Home / Ancheta / Comercianții de fier vechi vor să-i taie gazul lui Grindeanu

Comercianții de fier vechi vor să-i taie gazul lui Grindeanu

Zoom

Primarul Timișoarei, liberalul Nicolae Robu, și președintele Consiliului Județean Timiș, pesedistul Călin Dobra, se luptă de luni de zile, în declarații publice, pe viitoarea locație a unei noi săli polivalente cu o capacitate de 16.000 de locuri: PSD vrea sala de sport în comuna Giroc, localitatea de domiciliu a premierului Sorin Mihai Grindeanu, iar PNL dorește ca investiția să fie făcută chiar în vecinătatea stadionului ”Dan Păltinișanu”, dincolo de păduricea unde locuiește profesorul Robu. În tot acest timp, jumătate din populația Timișului se pregătește să intre în era glaciară. Conform previziunilor, sub ”cod roșu” de frig și de lipsă a apei calde sunt Timișoara și localitățile periurbane Giroc, Chișoda, Utvin și Săcălaz, dar și mai multe firme importante din Banat – Colterm SA (furnizor de apă caldă și căldură pentru populația Timișoarei), SC IMP România Industrial CO SA Timișoara, Metro și SC SmithField SRL, societăți cu zeci de mii de angajați.

Totul are legătură cu fabrica Solventul SA,

primul mare combinat chimic și de spirtoase al României, înființat la începutul anului 1896, pe o suprafață totală de circa 37.000 de metri pătrați. În 1926, Solventul SA, fabrică-fanion a României, a început să producă acidul carbonic, iar trei ani mai târziu, butanol, acetonă, spirt rafinat, hidroxid de sodiu și săpun de rufe, devenind, în scurt timp, una dintre cele mai capitalizate întreprinderi românești, cu un aport de 12 milioane de lei. „Prima Fabrică de Spirt și Industrie Chimică Timișoara”, așa cum a fost denumită Solventul SA în perioada interbelică, avea cele mai complexe instalații din sud-estul Europei. Nici unul din statele vecine, recte Ungaria, fosta Iugoslavie sau Bulgaria, nu deținea instalații de complexitatea celor de la Timișoara. Combinatul primea două din materiile prime, etilena și propilena, de peste graniță, prin conducte subterane de mari dimensiuni, în lungime de 140 km, de la combinatul sârbesc HIP Pancevo, magistrale care au fost considerate, tot timpul, de interes strategic și de siguranță națională. Afacerea cu sârbii a fost stopată pe timpul embargoului impus Iugoslaviei de NATO, ceea ce a dus la concedieri masive. Deși, oficial, conducta a fost închisă, aceasta a fost folosită de statul român, în numele interesului național, pentru a furniza carburanți vecinilor de peste graniță, până în momentul în care combinatul sârbesc a fost distrus de bombardamentele NATO. Ulterior, HIP Pancevo a fost reconstruită și vândută rușilor de la Lukoil care, chiar și azi, dezvoltă un interes aparte pentru Solventul SA Timișoara.

În 1998, Solventul SA a fost băgat în insolvență,

dar a fost salvat, trei ani mai târziu, de premierul Adrian Năstase, care a decis să-i șteargă datoriile.

Vraja s-a stins repede și, în 2004, fabrica a luat drumul falimentului pentru datorii de circa 7,5 milioane de dolari, deși compania valora mult peste 50 de milioane de euro. În doi timpi și trei mișcări, patrimoniul societății a fost scos la vânzare, pe 20 iulie 2005, de către firma de lichidări timișoreană SC Ferm Consult SRL, condusă de Petru Prohorov. Atunci s-au depus mai multe oferte, lupta grea dându-se între firma celebrului Marian Iancu, SC VGB Invest, și o societate obscură dintr-o comună periurbană Timișoarei, SC Frank SRL, în spatele căreia trona, prin interpuși, Zaher Iskandarani.

Ulterior, din lupta celor doi „mastodonți” a ieșit câștigător un al treilea, Alexander Étienne Hergan, reprezentant al SC Valkiria Invest SRL, personaj cunoscut pentru activitatea sa de la Bursa de Mărfuri Sibiu.

Astăzi, după ce, de-a lungul anilor, la cârma SC Solventul SA Timișoara s-au perindat mai mulți proprietari, fabrica a ajuns în portofoliul unei societăți constănțene, SC Blue Star Group SRL, controlată de Laurențiu Ionuț Niculescu. Între timp, parțial, o bună parte din conducta care lega Solventul SA de HIP Pancevo a fost dezasamblată și vândută la fier vechi, cu ajutorul unor complicități meschine, care au transformat-o, scriptic și magic, dintr-un bun activ și material fix, într-un capital mobil, deși aceasta era îngropată sub pământ și betonată. Și, în acestă situație, reprezentanții statului, cei care ar fi trebuit să-i apere interesele până-n pânzele albe, au jucat același rol: pasiv!

Ce gânduri a avut, de la bun început, firma constănțeană cu Solventul SA nu e greu de ghicit, dat fiind că Blue Star Group SRL este operator economic autorizat pentru colectarea și valorificarea deșeurilor de ambalaje din metale (oțel, aluminiu, fier vechi). Atât.

Acum, bătalia se dă

la un alt nivel, dar tot pe o bucată de conductă, la fel de strategică precum cea care, odinioară, lega Timișoara de Pancevo: SC Blue Star Group SRL revendică dreptul de proprietate asupra unui tronson de 21,72 km de conductă de transport al gazelor naturale, instalată între Stația de Reglare și Măsură (SRM) I și SRM Timișoara II, utilizată și întreținută de Transgaz SA de peste treizeci de ani.

