Articole din categoria: Film

Wrath of Man este un festival al masculinității toxice, o odă închinată machismului, un studiu în roșu a ceea ce poate face un set privilegiat de cromozomi XY unei categorii de personaje de gen oprimat pentru că fac parte din minoritatea antagonistă a poveștii. Și am savurat fiecare minut din el. Mai întîi, pentru că filmul suferă de o feroce durere în fund vizavi de temele progresiste care trebuie abordate pentru a duce la discuții importante despre incluziune, diversitate și […]

Există o artă a filmelor ușurele, acele prostioare simpatice care, deși clădite pe ceea ce pare o intrigă subțirică și personaje nițeluș stereotipe, știu să ascundă cu grație tot efortul serios pe care se susțin și să vrăjească publicul vreme de două ore de escapism savuros. Indiana Jones primul și al treilea au stăpînit-o ca o dominatrix la un congres BDSM. Mai tîrziu, aprope de zorii anilor 2000, Mumia punea și ea biciul și călușul pe aventura lipsită de grija […]

Space Jam: A New Legacy este o capodoperă a genului, un film atît de rar și deosebit încît ar trebui imediat pus undeva în siguranță. De preferință, departe de orice formă de public, pentru că știți și dumneavoastră cît de hulpavi sînt ochii publicului. Ar putea să-l pîngărească. Să-l deoache. Să-i strivească sub pleoape corola de minuni a lumii lipsite de suflet pe care o unge pe ecran precum marmelada pe un tricou alb, proaspăt cumpărat. Măsură drastică și, probabil, un […]

Black Widow a murit în Endgame, trăiască oportunitatea de-a face un film despre Black Widow! Asta trebuie să-și fi murmurat conducerea Disney în timp ce-și făcea, cuvioasă, semnul dolarului. E drept, un asemenea film ar fi avut sens și se cerea făcut înainte ca personajul să fie omorît într-una dintre cele mai mai inspiraționale și tragice secvențe filmate vreodată în universul Marvel. Și prin asta nu vreau să spun neapărat „o omoram eu pe inutila aia dacă mai trăgeau mult […]

Trăim vremuri ciudate: intoleranța e noua toleranță, negrul e noul alb, albul e noul negru și, în ciuda îndemnurilor tovărășești la diversitate și incluziune, rămîne din ce în ce mai puțin loc în discursul public pentru nuanțele de gri ale moderației. Scriam acum două săptămîni despre ideea revoluționară a celor de la Disney de-a alege o domnișoară cu un bronz natural superb pentru rolul Albei-ca-Zăpada. Ei bine, dintr-o regretabilă eroare în comunicare, apostolii binelui suprem precum sovietul au înțeles greșit vorbele […]

Pentru cei îndeajuns de norocoși să testeze binefacerile comunismului pe propria copilărie, adolescență sau, în cazurile nasoale, și la maturitate, „filmul cu agronomi“ nu are nevoie de mari explicații. Așa cum, de altfel, nici cei mai dezghețați dintre post-decembriști nu necesită mari lămuriri. Sînt filmele de propagandă, exerciții de masticație a deliciului turcesc și de cufundare a limbii adînc în fondul principal lexical al retoricii de partid și de stat. Niște porcării ridicole cu pretenția – absurdă, de altfel – […]

Vestea că Disney a strivit prejudecățile de rasă alegînd o femeie puternică și diversă ca Rachel Zegler să fie noua Albă-ca-Zăpada m-a făcut literalmente să tremur și să plîng de fericire. Slavă capitalismului care luptă pentru echitate socială alegînd o eroină de culoare cprectă politic! O Albă-ca-Zăpada neagră tăciune, eventual flancată de șapte hăndrălăi cu o musculatură pronunțat proletară, pare genul de premisă din care se hrănește umorul de situație absurdă. Imaginați-vă o suită de personaje care se simt obligate […]

– Salut, eu sînt Roy și sînt trezit în fiercare dimineață de un dement cu macetă care vrea să mă omoare. – Buuuuună, Roy! – După care apare un scelerat cu un elicopter și-mi mitraliază tot apartamentul, mai puțin bîrna de oțel inoxidabil plasată foarte convenibl pentru a-mi oferi protecție. – Bravo, Roy! – După care sar pe geam într-un camion în mișcare, mă bat cu o japoneză cu un fetiș nesănătos pentru săbii, scap de doi negri germani cu aruncătoare […]

Un titlu atît de neprietenos cu eleganța în exprimare precum Hitman’s Wife’s Bodyguard aduce aminte mai mult de o glumă din punctul culminant al lui Space Balls, cînd parodia de Darth Vader îi explică eroului că este „fostul coleg de cameră al vărului nepotului fratelui tatălui tău“. Evident, n-aș cuteza niciodată să insinuez că filmul de azi ar fi o glumă. De obicei, glumele au haz. The Hitman’s Wife’s Bodyguard a fost filmat pentru că s-a putut și există în […]

E lung pămîntul, ba e lat, însă așa bătută în cap ca Disney altă firmă nu-i. Făcut-a ea acum un an dezastrul poreclit Mulan, sperînd apoi la mare pot… Surpriză: rău și-a luat-o-n bot. Sau, altfel zis, mai aerian, plonjă ca Stuka în ocean. Strigat-au toți „Ce porcărie!“ și au jucat de bucurie foștii copii de altădată, sătui să-și vadă exploatată pentru o mînă de bănuți dorința de-a mai fi micuți. Și iată c-a trecut un an, deci Behemotu-american poftea […]

