Istorie

Averescu obține Cadrilaterul

Alexandru Averescu s-a specializat în artilerie cu ocazia răscoalei țărănești din 1907. Tactician minuțios și fanatic al preciziei, Averescu n-a ratat mai nici unul din pîlcurile de țărani care n-au avut destulă minte să se împrăștie. Nici foamea, nici frigul, nici lipsa de medicamente și nici înapoierea fatală în care trăiau n-au reușit să doboare […]

Averescu la începutul legendei

Alexandru Averescu, viitorul mareșal al României, a fost fiul unui ofițer țarist însărcinat cu paza cailor și a prăzii după ce muscalii civilizau un colț de lume. S-a născut în 1859 în Ismail, dincolo de Prut, printre cîntece căzăcești, salve de archebuză și sate luate din somn. De mic a arătat înclinații pentru strategie, știind […]

Argetoianu dă bătălia finală

Constantin Argetoianu nu s-a încurcat în statornicie doctrinară sau în loialitate politică. A fost consecvent doar în răzgîndiri, în reevaluări, în schimbatul taberelor și în vînătoarea de ocazii. În 1927, cînd Ionel Brătianu s-a înecat cu o amigdalită și a eliberat tronul Partidului Național Liberal, Argetoianu s-a făcut liberal, în ideea de a prelua frîiele […]

Argetoianu pune duba pe comuniști

Constantin Argetoianu avea nerv și energie, era unul din politicienii care nu pierd vremea. A umblat din partid în partid ca într-o inspecție de bordeluri, căutînd de fiecare dată să pună stăpînire pe afacere. Greva generală din 1920 l-a prins ministru de Finanțe și de Interne. Muncitorii ocupaseră cele cîteva fabrici din București unde industria […]

Argetoianu cel viclean și bogat

Constantin Argetoianu, cel mai bun condei memorialistic dintre cele două războaie, s-a născut în paradisul moșiilor oltenești și a murit în infernul de la Sighet. Strămoșii săi pot fi găsiți încă din secolul al XVI-lea, ba incendiind creditori turci și cumpărînd sate alături de Mihai Viteazul, ba domnind și strîngînd birul alături de Constantin Brâncoveanu, […]

Împușcături sub clar de lume

I.G. Duca a fost cel mai bun absolvent al Școlii de Ego, Cinism și Rezultate „I.I.C. Brătianu”. Crescut la umbra mamutului politic, Duca a dobîndit o talie mică, dar viguroasă, ideală pentru pîndă și strecurat, pentru profit și carieră. Ca orice șef de cabinet al dinastiei Brătianu, și-a luat doctoratul în drept la Paris, s-a […]

Țărăniști pînă la moarte

La începutul anilor ’20, Ion Mihalache, învățătorul soldat, se spetea cu muncile agricole în cooperativa din Topoloveni, în stilul lui sincer și epuizant, amestecînd culturile de tomate și castraveți cu teoria universalistă a agriculturii. Țăranii asudau cu folos pe tarla și obțineau producții-record la hectar, făurind, spre nenorocirea lor viitoare, o societate rustică prosperă. Succesul […]

Ion Mihalache, războinicul miriștei

Ion Mihalache a fost urmașul unui lung șir de țărani, al cărui capăt se pierde în bezna seculară a agriculturii fără speranță. A fost un băiat vesel, vioi și isteț, gata mereu să se ia la trîntă cu greutățile muncii la cîmp și cu trei-patru țărani deodată. Aceeași dîrzenie a arătat-o la școala primară, unde […]

Maniu luptă pînă la moarte

Pe 27 noiembrie 1918, Iuliu Maniu a considerat că Viena a fost salvată destul și a pornit spre Transilvania cu armata de dezertori ardeleni. Dar 70 000 de țărani tropăind prin pusta maghiară nu erau un imbold la liniște pentru Budapesta. Așa că Maniu a sunat la Zagreb și la Belgrad pentru rute ocolitoare. Armata […]

Maniu salvează Viena și Praga

Sub mustața de țăran mijlocaș a lui Iuliu Maniu trepida cauza dacilor liberi și a coloniștilor romani, laolaltă cu militarismul țanțoș al ardeleanului pus pe unire. În 1915, pe cînd era avocat al Mitropoliei Greco-Catolice din Cluj, Maniu a refuzat să semneze un angajament față de „patria austro-ungară”, așa că a fost mobilizat în armata […]

