Home / Bibliomania / Cînd îți scrii memoriile ca să uiți ce ți s-a întîmplat

Cînd îți scrii memoriile ca să uiți ce ți s-a întîmplat

Zoom

Subtitlul cărții lui Jan Cornelius, Povestirile unui trăitor și uluit observator în România comunistă și în mirificul Occident, cuprinde destul de exact conținutul volumului său de amintiri în care face loc și unor povestiri satirice din categoria ficțiunilor pe care le poți recunoaște.

Autorul trăiește, din 1977, în Germania. A rămas acolo după ce a primit un pașaport turistic pentru Franța. S-a oprit la Düsseldorf, unde trăiește și azi. Știa germana de acasă, româna de la școală și de la prietenii de cartier din Reșița natală, iar franceza și engleza de la universitățile prin care a trecut, în țară și în lumea largă.

Jan Cornelius n-a avut nevoie de traducător pentru varianta în română a acestei cărți. Vine des prin țară după 1990, așa că vede și ce s-a schimbat, și ce a rămas la fel ca în anul cînd a izbutit să plece în Vest. Cum a călătorit mult și prin Occident, prozatorul bagă de seamă ce s-a mai schimbat și pe acolo, mai ales de cînd cu globalizarea. N-are prejudecăți, cel puțin așa pare din cartea asta. Cu toate că-l încearcă și pe el nostalgii după anii tinereții sale din România, asta nu-l face îngăduitor cu comunismul, cum li se întîmplă altora, iar cînd își aduce aminte de Ceaușescu și de Securitate se zbîrlește instantaneu.

Cornelius scrie cu umor despre experiențele lui din România, dar fără să le coafeze idilic și, chiar dacă n-a fost disident, experiențele sale cu oficialitățile l-au făcut ca încă din adolescență să vrea să-și ia tălpășița din țară. Cînd însă scrie despre cei care voiau să treacă granița în Iugoslavia, unii împușcați de soldații români la frontieră, memorialistului îi piere umorul. Retrăiește și el disperarea părinților cărora li se întorc acasă copiii în sicriu. Cînd a ajuns în Germania, Cornelius a vrut mai întîi să trăiască din scris. Apoi a devenit profesor de liceu, jurnalist de radio și autor de scenarii radiofonice și traducător, de-abia din anul 2000 a putut fi scriitor profesionist. Una peste alta, fericirea vieții din Occident a fost destul de zgîrcită cu el, ceea ce pe altul l-ar fi putut acri la vîrsta memoriilor. Pentru unul ca el, care în adolescență își spunea John Lennon, marea fericire în Vest a fost întîlnirea cu libertatea.

Cînd a ajuns în Germania n-avea decît 27 de ani, o vîrstă la care te poți adapta fără să suferi prea tare că una visai și alta trebuie să faci. În afară de asta nu lăsa în România o carieră pe care s-o regrete, ci prieteni care voiau și ei să plece, mai exact să scape de aici. Unii dintre ei, români, fără să știe încotro s-o apuce. În anii din urmă – dacă așa o fi, căci uneori memorialistul mai și ficționalizează plauzibil! –, Jan Cornelius a făcut și pe traducătorul între autorități și infractori români pripășiți în Germania. Unii veniți la furat. O adolescentă e chitită să devină curvă cu acte în regulă, motiv pentru care și-a falsificat buletinul. Într-un cuvînt, ciocnirea civilizațiilor la secția de poliție. Prozatorul se ferește ca de dracul să facă pe moralistul, așa că dialogurile dintre polițiștii germani și clienții lor din România au un haz teribil.

În timp ce alți memorialiști scriu metodic capitole lungi și adeseori plictisitoare despre viața lor, Jan Cornelius a ales o variantă mai vioaie pentru amintirile sale. Fiecare capitol funcționează ca o povestire cu cap și coadă și, cel mai adesea, cu o poantă neașteptată în final, încît, cînd le citești, ai sentimentul că, după fiecare dintre ele, memorialistul mai degrabă vrea să uite decît să-și amintească de toate cele prin care a trecut.

Jan Cornelius, Eu, Dracula și John Lennon, Editura Humanitas, 2016.

(1277 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.