100 România

București, marea speranță Episodul 15: O zi de doliu

Bătrînul domn Carp aflase din ziarele de dimineață că fostul lui prieten, Titu, murise cu o zi înainte. Cînd citise știrea, i se pusese un nod în gît. Nu-și mai dăduse de mulți ani bună ziua cu Maiorescu. Și-l amintea pe Titu, cel din tinerețile lor, de la întîlnirile de acasă de la Pogor, din […]

București, marea speranță Episodul 14: Dimineața ratată

Cînd a auzit că bulgarii vor să-i ia gîtul, pentru a-i duce capul la Sofia, ca trofeu de război, și că nemții le spuseseră bulgarilor să nu care cumva, Titu Maiorescu scria în jurnalul său zilnic. N-a găsit de cuviință să noteze în Jurnal că bulgarii voiau să-l omoare și nici că germanii îl apărau […]

București, marea speranță Episodul 13: Paraschiva poetului-jurnalist Arghezi

Vasilica nu-l înghițea pe poetul-ziarist Tudor Arghezi. Scundac și tăcut – cică fusese călugăr! –, avea și el ausvais să meargă cu birja prin București. Nevasta lui, doamna Paraschiva, femeie tînără și frumoasă, nu mai putea de dragul lui. Vasilica o vizita din pricină că doamna, care se măritase virgină cu domnul Arghezi, era mirată […]

București, marea speranță Episodul 12: Plimbarea lui Ionel Brătianu

În mahala începuse curățenia de Paște. De prin curți se auzea zgomotul preșurilor și covoarelor bătute cu spor și venea mirosul vechiturilor puse pe foc în mijlocul bătăturii. Cei care aveau cu ce tocmeau bidinărese să le spoiască prin casă și să le vopsească cercevelele și ușile. Femeile scoteau așternuturile și hainele de prin lăzi […]

București, marea speranță Episodul 11: Audiența ratată

Singurul ziar pe care-l mai citea Tiberiu de vreun an încoace era Lumina domnului Constantin Stere care măcar nu le cînta în strună ocupanților! Pentru cine știa să citească printre rînduri, domnul Stere, chiar dacă rămăsese în București, după retragerea la Iași a liberalilor, nu înghițea gazetele care dansau după cum le cîntau nemții. Tiberiu […]

București, marea speranță   Episodul 10: Tiberiu, popa Ionescu și Pacea la Buftea

Cînd în București s-a aflat de Pacea de la Buftea, semnată apoi de domnul premier Marghiloman la București, ciorile se dădeau tumba, a vreme, pe cerul orașului. Mulți bucureșteni erau de părere că pînă și ciorile, zburătoare istețe, se dădeau peste cap de necaz din cauza tratatului cu nemții și cu aliații lor. Venise primăvara. […]

București, marea speranță. Episodul 9: Valetul domnului Marghiloman

Cînd Valetul ieșea în oraș, îl saluta lumea cu respect și cu speranță. Doar prietenii lui cei mai apropiați știau cum îl cheamă. Pentru ceilalți era domnul Valet, nume care începuse să-i placă și lui, așa că nu preciza care era numele lui de botez. Valetul domnului Marghiloman era omul care-ți putea pune o vorbă […]

București, marea speranță. Episodul 8: Manevra colonelului Sturdza

Și în dimineața aceea, domnul Petre P. Carp era indispus, ca de multe luni încoace. Rămăsese în București, sigur fiind că era de preferat ocupația germană refugierii în Moldova. La Iași se îngrămădiseră toți cei ce pariaseră pe victoria Antantei, în frunte cu liberalii. Rămăseseră în București amicul Marghiloman, mitropolitul Donici, Titu Maiorescu, fostul lui […]

Prețul banilor și cel al meseriei

Se ieftineau banii. Vasilica nu prea înțelegea cum se întîmpla că ceea ce cumpărase cu o zi înainte cu atîția lei, în ziua următoare se scumpea. Avea atîta minte încît să-și dea seama că, dacă nu se mai găsea carnea, măcelarii, de-o pildă, cereau mai mulți bani pe marfa lor, cînd o aveau. Dar se […]

Botine de comandă

După ce a trecut pe la două doamne din centru, una însărcinată în șapte luni și cealaltă aproape de soroc, Vasilica a vizitat și niște pantofari de damă, ce dădeau anunțuri de lux în Universul. Frumoase botinele, nimic de zis, dar prea erau scumpe! Și de cînd cu războiul, de nu mai puteau doamnele să-și […]

Luptele corp la corp ale podăreselor cu ocupanții

(Toate personajele neatestate istoric ale acestui serial au fost persoane reale, a căror viață și moarte pot fi dovedite prin actele lor de botez și prin certificatele de deces care au rămas de pe urma lor. Schimbările de de nume, din motive care țin de voința autorului, vor fi dezvăluite la sfîrșitul întîmplărilor prin care […]

Două meseriașe la întîlnire

(Toate personajele neatestate istoric ale acestui serial au fost persoane reale, a căror viață și moarte pot fi dovedite prin actele lor de botez și prin certificatele de deces care au rămas de pe urma lor. Schimbările de de nume, din motive care țin de voința autorului, vor fi dezvăluite la sfîrșitul întîmplărilor prin care […]

O urgență

Bătrîna doamnă Lupu îi trimisese vorbă Vasilicăi că o așteaptă la ea acasă. Mesagerul nu știa nimic mai mult. Era un ovreiaș sfrijit, dar dacă era omul de încredere al doamnei Lupu, asta însemna că nu era fitecine. Venise cu trăsura vopsită într-un negru lucios a numeroasei familii a bătrînei doamne. Îl chema Carmel și […]

Un anume d Rebreanu a fugit din București

De la cucoanele din centru, dar și de la nevestele ceferiștilor din mahala, Vasilica auzea tot soiul de chestiuni despre care nu se vorbea în București. Moașa le însemna laconic în catastiful ei, unde scria cum le mergea femeilor însărcinate. Avea prea multe cliente ca să se poată bizui numai pe memorie. În dreptul numelui […]

Războiul unei moașe

Despre Vasilica Manciu se spunea că o căutau femeile din trei mahalale și cucoanele din inima Bucureștiului. Vasilica era moașă. Venise din Ardeal de vreo zece ani. Avea diplomă de la Budapesta. În afară de ungurește vorbea și nemțește. Taică-su fusese popa de la ei din în sat. Erau greco-catolici: ortodocși care țineau de Papa […]