Vom ajunge probabil să nu mai știm ce s-a întâmplat în iunie ‘90. Când Iliescu va primi o sentință definitivă, prin anul 2739, Nea Nelu va spune în fața instanței că nu mai știe exact, dar, din ce-și aduce aminte, în 13-15 iunie ‘90 el l-a adus pe Michael Jackson la București și lumea s-a bucurat. Iar judecătorii vor spune: ”A, da? Scuze, atunci sunteți liber. E un dosar ciudat, nici noi nu mai știm de la ce a plecat. Era ceva cu o aglomerație, asta trebuie să fie.”
Deja, după mai bine de un sfert de veac, chiar faptele încep să se altereze.
Atât s-a vorbit și s-a scris despre acele evenimente, încât nu poți găsi o explicație logică pentru ce-a făcut Justiția cu dosarul mineriadelor. Sau dosarele, că nici nu mai știm câte au fost și câte mai sunt, câte s-au deschis, câte s-au închis și câte au rămas întredeschise.
An de an, în perioada asta, subiectul redevine știre. An de an, apar lucruri noi. Unele schimbă serios perspectiva. Sunt chestiunile după care procurorii ar putea ieși să spună: ”Uite, vedeți, dacă am fi judecat atunci, în ‘90, dosarul ăsta, am fi omorât oameni nevinovați!”. Deci să lăsăm timpul să rezolve totul, nu? Că, uite, minerii nu erau mineri, manifestanții nu erau chiar manifestanți și așa mai departe.
Anul ăsta, povestea suferă schimbări dramatice.
La naiba, până și trecutul nostru a început să arate din ce în ce mai rău. Concentrați pe viitor, pe care se pare că nu-l putem schimba, trăind un prezent imbecil, constatăm că nici trecutul nu e ăla pe care-l credeam noi. Adică până acum era clar: binele luptase cu răul, atunci, în ‘90. Și răul, reprezentat de Iliescu, de Miron Cozma și de minerii lui, învinsese. Binele era întruchipat în mintea multora de studentul Marian Munteanu. Despre care aflăm acum, după 26 de ani, că era sursa “Ioan”, la Securitate. Da, a turnat și el acolo, sună verdictul, negat de Munteanu.
Iar de turnat a turnat și Miron Cozma, sursa “Paul”. O sursă bună și credincioasă, din moment ce liderul minerilor a colaborat din ‘77 până în ‘83. Dacă PNL l-ar fi lăsat pe Munteanu candidat, iar Cozma s-ar fi băgat și el, probabil că ultima replică a lui Cozma, dintr-o dezbatere transmisă în direct la televiziunea colonelului Turcescu, ar fi sunat așa: ”Ce ghinion și pe bucureștenii ăștia, Mariane, să aibă de ales, în anul 2016, între doi turnători la Securitate!”.
Râdem, glumim, dar a trecut mai bine de un sfert de veac.
Abia i se mai vede sângele pe mâini lui Ion Iliescu. Iar faptele importante, alea care trebuie judecate, se știu. În aprilie ‘90 a început o manifestație, cunoscută sub numele de Golaniadă. Probabil ca să rimeze cu mineriadă. După zile întregi de proteste, cei mai mulți manifestanți s-au cărat acasă, dată fiind victoria categorică a lui Ion Iliescu în alegeri. Era o atmosferă ca acum, la alegerile locale. Doar că atunci nu exista Facebook, unde cei aflați de partea bună a forței să îi spună pulimii că e proastă, iar Clotilde Armand să ne reproșeze că nu suntem duși la școală, așa cum sunt ea și soțul ei. Așa că destui oameni au rămas în piață. Unde, om gospodar, tovarășul Iliescu a ordonat să se facă, domnule, curățenie. Și s-a făcut. Au venit pe 14 iunie minerii, după ce pe 13 manifestanții și-au luat-o pe cocoașă de la forțele de ordine. Da, nici despre asta nu se mai știe nimic. Deh, amănunte. Iar minerii ăștia, sau ce erau ei, că și asta trebuia să afle până acum o anchetă, dacă s-ar fi făcut una, au omorât în bătaie oameni. Cetățeni. Români. Irelevant pentru Justiție, timp de 25 de ani. Cum irelevantă pentru Justiție a fost, timp de douăzeci de ani, și lupta anticorupție, nu? Dar asta-i altă gâscă-n altă traistă.
Abia după 25 de ani de la uciderea unor cetățeni români
de către niște băieți chemați și felicitați pentru crimele comise chiar de președintele de atunci, Ion Iliescu, Justiția independentă formulează o acuzație. Crime împotriva umanității. În boxa acuzaților, sanchi, Ion Iliescu și Virgil Măgureanu, șeful de atunci al SRI. Din octombrie anul trecut până acum, mucles. Dacă după 25 de ani s-a formulat o acuzație, așteptăm o sentință peste alți 25 de ani sau cum?
Veți spune: OK, știm cu toții povestea asta atât de bine, că e de-a dreptul stupid s-o repetăm de fiecare dată. Și totuși, cred că asta e soluția. Să mergem în grupuri mici, cu rândul, sub geamul procurorilor care anchetează cazul, la ei acasă, la Cotroceni, de unde vin mesajele către Justiție, la ambasade, de unde se spune ce e bine și ce e rău, și să spunem că noi am vrea să știm cine ne-a omorât în ‘90. De fapt, cam știm cine, știm și de ce, am vrea să vedem și o sentință. Dacă se poate, înainte ca noi, cei care am trăit acele vremuri, să părăsim această lume. Că nu cred că speră prea mulți dintre noi să trăiască mai mult decât Ion Iliescu, nu?
Și-ar mai fi o chestie, legată de Justiție. Că se tot țipă la români din toate direcțiile, zilele astea, că de ce sunt proști, că de ce votează corupți. Păi, n-ar fi o idee ca Justiția să rezolve niște dosare de-astea care i-au făcut pe români să se obișnuiască cu ideea că în România nu există, de fapt, Justiție? Că în România, orice-ai face, chiar și crime împotriva umanității, dacă ești cine trebuie nu pățești nimic? Întreb, nu dau cu parul, ca minerii!
Evenimentele din 1990, inclusiv mineriadele, sunt episoade ale luptei pentru putere, o competitie fara regulament, urmand ca regulamentul sa fie elaborat de catre invingatori
Io sunt curios cat era diurna minerului plecat la Bucuresti si daca era norma de piramide nazale sparte pe zi, sau li s-a dat procent? Ca nimeni nu discuta de remuneratie.
Si totusi, cine si de ce îl protejeazā pe Iliescu?