Istorie

Take, Alex, Ionel au atins un mare țel

În 1919, Europa urma să fie tăiată cu foarfeca, pe noile frontiere, de patru croitori cu note mici la geografie. Wilson, președintele SUA, nu știa că Austro-Ungaria nu e formată doar din Austria și Ungaria. Lloyd George, premierul Marii Britanii, n-avea habar unde e Transilvania. Clemenceau credea că Micul Paris e un restaurant în Cartierul […]

Combinații românești la Paris

La 18 ianuarie 1919, Parisul trecea de la război la turism. Bistroul, acordeonul și rozé-ul au ieșit din ascunzători, vaporașele de pe Sena au înlocuit canonierele, iar comedia franceză și-a reluat locul pierdut în societate. Marile hoteluri și-au refăcut provizia de șampanie, infirmierele au revenit pe scena cabaretelor. Conferința de Pace putea începe, iar Parisul […]

O lecție pentru ortodocși

După Marea Unire, episcopul Iuliu Hossu a clădit, în tăcere, instituții și catedrale, pe care le-a apărat din scaunul de senator de drept. Cu modestie și cu fermitate a luptat pentru înțelegere și ecumenism. În același timp, s-a arătat de neclintit în problema revizuirii frontierelor, pe care ungurii o tot fluturau în orașele Transilvaniei. Cedarea […]

N-a fost grec, n-a fost catolic, poate doar puțin eroic

Iuliu Hossu, episcopul martir al Bisericii Greco-Catolice, a făcut din demnitate un obicei observabil de pe pămînt, fără lunetă și fără microscop. Dacă popii noștri ortodocși n-au prea dat dovezi de curaj și sfințenie în fața comunismului, episcopul Hossu a luat asupra lui această sarcină de onoare. S-a născut lîngă Cluj, în familia preotului unit […]

Diavolul și bunul fariseu

Ca urmare a rîvnei arătate la unirea cu Transilvania, Miron Cristea a fost ales, în 1919, membru de onoare al Academiei Române și mitropolit primat al României Mari. În 1925, în altă clipă de neatenție a lui Dumnezeu, a fost avansat patriarh. La prima vedere, patriarhul Miron Cristea a făcut lucruri plăcute Domnului: a unificat […]

Episcopul scuză mijloacele

Înainte să fie patriarh, senator, regent și prim-ministru, Miron Cristea a fost publicist, teolog, antisemit, un pic antiromân și unionist. Plin de contradicții, de ambiții și de talent, Cristea n-a lăsat să-i scape nici o ocazie. A combinat scurtăturile vieții laice cu trambulina ortodoxă, a împletit materialismul cu predica și l-a constrîns pe Dumnezeu să-i […]

Pan Basarabesky

Neobositul Pan Halippa era de neoprit. După ce s-a făcut unirea cu Basarabia a îmbrățișat cauza noului stat cu și mai multă energie. Și chiar era nevoie, fiindcă noul stat românesc se lărgise, e drept, spre est, dar își pierduse, spre vest, întinderea de dinainte de război. Așa că, în toate cîte erau de făcut […]

Genghis Pan

Pan Halippa, vorbitor de estonă, pasionat de fizică, matematică, agronomie și libertate, a tras pentru cauza Marii Uniri cu tot pitorescul făpturii sale. Născut în 1883 într-o Basarabie rusificată prin crivăț și prin delăsarea urmașilor lui Ștefan cel Mare, a fost cel mai neobosit unionist din cîți cunoaștem, condamnat să lupte în cel mai lipsit […]

Geniul și glonțul

Imediat ce n-a mai fost prim-ministru, Iorga s-a repezit cu și mai mult nesaț asupra scrisului. Media de 37 de cărți pe an a sărit la peste 40. Gigantic și impetuos, bărbos și neobosit, înfometat de lectură și de cerneală, Iorga scria și în timpul meselor. Scria în pauzele de la catedră, în tren, în […]

Iorga la putere

În 1931, Nicolae Iorga era îndrăgostit de Carol al II-lea. Proaspătul rege îl vizita la Vălenii de Munte, iar marele savant se lăsa păcălit cu voluptate de complimentele lui deșucheate. Iorga era dezamăgit de guvernările haotice și fărîmițate, visa la ceva grandios, ideal, sublim. Așa că, atunci cînd Carol i-a strecurat, la un coniac, ideea […]

