Bibliomania

Despre bătrînețe și moarte, cu umor și seninătate

Primul lucru pe care trebuie să-l faci înainte de a deschide o nouă carte a lui Răzvan Petrescu e să nu te aștepți să sune la fel ca povestirile pe care le-a publicat înainte. La șaizeci de ani, Răzvan e tot un explorator care inventează mici continente pentru uzul cititorilor săi. Nu cred că vrea […]

Dictatorul și scriitorul

În 1977, kenyanul Ngugi wa Thiong’o a fost băgat într-o închisoare de maximă securitate din ordinul vicepremierului de atunci al țării sale, Daniel arap Moi, din cauza unei piese de teatru și a romanului Petale de sînge. În închisoare, unde a fost ținut un an, Ngugi a scris un roman pe hîrtie igienică. După ce […]

Jocurile sînt făcute

E ciudat să scriu taman eu despre Iocan nr. 4. Arbitru, antrenor și oleacă jucător, pentru că recenta apariție a Editurii Vellant stă în cîrca mea. Dacă îi laud pe autori, mi se va spune pe bună dreptate că sînt ca copiii mei. Dacă îi critic, mi se va da peste nas: „Păi, cum, tu […]

Nebunia și tristețea optimistă a unui scriitor bîntuit de leii care mănîncă oameni

Presupun că n-ați auzit de scriitorul mozambican Mia Couto. Și că nici despre Mozambic nu știți mare lucru. E una dintre cele mai sărace și mai nefericite țări ale Africii, devastată de un război civil care a durat 16 ani. Pe cînd îi intrase în cap că era destinat unei mari politici internaționale, Ceaușescu a […]

Anticorupția, un manual universal de întrebuințare

În afară de fotbal, agricultură și politică, toți ne pricepem și la corupție. De la cel care dă șpagă la cel care o primește și de la cel care deschide o firmă la cel care își închide afacerea, fiindcă a dat faliment. Ne inițiem în corupție încă din copilărie, cînd mituim profesorii ca să ne […]

Genial, în competiție cu tine însuți

Visul lui Flaubert, de a scrie o carte despre nimic, încît arta lui să nu depindă decît de ea însăși, a fost de atîtea ori întors pe toate fețele de literați pînă cînd a ajuns o banalitate. Cine n-a muncit pe brînci în căutarea frazei perfecte, care să-și fie suficientă sieși în frumusețea ei, n-are […]

Cum poți citi azi Maestrul și Margareta

De fiecare dată cînd redeschid Maestrul și Margareta, de dragul cîte unui capitol sau al vreunui dialog între personaje, citesc din nou, a nu știu cîta oară, tot romanul lui Bulgakov (Mihail Afanasievici). Acum cîteva zile, cînd m-am întors la zborul nocturn al Margaretei pe deasupra Moscovei, după care am străbătut din nou romanul în […]

Londra românilor arboriști pentru un reporter-romancier

De obicei, cînd e vorba de cărți scrise la persoana întîi, prima chestie pe care o faci, instinctiv sau cu pretenții, e să-l deosebești pe cel care scrie, autorul, de cel care spune că scrie, personajul său. Dacă însă scriitorul se suprapune cu povestitorul-personaj din carte, ceea ce se întîmplă foarte rar, întorci și tu, […]

Gardul și leopardul unei cărți excelente

Aș fi citit cartea Anei Maria Sandu și dacă Pereți subțiri n-ar fi fost recomandată drept roman. Cele 17 povestiri din volum, care au legătură între ele, compun laolaltă o lume cu toate ale ei, încît față de cît de încăpător a devenit romanul, și Pereți subțiri  poate fi citit ca atare. Doar că poate […]

Ce ascunde Hanul lui Manuc

Am citit în patru reprize noul roman al Simonei Antonescu. După fiecare pauză m-am întors mai curios la ceea ce urma. Asta nu mi se prea întîmplă cu romanele care trec de cinci sute de pagini, chiar dacă respect hărnicia autorilor. Foarte bine construit, după o formulă clasică, Hanul lui Manuc e cel mai ambițios […]

