Scriitori

Cum s-a scumpit peștele în București

Unii dintre redactorii de la Praga ai Europei Libere erau de părere că văd mai bine lucrurile de la distanță decît le vedeam noi din București. Cel mai încredințat de superioritatea acestei perspective era criticul literar Mircea Iorgulescu. E drept că făcea des vizite în România și că se întîlnea cu liderii partidelor de atunci. […]

Nepotul Regelui

După povestea cu luptele de cocoși pe care le organiza în America împreună cu soțul ei, Irina, cea de-a treia fiică a Regelui Mihai, a rămas fără titlu și a fost scoasă de pe lista succesiunii Casei Regale. Prințul Nicolae, nepotul Regelui, a rămas și el fără titlu, în urma unei povești de amor despre […]

Romanță fără Eco

Prin ’86, Umberto Eco a făcut o vizită în România. Numele trandafirului apăruse de cîțiva ani, la Editura Dacia, iar România coafezelor s-a îmbrățișat frățește cu România belferilor. Fiecare citea ce-i plăcea, dar partea haioasă e că trandafirul plăcea tuturor, din motive diferite sau opuse. Povestea acelei apariţii e celebră, deși apocrifă, și, de la […]

De ce și-a pierdut umorul Paul Miron în România literară

Nu l-am văzut niciodată. Îl știu doar din textele pe care le trimitea la redacția României literare prin mașinăria miraculoasă care mi se părea pe atunci faxul. Semna Policarp Cutzara. Din scurtele lui mesaje introductive aflasem că îl cheamă Paul Miron și că domicilia de zeci de ani în Germania. Am vorbit cu el de […]

Un persecutat cu premii literare

De curînd, scriitorul Gabriel Chifu s-a recuzat de la un premiu literar, ca să nu mai rîdă invidioșii de el, că de cînd e vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor și redactor-șef al revistei România literară se înghesuie premiile pe capul său. Probabil că acest refuz l-a excedat pe bietul autor, ce se crede vînat de răuvoitori […]

O hotărîre mai lungă decît vaca

Înveșmîntat într-un halat grena și pufos, maestrul își privește ceasul rotund cu lănțug. E ultima lui dambla, fronda supremă, ultima redută împotriva depersonalizării artei. Simte că va livra o șmotruială strașnică. Junele adjunct întîrzie. Mai sînt numai cinci secunde, iar Bucureștiul e o aglomerație dementă. Dar ce să vezi? Exact cînd amîndouă limbile țintesc ora […]

Dispariția lui Belphegor și a rubricii sale

Pe vremea cînd Radu Cosașu era redactor la revista Cinema și eu tocmai mă angajasem la România literară, lunea vorbeam și despre fotbal, nu numai despre literatură. Cosașu avea pe atunci o rubrică de sport în ziarul Informația Bucureștiului. Semna cu misteriosul pseudonim Belphegor. Mulți știau cine se ascundea sub numele ăsta, mai ales chibiții. […]

De la timbrul pe carte la timbrul pe ou?

Mai țineți minte propunerea USR-ului condus fără acte în regulă de Nicolae Manolescu, aia ca editurile să timbreze cărțile autorilor români cînd le scoteau din tipografie? Un leu timbrul. Iar suma rezultată de aici ar fi trebuit vărsată în vistieria Uniunii Scriitorilor. Adică, indiferent dacă editurile vindeau sau nu cărțile publicate, USR ar fi ieșit […]

Cum am cîștigat la Loto fără să știu

Demult tare, pe cînd puricele se încălța cu 99 de ocale de fier și se înălța pînă la cer, adică la începutul anilor ’60, obișnuiam să-mi petrec vacanța de vară la bunici. Satul Cataloi era cam la 11 kilometri de Tulcea, iar cînd avea timp și vecini cumsecade dispuși să de o mînă de ajutor, […]

Cenzura, erotismul și echivalentul său alimentar

Cînd a apărut la noi Războiul sfîrșitului lumii, romanul lui Llosa, l-am cumpărat de la Cartea Românească chiar în ziua în care l-a adus de la tipografie dl Savu, șoferul editurii. I-am ajutat pe băieți să ducă pachetele cu cărți în depozit la Florin Iaru și în librărie. Romanul, ditamai cărămida, costa mult chiar și […]

Cum de n-a ajuns parlamentar N.C. Munteanu?

