Home / Interviu / CLAUDIA FITCOSCHI: „Cititorul român e imprevizibil, capricios, migrează uşor către alte provocări editoriale”

CLAUDIA FITCOSCHI: „Cititorul român e imprevizibil, capricios, migrează uşor către alte provocări editoriale”

Zoom

E directorul de promovare și relații cu presa al Editurii Polirom. Optimistă și tenace, Claudia Fitcoschi e cea care își bate capul cu lansările de carte și care compune anunțurile pe net despre noile apariții.

Cristian Teodorescu: Te ocupi de soarta publică a cărților care apar la Polirom. Cum de-ai ajuns să faci asta?

Claudia Fitcoschi: A fost cam aşa. În anul 2005 am terminat Facultatea de Litere a Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi şi nu aveam nici un gînd să intru în învăţămînt, spre dezamăgirea părinţilor mei, care şi acum zic despre fiica lor că e profesoară, fiindu-le destul de greu să le explice celorlalţi, dar şi lor înşişi, ce fac eu exact la job. Am trimis un CV la Librăria Humanitas din Iaşi şi am fost chemată la interviu (în acea perioadă, mă pusesem pe învăţat şi biblioteconomie pentru un examen de bibliograf, pe care era cît pe ce să-l iau). Am obţinut postul şi am devenit librar, meserie de care m-am îndrăgostit fulgerător. La scurt timp, am început, împreună cu colegele şi prietenele mele de atunci, să fac evenimente, un fel de seri de lectură şi dezbatere, pornind de la cărţile care ne plăceau nouă. Prima ediţie a serilor de literatură a avut loc în librărie şi a fost dedicată romanului Plînsul lui Nietzsche, de Irvin D. Yalom, aveam eu o poveste cu cartea asta, după care, o dată la două săptămîni, discuţiile avea loc în Cafeneaua Sage de la BCU, care era mai spaţioasă. Am făcut exclusiv din pasiune şi plăcere evenimentele astea, nu ne imaginam că o să avem cine ştie ce public (care s-a dovedit impresionant pentru aşteptările noastre – 70-80 de persoane în mod constant, începînd cu a doua ediţie). La fiecare ediţie invitam unul dintre foştii noştri profi de la Litere, dar şi cititori pasionaţi pe care îi ştiam din librărie (îmi amintesc că am invitat şi un medic la un moment dat). Una dintre serile astea a fost cu o carte Polirom – Misterioasa flacără a Reginei Loana, de Umberto Eco, îi ştiam pe cei de la Departamentul de vînzări al editurii, cu care lucram pe partea de achiziţii, am luat legătura cu ei, le-am spus de eveniment şi cred că ăsta a fost începutul prieteniei cu Poliromul. După un an şi puţin de librărit, am început să lucrez în Departamentul de promovare şi relaţii cu presa al editurii, ca redactor, unde, la cîteva luni după angajare, am început să mă ocup îndeosebi de literatură română (Polirom şi Cartea Românească).

C.T.:  Nu te enervează cîteodată că trebuie să organizezi lansări de carte?

C.F.: Că trebuie să le organizez nu mă enervează, am organizat o grămadă, dar faptul că nu pot ieşi din formula clasică, adică nu pot construi un eveniment mai atractiv decît o lansare propriu-zisă de carte, asta mă poate nemulţumi. Mai puţin decît pe alţii însă, pentru că înţeleg foarte bine contextul cultural care generează genul acesta de evenimente, posibilităţile, dar şi limitele industriei de carte autohtone. Lansarea unui produs e firească în orice industrie, numai că lansările de carte nu pot fi însoţite de cocktailuri şi de focuri de artificii, mai ales cînd ai de organizat 300-400 pe an. În plus, în promovarea unui titlu, nu te opreşti niciodată după o lansare de carte. E doar o rotiţă dintr-un mecanism mai amplu. Promovarea de carte e o investiţie pe termen lung. E o muncă greu de cuantificat, însă absolut necesară şi cu rezultate vizibile în timp.

