Scriitori

Istoria Mare și micile istorii din care e compusă

În afară de istoria scrisă de istorici, mai există una, istoria trăită, pe care n-o știu decît de la cei care au trecut prin ea. Aceea a oamenilor obișnuiți care își povestesc întîmplările din viața lor de toate zilele rudelor apropiate și prietenilor. Mai nou, se vorbește la noi despre istoria orală. Printre puținii care […]

Pis, pis, pis, sifilis

Naiba știe cum am ajuns eu, ditamai orășeanul, în practica folclorică de la Pucioasa. Poate pentru că era printre profii organizatori Alexandru Sincu, de la teoria literaturii, care avea mare priză la studenți. Bridgist convins, fumător de pipă, le înnebunea pe fetele sensibile care-și pierdeau uzul rațiunii, dînd într-o fermecătoare isterie. Țin minte cum s-a […]

Pașaportul lui Ioan Flora

Pe vremea lui Ceaușescu, poetul Ioan Flora venea la București din Iugoslavia cînd voia el. Asta ni se părea nouă, celor din țară, un soi de miracol. Pe atunci, pînă căpătai aprobare să te duci în străinătate, chiar și într-o țară socialistă, treceai printr-o lungă halima. Asta dacă primeai aprobarea și mai primeai și pașaportul. […]

Privilegiul de a nu muri de foame la pensie

Zilele trecute, Vasile Ernu a publicat pe blog-ul lui din Adevărul un text în care spune pe larg de ce nu vrea să intre în Uniunea Scriitorilor. Nu e singurul scriitor căruia nu-i place această asociație de breaslă. De fapt, cei mai mulți scriitori tineri, categorie din care și el mai face parte, nu vor […]

Victoria e a noastră!

Am fost, între 1990 și 2004, ceva ce unii mai înțelepți sau mai ironici ar numi „un activist politic”. E drept, un activist nițel mai special, gata să lase baltă scopurile mai înalte ale patriei și moștenirea noastră națională pentru o fată frumoasă sau pentru un chef cu prietenii. Un soi de Gică Contra, căruia-i […]

Cine erau ăștia?

Cînd s-a aflat că murise Nichita Stănescu, neagra veste a străbătut ca un fulger Bucureștiul, apoi s-a dus mai departe în țară, pînă a ajuns, în aceeași zi, și la Sighetu-Marmației. Poetul fusese naș la un botez, în provincie. N-avea o relație apropiată cu Dumnezeu, iar cu biserica nici atît. Dar dacă îl ruga vreun […]

Vîrsta pe care și-o recunoștea  Neagu Djuvara cînd avea 90 de ani

Cu 14 ani în urmă, l-am vizitat acasă pe Neagu Djuvara, să-i iau un interviu. Pe atunci, bătrînul istoric locuia cu chirie la etajul unei vile dintre cele ce mai rămăseseră în centru, din vechiul București. Domnul Djuvara mă aștepta oarecum curios. Îi spusesem, la telefon, că am 15% sînge armânesc și că mă înrudeam […]

Revoluționar, ce p… mea!

După frumoasa pățanie din decembrie ’89, mi-am continuat peregrinările diurne și nocturne prin Bucureștiul iubit și pus pe demonstrații. Cred că v-am spus că, prin februarie, Mircea Dinescu vorbea singur prin Casa Monteoru, încercînd să dea scriitorilor săraci niște apartamente din Centrul Civic, apartamente pe care le obținuse de la Petre Roman. Bine, nu-i vorbă, […]

Garoafa lui Geo Bogza și oferta unei poete după revoluție

Între ziua de naștere a savantei de renume mondial și cea a conducătorului iubit, aniversarea lui Eminescu se strecura cu tot mai mare greutate la România literară. Primele pagini erau sufocate de temenelele făcute ei și lui, încît revista începea cu treburile ei literare de-abia de pe la pagina a șaptea. Ba uneori pînă și […]

Diminețile ieftine ale scriitorului

Prima mea ieșire a fost în Franța, în toamna lui 1990. Cîștigasem o bursă de 5.000 de franci, iar prietenul nevăzut necunoscut Sebastian Reichmann ne închiriase, mie și lui Toma Roman senior, un apartament al fostei sale soții, pentru care ne cerea un mizilic, 500 de franci. Eram pregătit sufletește să înghit Occidentul, dar m-am […]