Vreau să fiu foarte clar de la bun început: Army of the Dead provoacă teamă. Are metodele sale specifice, la care apelează cu un entuziasm vecin cu abuzul, și efectul este garantat. E destul să șoptiți în urechea colegei de canapea „Mai e o oră pînă la final“ și veți fi învăluit în țipete de groază. Filmul stîrnește în creier o poftă nebună de-a da ochii peste cap ca mecanism de autoapărare și nu vă fie de mirare dacă, în […]

Un film care pornește discuții importante încă de la secvența de debut nu are cum să fie decît absolut promițător. E drept, în cazul lui Stowaway, discuția a virat mai mult înspre „Mîndra asta e zguduită de decolare sau e victima unui vibrator industrial?“. Dar asta nu înseamnă că nu e o discuție importantă. Obsesia spațiului și, mai ales, a imponderabilității își pune amprenta asupra filmului de la bun început, regizorul găsind că este perfect normal să-și înece scenariul în burți. Secvențele […]

Cînd protagonista se trezi din somnul de semiveci, văzu că era într-un soi de sarcofag SF aflat la confluența tehnicii Star Trek și a obsesiei pentru cabluri intravenoase Matrix. Situația era cel puțin bizară, dar măcar vocea venită de nicăieri o mai liniști: oxigenul era pe terminate. Durata de viață: aproximativ o oră și 20 de minute, asta dacă bioforma nu devenea isterică și menținea un ritm decent al respirației. Ar dori bioforma un sedativ? Nu, bioforma ar dori niște […]

Mortal Kombat este o comedie romantică de-a lungul căreia protagonistul trebuie să se implice ferm și să găsească un mod plăcut de-a elimina tensiunea sexuală dintre el și băiatul cu patru mîini, toate dornice să găsească dragostea adevărată. Deși soarta crudă le stă împotrivă prin tot soiul de neînțelegeri nemaipomenit de ingenioase, cei doi își vor uni destinele în fața lumii, în timp ce un stol de porumbei special vopsiți roz va închipui o gigantică inimă deasupra lor. Paragraful de […]

Dacă Anthony Hopkins lua Oscarul acum 30 de ani pentru că mîncase ficatul unui cetățean cu fasole și puțin Chianti, acum a recidivat în timp ce savura nervii și zilele unei cetățence. Una foarte apropiată. Pe care-o vede ca pe-o fiică. Sau poate chiar îi e fiică, nu mai știe exact. La cît de enervantă e, tot insistînd că „Nu e bine s-o faci pe Angela «Tîrfă mică!». Și nici s-o faci să plîngă. Și nici s-o acuzi că ți-a furat […]

În anii cei mai cenușii ai Războiului Rece, cînd omenirea părea gata-gata să mizeze totul pe căldura dată de dezastrul nuclear, băieții deștepți de la BBC au decis ca, în caz de apocalipsă, mugetul ploii de bombe să fie urmat de Sunetul muzicii. Nu, nu e o glumă. Matrioșka atomică era o amenințare la fel de reală atunci ca și COVID-ul acum, deși probabil se găseau și în secolul trecut idioți ferm convinși că nucleara e doar o petardă cu […]

Nu sînt sexist, rasist sau grasist, dar Melissa McCarthy simte nevoia să-i facă umorului ce i-a făcut senatorul Joseph comunismului. Cu nuanța că Melissa i-a făcut în final hazului ce i-a făcut același Joe libertății de exprimare. Thunder Force e genul de comedie atît de subtilă că poate fi confundată cu lipsa ei, iar genialitatea scenariului cu IQ-ul unui onorabil băiat care știe că Pămîntul e plat, pentru că are dovezi. Nu mai zic de jocul actoricesc. Melissa McCarthy nu […]

Rar mi-a fost dat să văd un film de o subtilitate artistică atît de desăvîrșită, cu un scenariu abundînd în teme și simboluri ancestrale și, totodată, atît de contemporane în abordarea lor. Alături de pasiune, tind să cred că această echipă a turnat în fiecare cadru și o picătură din sufletul propriu. Sau din sîngele cu care a iscălit pactul cu Sarsailă, pentru că asemenea perfecțiune nu poate fi atinsă fără ajutor din lumea aflată dincolo de umanitate. Glumesc, desigur. […]

Dacă primul Pirații din Caraibe ar fi făcut acum, probabil că Jack Sparrow ar fi fost înlocuit de Perla, o femeie extrem de diversă, aparținînd cel puțin unei minorități sexuale, care și-ar pune gura în slujba dreptății sociale, pentru că altfel n-ai cum să mai justifici titlul de Blestemul Perlei Negre. Și nu, „gura“ în loc de „mintea“ n-a fost o alegere întîmplătoare. Dar Netflix nu deține drepturile pentru Pirații din…, deci trebuia ales altceva. Mării Caraibilor îi curge destulă piraterie în […]

Nimic din începutul acestui film nu anunță nebunia care urmează. Avem așa: un drum cu mașina prin Brazilia rurală și ruptă de lume, niște teritorii ușor deșertice, un sat de oameni amărâți și o înmormântare. Pare o dramă oarecare din Brazilia profundă, ceva sfâșietor, desigur, dar nimic ieșit din comun pentru cinema-ul dintotdeauna. Te aștepți la genul de poveste cu oameni sărmani care te-apropie de ei și te face să te gândești la final că oamenii-s la fel peste tot, […]