C.T.:  Cît contează, la noi, publicitatea editorială pentru o carte?

C.F.: Contează enorm. Librăriile sînt sufocate de cărţi, secţiunile dedicate noutăţilor editoriale din publicaţiile tipărite sau online (exceptîndu-le pe cele culturale, desigur) sînt destul de restrînse, emisiunile/ rubricile TV dedicate cărţilor/scriitorilor sînt puţine, trebuie să te baţi pentru fiecare plus de vizibilitate. Nu e suficient ca cititorii să afle de apariţia unui titlu, în cele mai multe cazuri trebuie convinşi să cumpere cartea respectivă.

C.T.: Cititorul, acest tot mai mare necunoscut, cum poate fi adus către o carte?

C.F.: Depinde de carte. Trebuie să ştii foarte bine ce vinzi, ce promovezi, cui te adresezi. Cu cît îţi cunoşti mai bine produsul, cu atît mai simplu ar trebui să fie să ajungi la cititor. Aţi formulat numai bine întrebarea, cititorul trebuie şi poate fi adus către o carte, nu aştepţi să vină singur către tine. Cum spuneam mai sus, în multe cazuri trebuie convins să cumpere cartea ta. Cel mai dificil e atunci cînd trebuie să impui un nou autor pe piaţă, îndeosebi un debutant autohton. Nu folosim o reţetă standard de promovare, avem strategii basic, pentru toate apariţiile, însă, în funcţie de potenţialul de promovare şi comercial al unor titluri, construim campanii personalizate.

C.T.: Fă-mi un portret-robot al cititorului român de azi.

C.F.: Un institut de sondare a opiniei publice ne-ar putea spune cel mai bine care e profilul cititorului român de astăzi. Din experienţa mea de peste zece ani la Polirom şi din datele cu care lucrez, cititorul român e imprevizibil, capricios, migrează uşor către alte provocări editoriale, trebuie fidelizat. Cind spun imprevizibil, am în vedere în primul rînd modul în care se rostogoleşte numele unui autor în timp, modul în care creşte un brand literar. Un autor debutant (român) e cea mai mare provocare a unei edituri. Oricît de mari ar fi eforturile editurii, rezultatele imediate sînt de cele mai multe ori mici. Urmează a doua carte a autorului în cauză, ar trebui să fie puţin mai simplu, avem deja un public al acestui autor cîştigat cu prima carte, însă nu e aşa, e mai complicat, eforturile sînt mai mari, practic trebuie să o iei de la capăt, însă şi etapa asta e firească, promovarea e o investiţie pe termen lung, spuneam mai sus, rezultatele sînt mai bune, însă nu neapărat extraordinare. La a treia carte ar trebui să fie şi mai simplu, dar nu e. Şi tot aşa. Şi în cazul celor mai notorii scriitori români, cu cît promovarea noilor titluri semnate de aceştia este mai agresivă, cu atît rezultatele pot fi mai mulţumitoare. În foarte puţine cazuri e suficient să anunţi doar apariţia unui nou titlu al unui autor şi gata, ai şi vîndut primul tiraj. Eu cred foarte mult în formarea şi educarea cititorilor tineri, de aceea am organizat de-a lungul timpului, cu sprijinul unor profesori extraordinari, nenumărate întîlniri cu scriitorii români contemporani în licee şi universităţi. Dar mai ales pe cei din mediul preuniversitar îi am în vedere. Acolo sînt viitorii noştri cititori.

C.T.: Cum te simți cînd un autor îți reproșează că editura nu i-a scos o carte în față atît cît credea el că ar fi fost cazul?

