Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Cum jefuiești mulțimea furînd de la privați. Cazul BRD

Zoom Cum jefuiești mulțimea furînd de la privați. Cazul BRD

Hoțiile din bănci și furtul din bani publici se supun acelorași reguli.

Mîna care înhață are identitate privată, în timp ce mintea care identifică posibilitatea are nume politic. Punerea la cale a jafului se face în spațiul dialectic și materialist al lăcomiei, acolo unde pîndesc tîlharii cărora societatea le acordă încrederea ei.

Pe lîngă instigator și unealtă există complici cu gulerul alb, tehnocrați atinși de depravare, care îmbracă lovitura într-o birocrație cu aparențe legale, așa încît, o vreme, lumea să-i poată invidia pe hoți.

Atacul asupra BRD, produs între 2007 și 2011, e un biet episod dintr-o serie lungă și răspîndită pe întreg teritoriul României. BRD e doar una dintre băncile cu datorii politice, o bancă pripită, care a ales să facă plățile într-un mod cît se poate de neatent. Altele au fost mai prevăzătoare în ultimii ani, după ce, în primii, au ruinat nu doar o clientelă, ci o țară întreagă.

Povestea creditelor neperformante de la BRD – Groupe Société Générale începe cu idila de rău augur dintre un tînăr bancher român și a doua bancă a Franței. La momentul venirii în BRD, Sorin Popa avea un trecut bancar serios și feciorelnic. Lucrase în filiala de la București a SocGen înainte ca privatizarea BRD să lase banca pe mîna acționarilor parizieni.

Sînt puțini cei care vor să-și amintească ce dificultăți a ridicat acea privatizare contra cronometru și ce forțări a presupus ea pe partea politică și financiară. Atunci s-au scris marile datorii franco-române, plătibile în schimbul unui portofoliu național de clienți și al unui cadru de business îmbătător. În fruntea băncii era Bogdan Baltazar, un om al sistemului care măritase proiectul structurilor cu un bogătaș din Occident.

Sorin Popa a devenit în scurtă vreme vedeta băncii.

Era abil, energic, bun de gură și întreprinzător. Felul pervers în care știa să-și folosească limba atunci cînd era vorba să gîdile un timpan francez devenise proverbial. În 2003, BRD avea cam 300 de filiale și birouri în țară, iar în 2009, cînd Sorin Popa a încheiat dezvoltarea rețelei, se puteau număra peste 900. BRD punea în discuție supremația BCR. A fost opera care i-a făcut praf pe francezi, care nu s-au mai mulțumit să-și iubească favoritul, ci l-au divinizat.

Patrick Gelin, directorul BRD – GSC începînd cu 2001, un funcționar ivit din măruntaiele europene ale grupului financiar și martor al trocului cu nuanțe politice de la București, i-a încredințat lui Popa pilotul automat. Banca plana cu know-how românesc peste turbulențele locale, iar relația cu ocrotitorii din politică a fost lăsată la cheremul acestui șerpaș cu suflet alunecos.

Fără s-o spună explicit, dar exprimînd-o prin închiderea ochilor cu subînțeles, banca a consimțit la acordarea creditelor neperformante cu dedicație. Sorin Popa a construit rețeaua de complicități interne, apoi a acceptat, din exterior, avansurile amatorilor de tunuri.

Pînă în prezent sînt cunoscute trei țevi majore prin care echipa lui Popa drena bani: filiera Marius Locic – frații Creștin, operațiunile patronate de Bebe Ionescu și ultimul grup, din care DIICOT susține că fac parte, pe lîngă alții, Adrian Sârbu, Sorin Roșca Stănescu și Remus Truică.

Creditele neperformante au în spate protectori politici sau măcar invocarea umbrei lor atotputernice. Dacă în spatele fraților Creștin tronează conturul cu fălci de buldog al lui Vasile Blaga, dacă Bebe Ionescu a fluturat steagul socrului pirat de la Cotroceni, în cazul ultimului grup de presupuși făptași garanțiile și presiunea par să fi fost livrate de amestecul între PDL și epoleți.

