînd fratele Ionel a dispărut definitiv din cadru.

În 1897, după șapte ani de șantier, Vintilă părăsește ingineria și, așa cum cerea tradiția familiei Brătianu, intră în politică. E numit director al Regiei Monopolurilor Statului, o funcție consacrată statului degeaba, pe care Vintilă o transformă într-un tezaur al finanțelor publice. Cu tenacitate inginerească, Vintilă reorganizează industria tutunului și rentabilizează navigația fluvială, așa încît, ani de-a rîndul după aceea, bugetul statului se sufocă sub venituri neașteptate.

În 1901, Vintilă e numit secretar de stat în Ministerul de Finanțe și, vreme de patru ani, modernizează din umbră, cu aceeași înverșunare tehnică, bugetul, finanțele și fiscalitatea. Apogeul talentului său de administrator e atins, însă, abia în 1907, cînd ajunge primarul Capitalei. Bucureștiul era pe atunci un grupaj de mahalale risipite pe malurile Dîmboviței, întrerupte ici-colo de palate de lemn și reședințe boierești, traversate de mlaștini și păduri sălbatice, pe unde nu era potrivit să umbli neînarmat.

Vintilă a introdus reguli, a impus legi, a schimbat perspective, a supus orașul unui efort civilizator, l-a tuns, l-a bărbierit, l-a despăduchiat, i-a schimbat dinții și o parte din haine, așa încît, la încheierea mandatului, Bucureștiul arăta ca un delincvent eliberat de la casa de corecție, gata s-o ia pe calea cea bună.

(5931 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.