Traian Băsescu își iubește analfabeta
și ar face orice pentru a o vedea om realizat, la casa ei, cu soț responsabil, conturi pline, o carieră de succes și o droaie de copii, în speranța că gena de animal politic, chiar dacă a sărit o generație, se va regăsi în copiii cuplului Ionescu-Băsescu.
În 2009, stelele s-au aranjat în așa fel încât prima mezină a țării să ajungă europarlamentar, după ce a candidat ca independentă și a obținut 204.280 de voturi. Pentru cei care nu-și mai amintesc, Elena Băsescu, zisă și EBA după numărul de la mașină și numele de scenă din campania electorală din primăvara lui 2012, a candidat independentă, deși doar cu câteva luni înainte de alegeri era membră PDL și urma să redevină membră PDL după alegeri. Dar strategii din jurul tatălui au înțeles și au explicat destul de convingător că, dacă lumea mai înghite ca pe listele unui partid să fie soții sau amante, o fiică de președinte ar urla “nepotism” din toți porii. Așa că EBA s-a dat de trei ori peste cap, a demisionat puţin din PDL și a candidat independent. De strângerea semnăturilor necesare pentru candidatură s-au ocupat activiștii PDL, iar la alegeri, același activ minunat a știut să dirijeze votantul fidel, astfel încât, din opt voturi pentru partidul prezidențial de la acea dată, unul să meargă la EBA, iar şapte la partid, ca să fie frumos și să fie toată lumea mulțumită. După alegeri, atunci când EBA a revenit în sânul partidului din care plecase temporar, nici măcar nu s-a putut spune că cele 204.280 de voturi au fost risipite.
Deși erau, la vremea aceea,
miniștri în funcție din partea PDL, Elena Udrea și Monica Iacob-Ridzi au fost în campanie alături de Elena Băsescu, uitând să promoveze lista partidului, plină de intelectuali fini precum Preda sau Ungureanu, ori de luptători anticorupție, precum Macovei, dar nelipsind de la evenimentele majore la care participa și mezina prezidențială. Ridzi a mers atât de departe cu devotamentul, încât a deturnat bani publici pentru a-i băga în campania mezinei, așa cum a demonstrat, meticulos, Gazeta Sporturilor. Dar dacă, în cazul “Trofeul Calității”, au plătit atât executanții care strângeau fonduri de campanie pantru PSD, cât și beneficiarul Adrian Năstase, în cazul campaniei Ebei a plătit doar executanta Monica Iacob-Ridzi, cu o condamnare de peste cinci ani cu executare, nici aceea definitivă, iar meticuloșii procurori din Justiția reformată de Traian “Statu’ dă drept” Băsescu nu s-au mai chinuit să meargă cu ancheta până la beneficiarul real al banilor.
După cinci ani,
la început de 2014, mandatul bănos de europarlamentar al Elenei Băsescu se apropia de final. Nasol moment, căci PDL, partidul care încă o încorpora pe juna mamă, era certat la cuțite cu alde Băsescu. Alde Băsescu, de fapt, care nu doar că spusese “Adio, PDL”, făcând stroboscopic din mânuță în fața unei camere, dar își crease între timp și un partid numai al lui, înregistrat la OSIM pe numele fiicei celei mari și dat pe mânuțele pricepute ale primei blonde în stat. Dar chiar și așa, ideal ar fi fost ca PDL să se căiască în ultimul ceas și să ofere eficientei eurodeputate (căci, da, s-au comandat și clasamente în care EBA să sfideze bunul-simț și să apară drept cel mai bun europarlamentar român) un loc eligibil pe liste. Desigur, toată lumea știa că fiica președintelui ar fi trecut, în cele din urmă, la PMP, dar gestul conta. Numai că Buldogul s-a făcut a nu pricepe nici mesajele directe și nici aluziile fine făcute la rubrica dezvăluiri din presa prietenă cu președintele, așa că n-a oferit Ebei nici un loc. Nici măcar neeligibil. Așa că micuța agramată, cu ochii în lacrimi, a aplicat din nou strategia din 2009. Doar că a uitat, pe drum, niște mici amănunte, care erau să o bage direct în pârnaie, de data asta.
Lucrurile, cum spuneam,
au decurs ca în 2009. Primari PDL, mai strânși cu ușa, mai din convingere, s-au apucat să strângă sfintele semnături pentru candidatura independentei Elena Băsescu. Printre cei mai harnici au fost Pinalti, de la Neamț, uneperistul Cherecheș, de la Baia Mare, care n-a putut rezista farmecelor șefei PMP, Falcă și Boc. Cu doar câteva zile înainte de termenul-limită pentru depunerea candidaturilor, Elena Băsescu avea deja numărul regulamentar de semnături și era pregătită să facă anunțul-bombă al candidaturii independente. Ca plasă de siguranță avea PMP-ul, unde i se pregătise un confortabil loc 2, ca să nu se spună că în partidul familiei ea e pe locul 1.
Și atunci, cu doar câteva zile înainte
de marea lovitură politică ce venea să reconfirme geniul băsescian, liniștea nopții a fost spartă, pe o rază de trei kilometri în jurul Palatului Cotroceni, de răgetul unui animal politic: “Imbecililor, vreți să-mi băgați copilașul în închisoare?”.
Căci, da, asta ar fi urmat, și încă destul de repede. Tot ceea ce mersese ca uns în 2009 devenea motiv de judecată sumară și executare rapidă în 2014, din cauza unui mic amănunt: deși semnăturile Ebei erau strânse ca pentru un candidat independent, aceasta a fost, până în ziua aderării oficiale la PMP, membru al PDL. Așa că listele cu peste 100.000 de semnături deveneau tot atâtea probe ale unui fals de proporții. De aceea, în ziua în care EBA a ținut prima ei conferință de presă în calitate de membru PMP, a arătat jurnaliștilor doar niște dosare albastre și nici măcar o foaie cu semnături. Pentru că foile erau proba falsului, iar depunerea lor la BEC pentru independenta Elena Băsescu ar fi consfințit și uzul de fals.
Astăzi, mulți foști consilieri prezidențiali
își ling rănile pe bani puțini și o merită pe deplin. Practic, din cauza lor, fetița cu chibrituri Swarovski a pierdut cinci ani din viață în care ar fi avut venituri lunare de 15.000 de euro. Rușine, băi!