C.F.: Încerc să fac tot ce pot aşa încît să nu ajung acolo. Însă, inevitabil, orice editură are politici de promovare care reuşesc să transforme în cărţi-vedetă doar cîteva din titlurile apărute într-un sezon editorial. Reiau ce spuneam mai sus, e şi un calcul comercial la mijloc. Chiar şi aşa, nu puţine sînt cazurile în care se investesc multe resurse în promovarea unor titluri care aduc vînzări mici, imediate sau în timp. Chiar şi atunci cînd calculele economice prognozează (mai sînt şi surprize) recuperarea lentă a unei investiţii, investeşti în continuare. Căci nu este vorba numai despre bani.

C.T.: Inventezi lansări de carte în care te adresezi unor cititori care nu se omoară cu cititul. Cît de bine merge asta?

C.F.: Merge foarte bine. Aşa se cîştigă cititorii. Îi cauţi, îi cucereşti, îi faci să se îndrăgostească de cărţile tale. E mai ales cazul întîlnirilor cu liceenii despre care spuneam mai sus. Fireşte că nu toţi cei 200 de elevi în faţa cărora duci o carte, o colecţie, un autor sînt cititori împătimiţi. Unii se mai şi plictisesc. Şi nu vorbim de elevi aduşi cu arcanul. Există profesori de română grozavi în liceele din ţară, cluburi de lectură performante.

În unele cazuri, elevii aud pentru prima dată de autorul pe care editura îl promovează. Însă aceşti tineri potenţiali cititori pot fi seduşi. Printr-un eveniment bine gîndit, în care autorul joacă rolul principal.

C.T.: Cît contează un anunț pe net pentru vînzarea unei cărți?

C.F.: Contează enorm. Nimic fără Internet. Depinde ce este anunţul ăsta, cum este el împachetat. Unde apare. Ce audienţă are site-ul respectiv. Şi, mai ales, dacă acolo e publicul-ţintă al cărţii.

C.T.: Care e deosebirea dintre încăpățînare și vocație, în cazul tău?

C.F.: Cred că nici una, dacă stau bine să mă gîndesc. Am vocaţia încăpăţînării. Dar încăpăţînarea asta a mea e întotdeauna dublată de un imens entuziasm.

C.T.:  De ce îți place Delta Dunării?

C.F.: Delta Dunării îmi place pentru biodiversitatea ei. Este o nestemată pentru România. Îmi plac peisajele, păsările, plajele sălbatice în care Delta se întîlneşte cu Marea Neagră, liniştea ireală de pe canalele Deltei. Plaja aurie de la Gura Portiţei. Îmi plac dealurile arse, roşiatice ale Dobrogei vara. Dobrogea are o magie cu totul şi cu totul specială. Poţi chiar şi să trăieşti fără Facebook acolo.

C.T.:  În ce țară ți-ar plăcea să trăiești cu meseria ta de acum?

C.F.: Mai visez cai verzi pe pereţi uneori. Încă de la începuturile mele în industria de carte, Elveţia, Franţa şi Germania mi s-au aşezat în minte ca ţările tuturor posibilităţilor pentru această industrie. Prima chestie care mi-a ajuns la urechi acum vreo 11-12 ani, cînd eram novice şi mult mai visătoare decît acum, a fost legată de statutul librarilor în aceste ţări, despre meseria de librar am citit sau auzit atunci spunîndu-se cum că ar fi o carte de vizită pentru cei care au acest job şi am rămas agăţată de mirajul unui Occident în care librarii nu sînt doar nişte vînzători, cum sînt percepuţi şi astăzi la noi pe nedrept, în cea mai mare măsură. Mi-ar plăcea să trăiesc în orice ţară care ar putea fi un cadru mult mai propice pentru această meserie, pe care eu o consider de nişă.

C.T.:  Cum ar trebui să fie România ca să te simți în largul tău cu meseria pe care ți-ai ales-o?

C.F.: Probabil că o ţară care ar investi în educaţie ar fi o ţară în care oricine s-ar simţi confortabil cu meseria lui.

(1294 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Etichete: