Istorie

Faptele nebunești și frumusețea lor politică

În 1875, Dimitrie Sturdza renunțase la trilul de privighetoare și își exprima ideile doar imitînd pupeze și pitulici, așa că apariția Partidului Național Liberal îl găsește printre fondatori. În cea mai mare parte a timpului, cînd oamenii din jur nu făceau mișcări bruște, tînărul Sturdza reușea să pară uman. Apropiații făceau eforturi să nu-l sperie. […]

Sturdza și animalele

Dimitrie Alexandru Sturdza s-a născut într-o veche familie de boieri moldoveni care au răzbătut din veacuri strecurîndu-se printre țepe și decapitări, croindu-și drum cu averea sub braț pe sub nasul bănuitor al domnilor Sucevei și orientîndu-se după arta trădării așa cum se orientează marinarii după Steaua Polară. În 1833, cînd a văzut lumina zilei Dimitrie […]

Coandă și unirea

Generalul Constantin Coandă era specializat în artilerie, dar a făcut războiul din 1913 ca matematician. În scurta și mișeleasca năvală a armatei române asupra holdelor bulgărești, neapărate decît de ciori și de două posturi de jandarmi, Coandă s-a văzut nevoit să tragă, în locul obuzelor, doar concluzii amare. Lui i-a căzut în sarcină numărătoarea morților […]

Generalul și matematica

Constantin Coandă, tatăl marelui inventator Henri, s-a născut în 1857, la Craiova. De mic a arătat înclinație spre militărie și, chiar dacă n-ar fi arătat, părinții tot la școala militară l-ar fi dat, fiindcă, în acele vremuri agitate, traversate de incertitudine, de holeră și de trupele imperiului rus, era bine să ai o armă și […]

Nababul

Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a născut, în 1837, într-o familie cu adevărat bogată. De la această bogăție – inimaginabilă azi – s-ar fi putut oricînd începe o discuție aplicată despre sărăcia Principatelor Române. Prin venele lui Grigore Cantacuzino curgea sîngele voievozilor români, ba chiar al împăraților Bizanțului, și poate că acest sînge purta cu el, pe […]

Vintilă salvează capitalul românesc

Între 1922 și 1926 a avut loc Marea Guvernare Liberală, cea mai consistentă reașezare a economiei românești. Prim-ministrul Ionel Brătianu, șeful celor două dinastii – liberală și regală – l-a adus pe Vintilă la Ministerul de Finanțe. A fost, probabil, cel mai inspirat nepotism din istorie. Vintilă Brătianu demonstrase avantajele gîndirii inginerești atît la Primăria […]

Vintilă amenajează războiul

În 1916, urcînd meticulos în carieră, ca o furnică cu studii de inginerie la Paris, Vintilă Brătianu ajunge ministru de Război. Fratele mai mare, Ionel, tartorul politicii românești, omul care îl ținuse la distanță de măriri tocmai ca să nu fie acuzat de apucături dinastice, îl cheamă în sfîrșit lîngă el. Toți erau de acord […]

Cel mai iscusit dintre Brătieni

Vintilă Brătianu a aruncat umbra în care a trăit fratele său Dinu Brătianu, amîndoi găsîndu-și adăpost la umbra fratelui lor mai mare, Ionel Brătianu. De fapt, la umbra lui Ionel a stat, o vreme, întreaga clasă politică românească, începînd cu partidele și sfîrșind cu regii. Vintilă a urmat traseul școlar impus de Ion Brătianu întregului […]

Maiorescu la apogeu

Maiorescu a fost inegal. Pe cît de focos s-a arătat în cultură și amor, pe atît de banal s-a exprimat în politică. De fapt, politica a fost un fel atelier de încercare a ideilor lui critice, în nici un caz o vocație. Maiorescu era conservator în gîndire, adică era de părere că elita e elită, […]

Maiorescu cel afemeiat

Între mintea și corpul lui Maiorescu a fost o ceartă permanentă. Cultura l-a împins mereu în sus, în vreme ce biologia l-a tras în jos, atîrnată de picioare. Maiorescu era mic de statură, dar îndesat, avea aparența unui pitic vînjos care poartă pe umeri un cap cu trei numere mai mare. Dacă în cap îi […]

Maiorescu cel tiranic

Maiorescu era scund și vînjos, avea umeri lați, cap mare și degaja energia unui cărăuș în seama căruia cei care îl vedeau prima oară aveau tendința să-și lase bagajul. Capul nu-i era întîmplător mare, în el găsindu-și adăpost, între ambiții politice și planuri erotice, o masă culturală apreciabilă și o cantitate nemaivăzută de idei critice. […]

Maiorescu cel deștept

La 1840, Bucerdea Grînoasă era un sat ardelenesc mic de statură, copleșit de recolte și de păduri, locuit de 856 de români, 327 de unguri, 123 de țigani și 4 nemți. Rar vedeai asemenea bogăție agricolă în țara grofilor și asemenea devotament pentru muncă într-o obște românească. Doina de jale și balada haiducească se împleteau, […]

Un fascist la curtea regelui Carol

Așa cum ziceam, înainte să fie nazist în toată regula, Octavian Goga a fost patriot sadea.În 1911 și 1913, Budapesta a considerat că bogatul și exaltatul poet trebuie băgat la zdup pentru propagandă românească la Szeged, iar jandarmii au pus în practică sentințele cu mare tragere de inimă. În prima detenție, Goga a fost vizitat […]

Cîntece sătești cu Lady Goga

Înainte să ajungă fascist, Octavian Goga a fost un poet patriot unionist, dedicat trudei țărănești și nostalgiei agrare. S-a născut în 1881, la Rășinari, într-o familie de dascăli populari. Iosif Goga, tatăl viitorului poet, era un preot ortodox tuns după moda pașoptistă, însuflețit de ideile primatului daco-getic și de statul lui Burebista. Învățătoarea Aurelia Bratu, […]

Carp luptă de partea nemților

Noapte de noapte, 50 de ani la rînd, Petre Carp a fost bîntuit de coșmarul invaziei ruse. Uneori, mai visa că țara e invadată de turci sau de tătari, dar asta doar în copilărie și adolescență, înainte ca rușii să preia controlul total asupra tinereții, maturității și bătrîneților sale. Așa că, pînă să închidă ochii, […]

Bismarck ia un Carp în gură

Petre Carp a s-a născut în adîncul veacului al XIX-lea, în familia unor boieri de modă veche, deținători de moșii și de robi țigani, bolnavi de gută și neînfricați în luptele cu vecinii de hotar, iluminiști și filogermani, vorbitori de greacă și îmbrăcați ca în filmele lui Gheorghe Vitanidis și Mircea Drăgan. Prin 1854, cînd […]

Mareșalul Averescu pierde lupta politică

În 1919, țărănimea traumatizată de război, demobilizată, împuținată, înfometată și așteptînd pămîntul pentru care își lăsase fiii în tranșee, a căzut în mistica arhanghelului Averescu. În imaginația populară, generalul umbla călare prin nori, ținînd în cumpănă sulița Sfîntului Gheorghe și săgetînd lumea cu privirea lui Iisus. Țăranii și-l aminteau de pe front – sau credeau […]

Averescu, patronul inimilor țărănești

Generalul Averescu a întîmpinat războiul mondial gata echipat de luptă. Era războiul pe care un exaltat al salvelor de tun ca el îl aștepta dintotdeauna. A primit comanda Armatei a II-a și, în aplauzele presei și ale Casei Regale, și-a făcut de cap cu ea. Întortocheata manevră de la Flămînda, cea care a răsturnat tactica […]

Averescu obține Cadrilaterul

Alexandru Averescu s-a specializat în artilerie cu ocazia răscoalei țărănești din 1907. Tactician minuțios și fanatic al preciziei, Averescu n-a ratat mai nici unul din pîlcurile de țărani care n-au avut destulă minte să se împrăștie. Nici foamea, nici frigul, nici lipsa de medicamente și nici înapoierea fatală în care trăiau n-au reușit să doboare […]

Averescu la începutul legendei

Alexandru Averescu, viitorul mareșal al României, a fost fiul unui ofițer țarist însărcinat cu paza cailor și a prăzii după ce muscalii civilizau un colț de lume. S-a născut în 1859 în Ismail, dincolo de Prut, printre cîntece căzăcești, salve de archebuză și sate luate din somn. De mic a arătat înclinații pentru strategie, știind […]