Prima iubire, leoaica ce nu se uită la sexul îndrăgostiților

În plină campanie pentru definirea familiei în Constituția României drept o relație legalizată între un bărbat și o femeie, apariția la noi a romanului lui Philippe Besson ar merita mai mult decît comentarii literare, ci dezbateri publice. Autorul cărții, celebru în Franța și nu numai acolo, are deja o consistentă colecție de premii literare. Ecranizarea […]

Splendoarea suprarealistă a unui pas în doi

De obicei, artistul plastic e cel care ilustrează textul sau textele scriitorului dintr-o carte. În acest minunat volum lucrurile stau invers. Scriitorul Dan Stanciu ilustrează în cuvinte desenele prietenului său Sasha Vlad. Amîndoi sînt suprarealiști, apropiați ai marelui Gellu Naum și încercați exploratori pe cont propriu ai inconștientului – al lor și al nostru. În […]

Aroganța debutantului Huxley

Răutăcios și ironic, cu observații sclipitor formulate și de o sensibilitate bine stăpînită, Galben de Crome al lui Huxley i-a convins pe cititorii vremii că tînărul poet și autor de proză scurtă avea și stofă de romancier. Citit azi, primul roman publicat de Huxley – mai scrisese unul, la 17 ani, de care adolescentul înzestrat […]

Irod Antipa, un tip cumsecade care a picat prost

Nu știu mare lucru despre finlandezul Asko Sahlberg. Am aflat că a scris primul lui roman în anul 2000, cînd avea 36 de ani, că a luat un premiu literar la el în țară, că de peste zece ani trăiește în Suedia și că romanele lui au fost traduse în cîteva țări europene. Cred că […]

Cum e cînd, într-o tragedie, faci cu ochiul

Toate cărțile pe care le-am citit despre războaiele din fosta Iugoslavie m-au întors pe dos. M-a deprimat cruzimea îngrozitoare a combatanților care nu mai știau ce să născocească pentru a-și omorî în chinuri inamicii. M-au scos din sărite pasivitatea comunității internaționale și impotența trupelor ONU și m-a înspăimîntat ușurința cu care politicienii bolnavi de putere […]

Cînd Dumnezeu devine ușor postmodernist

Dacă vă plac distopiile, ar trebui să citiți noul roman al lui Tudor Ganea. Distopiile sînt răspunsul în scris la întrebarea pe care ne-o punem din cînd în cînd: poate fi mai rău de atît? Poate! Și încă cum!! În 1948, Orwell a publicat 1984, un roman despre un viitor mult mai rău decît prezentul […]

Cum scapi din insectarul pentru oamenii gîngănii

Una dintre formulele enervante ale criticilor e aceea cu confirmarea cu care autorul e dator în cel de-al doilea roman al său. Adică e scriitorul foarte bun cu romanul lui de debut, dar să vedem dacă va confirma cu următorul. Mihai Radu nu s-a grăbit cu cel de-al doilea roman al său și are suficient […]

Cum spui, cu vorbe obișnuite, despre o carte că e o capodoperă

Dacă ai experiența povestirii, știi cam pe la ce cotituri să-l aștepți pe autor, ca să-l vezi cum se descurcă. Îți dai seama și de pe unde vine, și încotro se îndreaptă, de la cine a învățat meserie și cum stă cu originalitatea. Florin Iaru mă convinsese încă din cel de-al doilea volum al lui […]

Cît contează sexul autorului în literatură?

Te gîndești de două ori înainte de a cumpăra o carte scrisă de o femeie? Dacă autorul e femeie, nici măcar nu răsfoiești cartea, deși titlul te interesează? Citești cărțile scrise de femei doar ca să-ți dai seama ce părere au ele despre bărbați și cum le-ai putea folosi slăbiciunile ca să le cucerești? Atunci […]

O gheișă la vremea ei

Cine a citit Antologia nuvelei fantastice tradusă în 1970 de Dumitru Țepeneag poate își mai aduce aminte de celebra povestire a japonezului Junichiro Tanizaki, Tatuajul. Zic „poate” fiindcă au trecut aproape 50 de ani atunci. În schimb, nu-mi imaginez că cititorii colecției ziarului Cotidianul au uitat romanul lui Tanizaki, Jurnalul unui bătrîn nebun, deși au […]