Un piept ardelenesc și o inimă latină

Iuliu Maniu pare să se fi născut pe Columna lui Traian. Chiar dacă, în 1873, județul Sălaj era la mare distanță în timp și spațiu de evenimentele de la Sarmizegetusa, zgomotul bătăliei în care au fost zdrobiți dacii a răzbătut pînă la urechile părinților săi. Micul Iuliu s-a trezit înconjurat de o familie romană. Frații […]

Titulescu dus de nas

Nicolae Titulescu era atît de bun încît a reușit să atragă admirația celui mai puternic și mai greu de mulțumit om politic din acele vremuri, Ionel Brătianu. Cînd regele Ferdinand a murit, Brătianu cocheta cu ideea de a proclama republica și a-l face pe Titulescu președinte. Strălucirea neașteptată a acestui băiat din Craiova venea, mai […]

Micul și marele Titulescu

Nicolae Titulescu s-a născut într-o familie care avea moșii mici și ambiții mari. Un bunic protopop și un tată prefect de Dolj n-au reușit să lărgească suprafața cultivată a familiei pînă dincolo de grijile existenței. Așa că modestia mijloacelor materiale l-a făcut pe tînărul Nicolae să se orienteze spre bogăția spirituală. A fost o mișcare […]

Diplomație pe șestake

La un moment dat, în timpul conferinței de pace de la Paris, mesele pe care le dădea Vaida-Voevod și-au pierdut aerul original. În capitala Franței sosise Take Ionescu, urmat de un cîrd pitoresc și ciripitor. Take știa nu numai să se înconjoare de o curte servilă, dar avea o cunoaștere suverană asupra finețurilor ce puteau […]

Trenul patrierotic

Carierist, aventurier, fustangiu, îndrăgostit de bani, dar întrecîndu-și cu mult adversarii politici la inteligență și discurs, Take Ionescu a putut citi viitorul înainte ca semenii lui să înțeleagă trecutul. Iată cum vorbea în 1914: „Acesta e război de cinci ani. Va intra Anglia, va intra Italia, vom intra noi și nu se poate să nu […]

Cînd fu Tică, nu fu Take

Take Ionescu a murit la Roma, intoxicat cu stridii și amețit cu șampanie, într-un fel care-i rezumă existența: cosmopolit, rafinat și aventuros. A fost un om politic de sclipire, inteligent și fin, cu un destin proiectat pentru glorie, dar umbrit de existența mamutului național I.I.C. Brătianu. S-a născut în 1858, la Ploiești, în familia unui […]

Privind pe sub fustele Marii Uniri

Istoria propagandei și a manipulării nu poate trece indiferentă peste pionieratul românului Vaida-Voevod, care, cam în aceeași perioadă în care Troțki îl dezinforma pe Lenin cu ziarele într-un singur exemplar, el construia la Paris, pentru negustorii conferinței de pace, o ficțiune românească de nerefuzat, trăsnind a eroism, unire și Dom Pérignon. Vaida-Voevod știa ceea ce […]

Petrecere la Conferința de pace

Ceasul de aur al României Mari s-a sincronizat cu pendula de stejar a moșierului patriot Vaida-Voevod. Era ianuarie 1919, începea Conferința de pace de la Paris, iar marile puteri puneau la cale reîmpărțirea statelor inferioare. Triburile românești din Carpați își uniseră teritoriile, aspirau la statutul de națiune, dar un morcov internațional, înfipt între provinciile istorice, […]

Voievodul Ardealului trage bisturiul

Alexandru Vaida-Voevod s-a născut în 1872, într-o familie plină de episcopi și aristocrați, ale căror rădăcini se pierd în întunericul genezei transilvane, în praful stîrnit de încălecatul regilor maghiari și descălecatul voievozilor ardeleni. Averea neamului Vaida, materială și spirituală, a rodit în grădina greco-catolică din jurul Clujului, Bistriței, Brașovului și Budapestei, însămînțată cu memorandiști, moșieri […]

Prinț și vînător

Barbu Știrbey a fost un cuceritor. I-a cucerit, la rînd, pe regii Carol I și Ferdinand, pe Regina Maria și pe Ion I.C. Brătianu, ceea ce însemna, practic, întregul regat. Barbu era prinț prin naștere, dar, în comparație cu Hohenzollernii, avea sîngele de un albastru mai deschis. Monarhia germană privea cam chiorîș la boierimea locală, […]