Omul de afaceri constănțean își justifică dreptul de proprietate asupra tronsonului respectiv în baza faptului că, în anul 2009, a achiziționat, prin intermediul altei firme deținute, SC Interom Prest SRL, bunurile SC Solventul SA, aflată în lichidare judiciară. Bunurile au fost achiziționate de SC Interom Prest SRL de la SC Pacifica Expert SRL București, care le-a cumpărat de la SC Valkiria Invest SRL, firmă către care, în anul 2007, Adunarea Creditorilor SC Solventul SA a hotărât vânzarea bunurilor mobile și imobile ale fostului combinat petrochimic. În fapt, conform documentelor, tronsonul de 21,72 km de conductă nu a făcut obiectul vânzării către SC Valkiria Invest SRL, acesta fiind construit de Solventul SA, însă în 1986, în baza legislației în vigoare la data respectivă, magistrala nu a fost înscrisă în patrimoniul petrochimic, fiind efectuate, în schimb, demersurile de trecere în proprietatea IECMGM Mediaș (actuala SNTGN Transgaz SA), așa cum se obișnuia. Astfel, SC Solventul SA a înaintat către IECMGM Mediaș o „cerere de transfer a fondului fix” – conductă de gaz cu diametrul de 200 mm –, însă trecerea în patrimoniul IECMGM Mediaș nu s-a finalizat până la Revoluție. Acesta este și motivul invocat de cei de la Blue Star Group SRL din Constanța care, cu ajutorul firmei de insolvență timișorene, au reușit să intre în posesia și controlul arhivei fostului combinat petrochimic. Ca urmare, pentru a dovedi dreptul de proprietate asupra conductei, s-au utilizat, în mod parșiv doar acele copii din „Raportul de expertiză tehnică de evaluare” și „Lista inventar mijloace fixe” întocmite la data vânzării (2007) activelor SC Solventul SA, ”documente care nu relevă cu exactitate situația tuturor conductelor aflate în proprietatea combinatului”.

Cert e un lucru:

la momentul vânzării patrimoniului Solventul SA, firma de lichidare, SC Ferm Consult SPRL Timișoara, nu a înștiințat Transgaz SA că magistrala face parte din bunurile scoase la vânzare, aspect care relevă că lichidatorul nu avea conducta respectivă în „Lista inventar mijloace fixe”. Toți au tăcut mâlc, cu atât mai mult cu cât Transgaz SA utiliza, de peste treizeci de ani, acel tronson de 21,72 km, construit în beneficiul său de către Solventul SA. Totuși, pentru justificarea proprietății asupra conductei, SC Blue Star Group SRL a încheiat, în 01.07.2012, un contract de vânzare-cumpărare cu o firma afiliată, SC Inter Industries Management SRL (controlată tot de Niculescu), care nu are număr de înregistrare la nici una din părți. Este cât se poate de evident că firma constănțeană vede în Solventul SA încă o vacă bună de muls și vizează avantaje financiare prin arogarea dreptului de proprietate asupra tronsonului de 21,72 km. Altfel nu se explică de ce a înaintat un proces în justiție, la Tribunalul Constanța fiind deschis dosarul 2521/118/2015, prin care „patronul” solicită acordarea de despăgubiri financiare de milioane de euro pentru utilizarea conductei de către Transgaz SA. În acest sens, au fost depuse la dosar atât contractul de vânzare-cumpărare încheiat între SC Blue Star Group SRL și SC Inter Industries Management SRL, cât și copii din arhiva Solventul SA, dar care nu relevă cu exactitate dreptul de proprietate asupra tronsonului și nici un extras de carte funciară, care să evidențieze proprietarul magistralei.

Fără doar și poate,

miza este una uriașă, cu un impact social enorm. Există varianta că Ionuț Niculescu, dacă va caștiga în instanță dreptul de proprietate asupra magistralei, să solicite, pe lângă despăgubiri de milioane de euro, o chirie lunară operatorului național de transport al gazelor naturale. Sau, dacă nu obține suma vizată la nivelul Tribunalului Constanța, să dezafecteze tronsonul respectiv și să îl valorifice la fier vechi, așa cum a acționat și în cazul altor instalații din Solventul SA, că doar a mai ”tranșat”, în anii trecuți, bunuri ale fostei fabrici, inclusiv o parte din cele două conducte de transport al produselor petrochimice, instalate între societatea timișoreană și combinatul din Pancevo, care, astfel, au devenit nefuncționale.

Impactul social al acestei acțiuni ar fi semnificativ, întrucât prin acea conductă sunt transportate gazele naturale către mai multe localități, între care Timișoara (parțial), Giroc, Chișoda, Utvin și Săcălaz, și mai multe firme importante, precum Colterm SA (furnizor de apă caldă și căldură pentru populația Timișoarei). Unde mai pui că Giroc este localitatea de domiciliu a premierului Sorin Grindeanu? Și s-ar putea ca, dacă nu intervine în forță, așa cum a găsit cu dificultate vaccinuri pentru copiii săi, într-o zi, întors acasă la Giroc, să găsească calorifere înghețate și doar apă rece la robinet. Sau, în cel mai fericit caz, un preț pe măsură la gigacalorie. Amin! Oricum, pe departe, partea cea mai interesantă constă în faptul că, azi, când vorbim, atât ex-directoarea fostei Solventul SA, Cornelia Bogdan, cât și lichidatorul Daniel Carjeu, de la SC Ferm Consult, susțin, în cor, că proprietarul magistralei este „statul român, prin Transgaz”. Notă discordantă face doar Laurențiu Niculescu, actualul proprietar al SC Solventul SA: „Țeava este a mea și nu vă pot spune câți bani am solicitat de la Transgaz, întrucât este o chestiune privată”. Și cu asta, basta!?

(1 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.