Home / Reportaj / Cronică de festival așa cum n-a fost

Cronică de festival așa cum n-a fost

Zoom

Evenimentele care nu se mai întâmplă sunt cele mai atrăgătoare pentru ziariștii care, oricum, n-ar fi ajuns la eveniment din diverse motive. Despre un eveniment care n-a mai avut loc nu ești presat să scrii repede, imediat ce se încheie, ca să nu ți-o ia alții înainte. Poți să ții materialul la conservă luni de zile, să te mai uiți din când în când la pozele pe care nu le-ai făcut anul ăsta, așa cum n-ai făcut nici în ceilalți ani în care n-ai fost, dar în care evenimentul se ținea.

Un astfel de eveniment

care n-a mai avut loc este legendarul Festival Medieval de la Sighișoara. Sighișoara, poate știți, este singura cetate medievală din Europa de Sud-Est încă locuită. Austria e plină de cetăți medievale încă locuite, unele în care viața pulsează zi de zi, nu doar cu ocazia unor festivaluri, dar Austria nu e în Europa de Sud-Est. Ceea ce e bine pentru ea, pentru că, probabil, tocmai această poziționare geografică o scutește de tentația facilului, a kitsch-ului, a pretenției de autenticitate pe care o ridică orice geambaș șmecher care-și vopsește calul înainte de a-l expune la târg, ba îi mai pune și proteză dentară.

Nu, asta nu înseamnă că în Austria nu întâlnești kitsch-uri, chiar și în cetățile medievale locuite sau nelocuite, dar tentația e mai mică. Poate pentru că sunt conștienți că cetățile pe care le au trebuie în primul rând conservate și abia mai apoi exploatate financiar.

În Sighișoara, viața

nu-i deloc ușoară timp de 362 de zile pe an și nu e ușoară nici atunci când zeci de mii de turiști umplu orașul pentru trei zile, respirând aerul de plastic al unor reconstituiri medievale precare. Industria, ca peste tot, scârțâie. Turismul se bazează doar pe cetate și cam atât. Autocarele cu turiști care sosesc zilnic, indiferent de sezon, nu pot ține în spinare un oraș întreg, mai ales că acesta nu trăiește nici în cetate și nici în Evul Mediu. Poate festivalul o fi atras atenția asupra orașului sau poate nu. E greu de spus. Cert este că festivalul a avut, până acum, 23 de ediții. Anul acesta ar fi trebuit să se apropie la doar o unitate de numărul rotund de 25 de ediții, dar n-a fost să fie. Pentru că birocrație, pentru că slabă pregătire și pentru că dezinteres.

De fapt, Sighișoara

arată mult mai bine dacă n-o vizitezi în timpul Festivalului Medieval. Am verificat asta la început de octombrie, la două luni de la data evenimentului care, anul acesta, n-a mai avut loc. Era, de fapt, o informație pe care o dețineam și pe care am tot verificat-o periodic ani la rând. În timpul Festivalului Medieval sunt cam 10.000 de vizitatori ai cetății în fiecare zi. Și sunt tarabe cu negustori de mărunțișuri, și sunt tonete cu bere și grătare, și e fum, e gălăgie, e mizerie. Cică așa era și-n Evul Mediu, mizerie. O confirmă nenumărate surse ale epocii și, de asemeni, molimele care au cutreierat Europa în perioada aia, lăsând în urmă mormane de morți. Dar pseudomedievalismul Sighișoarei festivaliere nu omoară pe nimeni. Măcar târziu în noapte apar gunoierii și curăță mizeria de peste zi. Măcar atât, dacă mirosul micilor stăruie peste cetate zile întregi după ce ultimii petrecăreți au plecat spre case.

Festivalul Medieval de la Sighișoara

a început în secolul trecut, pe final, și a prins foarte repede. Sighișoara era, înainte de a se distruge Vama Veche, un loc al libertății, al alcoolului fără măsură și al scăpării de responsabilități. Chiar cu puține spectacole programate, și alea șubrede, cetatea atrăgea. Senzația că, timp de câteva zile, te transpui în pielea unui medieval neapăsat de poverile vieții cotidiene făcea ravagii printre tineri. Nu, nimeni nu se îmbrăca în haine medievale. Cea mai apropiată costumație de cele ale evului cu pricina erau ale actorilor și țoalele hippie ale unei minorități vizitatoare. Dar berea curgea în valuri ieftine, glumițele celor care cerșeau pentru a și-o permite trezeau zâmbete, iar ziariștii aveau imagini din belșug. Ca și 1 Mai-ul petrecut în Vamă, Festivalul Medieval de la Sighișoara era o maximă oportunitate pentru filmări cu rockeri beți, prăvăliți, uneori, peste monumente arhitectonice intrate în patrimoniul UNESCO. Localnicii nu erau neapărat fericiți de imaginea asta, dar și ea, în mintea unora, contribuia la prosperitatea orașului.

În 2003 a existat o încercare

de a schimba fața festivalului și de a-i reda Sighișoarei demnitatea. De organizarea festivalului, în anul acela, nu s-au mai ocupat obișnuiții casei. Iar Primăria n-a mai dat bani cu nemiluita. Că n-avea. Și a fost prima dată când bugetul a ajuns la suma de 100.000 de euro. Bani veniți numai și numai din sponsorizări și din biletele de intrare, introduse în premieră în acel an. Cum, tot în premieră, în cetate nu s-a mai vândut bere pe stradă, nu s-au mai întins grătare, nu s-au mai vândut chinezării, ci doar produse ale meșteșugarilor autentici. În cetate, căci la poalele acesteia povestea era alta. Dar măcar în cetate povestea se transforma cu adevărat în festival medieval, nu în festival al berii și micilor.

Dar povestea din 2003 nu s-a mai repetat,

căci primarul de-atunci a prins ideea unui buget mare. Așa că, incapabil să strângă el însuși banii pe care să-i cheltuiască după bunul plac, a decis ca bugetul din 2004 să fie asigurat integral de Primărie, dar organizatorii festivalului să fie alții. Care să cheltuiască mai puțin pe festival în sine și mai mult pe afișele și acțiunile partidului primarului, căci 2004 era an electoral, iar un buget de 100.000 de euro din bani publici e numai bun de muls. De-atunci și până mai an, lucrurile au curs în același sens. Da, oamenii au continuat să vină, chiar dacă oferta artistică n-a fost cine știe ce mai niciodată. Bere să fie, că Ev Mediu ne facem și noi, cu mânuțele noastre.

Absența a 30.000 de oameni care să-și lase banii într-un oraș se simte. O simt hotelierii, proprietarii de pensiuni și cei care au mici magazine de suveniruri fabricate în serie prin Asia. Dar cetatea e parcă mai zâmbitoare la început de toamnă. Pereții înșiși par ceva mai odihniți. La vârsta lor seculară, nu-i chiar de colo să faci în fiecare an eforturile pe care le fac ei pentru a scăpa de pișatul răspândit cu generozitate, timp de trei zile, de iubitorii Evului Mediu la pahar de plastic, cu spumă albă de cel puțin un deget.

(939 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.