La concurență cu Nașul și cu judecătorii care-i fac jocul

Dan Lungu și-a anunțat candidatura la președinția Uniunii Scriitorilor. Am fost curios să aflu ce zice în afară de programul pe care l-a făcut public, odată cu anunțul candidaturii sale. Dan Lungu e senator de Iași din partea Uniunii Salvați România, dar înainte de asta e unul dintre cei mai importanți scriitori români. Ca manager […]

Amintiri nescrise din teatru

Cu umorul lui de om cumsecade, B. Elvin le povestea celor apropiați una-alta din lumea teatrului din București. Făcea asta din plăcerea conversației, dar numai dacă-l stîrneai. Fusese secretar literar la Teatrul de Comedie, pe vremea lui Radu Beligan, și apoi la Național, cînd Beligan era directorul teatrului. În 1990, cînd Beligan a fost mazilit […]

La ce sînt buni psihologii polițiștilor?

Polițiștii români sînt evaluați psihologic o dată la doi ani. Dascălii trec anual pe la psiholog.  Că ar trebui să facă mai mult decît să se întîlnească cu psihologul, asta e altă poveste. Căci învățători cu nervii în batistă, care n-ar avea ce să mai caute la catedră, sînt lăsați să profeseze pînă cînd fac […]

În fața dosarului toți sîntem egali

Perioada petrecută la Cotidianul a fost, poate, cea mai exciting, adică emoționantă, în traducere corectă, aia pentru care pathetic înseamnă, de fapt, jalnic, din viața mea de jurnalist. Eram, totuși, destul de copt, că ieșisem în lumea liberă la 35 de ani, nu mă mai puteam lăuda cu zburdălnicia tinereții. Dar modul în care am […]

Sorcova unei clipe de inspirație

Era a doua zi după Revelion. Casa Scriitorilor, cu lacătul la poartă. În fața ei, Nicolae Velea și Teodor Pîcă. Amîndoi fără nici un ban în buzunar, că altfel s-ar fi dus în altă parte, n-ar fi stat să contemple, în frig, gardul Casei Monteoru. Velea i-a povestit mai tîrziu întîmplarea unui amic de pahar, […]

Foaie verde, revelion

De la o anumită vîrstă, revelioanele devin tot mai plicticoase, mai nesuferite și mai lipsite de sens, prilejuri numai bune pentru un somn sănătos, deși neliniștit – iar de a doua zi, de Sfîntu’ Vasile, prilejuri de întrebări existențiale. Cum, a mai trecut un an? Aoleu, ce anume mai rău se va întîmpla și acum? […]

Cu sau fără N. Manolescu în fruntea USR?

Nu-i bine, se zice, să începi un an bombănind sau luîndu-te de unul și de altul. Dar dacă-l începi rîzînd de alții, cum e? Ce se pune –rîsul sau iritarea celor pe seama cărora  vrei să-l stîrnești? Bancurile pe care alții le fac despre mine nu mă deranjează. Nu mă enervează nici măcar minciunile care […]

Omul care semăna cu Eugen Barbu

Andrei Pleșu povestea, pe blog-ul său din Adevărul, că în China a fost confundat de mai mulți localnici cu Pavarotti. I s-ar fi cerut și autografe în temeiul acestei confuzii. Eseistul devotat lui Caragiale, care are și o voce acceptabilă, ale cărei calități au fost certificate de Johnny Răducanu, spune că a risipit aceste confuzii […]

Doi scatii în locul pomului de Crăciun

V-ați uitat vreodată cu atenție comparativă la brazii de Crăciun de la posturile de televiziune, în timp ce apăsați pe butonul telecomenzii? Ai zice că sînt clonați. Au o perfecțiune aproape ireală, iar globurile și beteala care-i împodobesc par aranjate de aceeași mînă. De fapt, chiar așa e. Sînt firme care se ocupă cu asta. […]

Trabantul și lansatorul de rachete

Pe atunci Hanibal Stănciulescu avea un Trabant și scria proză scurtă. Ne-am cunoscut la Cenaclul „Junimea”. Hanibal avea un umor amărui care uneori bătea în absurd. E drept că și vremurile îl împingeau într-acolo. Din cauza asta, primul lui volum de povestiri a apărut cu cîțiva ani întîrziere. Nu mai țin minte exact, dar parcă […]