Să scriu despre el la trecut? Să scriu la prezent? Nu mai știu nimic despre Neculai Constantin Munteanu de mai mult de un an. După ce a plecat din România, N.C.-ul mai venea pe la tîrgurile de carte, unde își cumpăra cărți, cît să-i încapă într-o valiză mare. Despre unele scria în Formula AS, unde […]

Papa bun la Rațiu

Singura mea experiență adevărată de ziarist a fost la Cotidianul. Mi-a dat telefon Nae Prelipceanu și m-a întrebat dacă nu vreau la ziarul lui Rațiu. Habar n-aveam dacă voiam sau nu. Pînă în ’90, orice intrare în presă sau edituri îmi fusese interzisă – nu eram (și nu voiam să ajung) membru de partid. Îmi […]

Răspunsul lui Mircia

Credeam că prenumele lui se scrie „Mircea”, ca la toată lumea și ca-n Scrisoarea III. Nu, mi-a spus graficianul și sculptorul cînd ne-am împrietenit:  E „Mircia”! Scund, vioi, prietenos și lipsit de țîfne artistice, Mircia Dumitrescu nu făcea caz dacă în loc de „i” se mai strecura cîte un „e” în prenumele lui, în presă. […]

Baltagul sau impostura la catedră?

Nu-i mai scriu numele tinerei profesoare de română care umbla să-și facă un punct de glorie spunînd că ea nu vrea să-i mai predea la clasă pe Eminescu și pe Creangă fiindcă pe elevii ei nu-i interesează acești autori. Aceeași tînără profesoară cere, mai nou, ca Baltagul lui Sadoveanu să fie scos din programa școlară, […]

Zadarnicele chinuri ale funcției

Dl Gabriel Chifu, vicepreședinte sine die al USR, e un scriitor onorabil. Poet, publicist și prozator, oltean de-al nostru, din popor, a scris și cărți. Unele bunișoare, altele așa și-așa. Nu îngheață puțul, vorba lui Caragiale, dar cevaceva tot rămîne. Numai bun pentru o posteritate fără turbulențe. Problema lui, s-o spunem clar, e sistemul lingușitoresc […]

Întorsăturile lui Paler

Pînă în 1990, dar și cîțiva ani după aceea, despre Octavian Paler se spunea că își scrie eseurile și impresiile de călătorie pentru coafeze și manichiuriste. Dar nimeni din lumea literară n-avea curajul să-i spună în față această răspîndită opinie. Evident însă că această evaluare a ajuns la urechile lui, dar fără să-l tulbure. Era […]

Idioții la ei acasă

De la Platon încoace, filozofii cu F mare sau cu p mic s-au întrecut în a da sentințe în materie de artă. E vechi păcatul și nimeni nu e primul vinovat. De unde vine obsesia asta? Dracu’ știe! Probabil din ambiția deșartă că filozofia e singura rezolvare logică și riguroasă a lumii. Pe urmele filozofiei […]

Un japonez cît se poate de britanic

Așadar japonezul Haruki Murakami mai stă la rînd. La fel și americanul Philip Roth pe care eu tot pariez, după metoda indianului care așteaptă pe malul răului. Despre japonezul devenit cetățean britanic, Kazuo Ishiguro, nu teîntrebi cine e, cum s-a mai întîmplat cu alți scriitori care au luat Premiul Nobel. La noi, cel puțin, au […]

Mașinile de scris de la ajutoare

În 1990 au venit la Uniunea Scriitorilor cîteva zeci de mașini de scris, donații din partea scriitorilor din străinătate. Cele mai multe erau trimise de confrații noștri din Germania Federală și din Franța. Erau de nu mai știu cîte mărci și aveau frumusețea caldă a obiectelor folosite cu grijă. Nu mai țin minte cui i-a […]

Lupta cu un poet pensionar

Să-ți faci un titlu de glorie din a lua unui scriitor banii pe care-i primește în plus de la stat, la pensie  – 50% dintr-o pensie de obicei mică –, asta mi se pare culmea cinismului din partea USR-Manolescu. Poetul Valeriu Mircea Popa, exclus abuziv din Uniunea Scriitorilor pentru vina că a intrat în Grupul […]