Om al sistemului, director adjunct, avînd banca la degetul mic, cu un control masiv pe creditare, Sorin Popa a reușit să sară calul și s-a lăsat momit de sume. Banii obținuți din credite erau destinați risipei: locuințe scumpe, mașini de lux, trai opulent, comisioane năpraznice. Nu a existat nici cea mai mică intenție de a înapoia ceva băncii. Popa a servit politicul, dar a depășit măsura. Lăcomia lui a făcut rumorile să circule. Board-ul de la București a aflat de plîngeri ale angajaților și, chiar dacă partea franceză ar fi dorit să treacă totul la pierderi ca să evite scandalul, în ultimul moment s-a speriat și a admis frauda.

În aprilie 2011, amorul francezilor încă ținea scandalul sub capac.

Sorin Popa era reales în funcția de director general adjunct, dar o lună mai tîrziu era trimis la Paris într-o operațiune de ascundere, cu numele de cod „director de dezvoltare comercială și marketing în cadrul BHFM (Banque de Détail Hors France Métropolitaine), la Paris. În octombrie 2011, apare la București o misiune de audit de la SocGen – France, iar în decembrie 2011, Dana Băjescu și Adrian Mariș, șefii sucursalelor Dorobanți și Unirea, complicii cu fragmentare ai lui Popa, sînt revocați.

De atunci au trecut trei ani în care numele grele din spațiul public au fost trecute sub tăcere. Domnia Alinei Bica la DIICOT a condus ancheta spre notari, șefi de ghișeu și mici intermediari.

Instigatorii, protectorii și încasatorii majori au fost ținuți la sertar. Philippe Lhotte, directorul actual al BRD GSC a declarat acum cîteva zile: „sînt totuși foarte surprins de cercetarea în acest dosar a doi directori generali adjuncți în funcție, împotriva cărora, în mod evident, BRD nu a depus nicio plîngere”. Directorii generali adjuncți Claudiu Cercel și Gabriela Gavrilescu, cercetați azi, se află cam în aceeași poziție infracțională cu Sorin Popa, iar atitudinea BRD față de oamenii care operează datoriile politice e, după cum se vede, staționară.

Creditele neperformante sînt un indicator al degradării mediului economic. Dacă în 2009 ele reprezentau 6,46 din soldul creditelor private, evoluția lor pînă în prezent a fost abruptă: 7,89% în 2009, 11,9% în 2010, 14,3% în 2011, 18,2% în 2012, 21,9 în 2013 și 22,5% în 2014.

În 2014, băncile românești au scos la vînzare credite neperformante de peste un miliard de euro. BCR a avut pachetul cel mai mare: 550 de milioane de euro. BRD a ieșit cu aproape 200 de milioane de euro NPL (non performing loan). Volksbank a vîndut 490 de milioane NPL cu 77 de milioane, în timp ce BRD a ajuns să dea discount-uri la NPL de 90%.

Toate aceste pierderi sînt recuperate pe spinarea depunătorului

și a debitorului onest, care e încărcat cu creșteri de dobîndă, cu comisioane de retragere, de depunere, de verificare a soldului, de administrare a contului și de multe alte smulgeri invizibile, neanunțate și semilegale. Pagubele de la BRD au fost recuperate complet. Plățile politice și obligațiile către sistem au fost achitate de clienții inocenți ai băncii, storși fără știrea și consimțămîntul lor.

E bine de știut că povestea de la BRD e un capitol mărunt din ceea ce a însemnat jaful susținut al populației, al companiilor și al țării prin intermediul mafiei politico-bancare, girată de structuri.

4 comentarii

  1. #1

    Incredibil cat au putut sa fure astia in 25 de ani.

  2. #2

    A mai sarit statul in ajutorul bancilor cu legea care prevede ca tranzactile intre persoane fizice care depasesc suma de 50.000 de lei se pot face doar prin transfer bancar. Transfer din care bineinteles banca isi ia partea.

  3. #3

    Un text de referinta.
    Felicitari!

  4. #4

    Tragic Comic, confunzi clientii bancilor cu actionarii lor. Clientii n-au absolut nici o putere asupra bancilor in afara de a-si retrage banii (pe care sa-i depuna intr-o alta banca poate cu practici similare) sau plangerea; pe orice fel de cai.
    Ion Petre, vina e reprezentantei care nu afiseaza pretul in lei in Romania. Cred ca legal poate fi amendata.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
Editoriale
bijuterii argint