Iorga, bestia culturală

Între sfîrșitul primului război mondial și jumătatea anilor ’30, Nicolae Iorga a emanat mai multă cultură decît trei generații de cărturari luate la un loc. Studii, istorii, eseuri, enciclopedii, cursuri, drame, publicistică, discursuri, conferințe și volume de poezie țîșneau din mintea lui neobosită într-o cadență de mitralieră. Ceea ce în vremea campaniei din Bulgaria, cînd […]

Iorga se răzbună

„Strămoșii noștri ar fi preferat moartea”, spunea Iorga în 1918, după ce România a semnat umilitoarea pace de la Buftea cu Germania. E drept, marele istoric își striga vitejia de la Iași, apărat de tranșee, baterii și fascine, dar vorbele lui însuflețeau masele. Mai ales țărănimea aștepta minuni de la el și privea cu înfrigurare […]

Nicolae Iorga la război

În 1913, Nicolae Iorga a fost chemat sub arme. România invada tarlalele din nordul Bulgariei în timp ce armata acestei țări vecine și prietene se lupta cu sîrbii și cu grecii la frontiera ei de sud. Multă lume bună a lăsat atunci cafenelele Bucureștiului și a îmbrăcat uniforma ca să lupte cu copiii și bătrînii […]

Iorga, Sadoveanu și împușcarea țăranilor

În primii ani ai secolului XX, Nicolae Iorga trudea ca o tipografie. Zi și noapte, sub pana lui neobosită, istoria gemea în chinurile facerii. Iorga nu dormea niciodată cu adevărat. Cu un ochi citea, cu o mînă scria, în timp ce perechile lor, celălalt ochi și cealaltă mînă, se ocupau cu treburile gospodăriei. În 1905 […]

Sex, știință și xenofobie cu Nicolae Iorga

În 1901, dragostea învinge știința. Nicolae Iorga se oprește cîteva zile din scris ca să-și lase vechea nevastă și să-și ia una nouă. Catinca Bogdan, tînăra mireasă, îl însoțește în luna de miere la Veneția, unde își dispută atenția soțului cu cinci cufere de cărți. Iorga lucrează în permanență la istorii, la monografii, la discursuri […]

Iorga scapă de duel

Nicolae Iorga nu împlinise 18 ani cînd fermecase Universitatea din Iași. Era enciclopedic, poliglot, sclipitor, avea o memorie fenomenală și o capacitate nelimitată de muncă. Își petrecea timpul scriind cărți, lucrări științifice, articole de presă, poezie și teatru, ținea discursuri și polemiza, absorbea cunoaștere prin toți porii și clădea zi de zi o operă monumentală, […]

Nicolae Iorga și miracolele lui școlare

Nicolae Iorga a fost atît de precoce încît s-a născut mai devreme decît data din certificat. Între 17 ianuarie 1871, cînd a venit pe lume, și 6 iunie 1871, cînd a fost înregistrat, el a avut timp să-și construiască un avans intelectual considerabil față de generația nenăscută și să conducă pentru totdeauna plutonul copiilor-minune din […]

Generalul care a păcălit moartea

În 1919, la capătul unui război pe care România l-a pierdut pe front, dar se pregătea să-l cîștige prin alte mijloace, generalul Arthur Văitoianu a dezbrăcat uniforma militară care-l ferise de gloanțe ca o carapace fermecată și s-a dedicat politicii. Era acea perioadă tulbure a istoriei în care popoarele se revărsau peste frontiere și își […]

Nemuritorul Văitoianu, generalul greu de ochit

Pe Arthur Văitoianu, general al armatei române în Marele Război, nu l-au putut doborî nici glonțul, nici șrapnelul și nici invidia colegilor săi militari. Stătea în fața tirului dușman drept ca o lumînare, fără să fie nevoie să-i fie vreodată aprinsă una. A străbătut cîmpurile de luptă neatins de răni sau de moarte, fiindcă – […]

Faptele nebunești și frumusețea lor politică

În 1875, Dimitrie Sturdza renunțase la trilul de privighetoare și își exprima ideile doar imitînd pupeze și pitulici, așa că apariția Partidului Național Liberal îl găsește printre fondatori. În cea mai mare parte a timpului, cînd oamenii din jur nu făceau mișcări bruște, tînărul Sturdza reușea să pară uman. Apropiații făceau eforturi să nu-l sperie. […]