Home / Bibliomania / Cum poți citi azi Maestrul și Margareta

Cum poți citi azi Maestrul și Margareta

Zoom

De fiecare dată cînd redeschid Maestrul și Margareta, de dragul cîte unui capitol sau al vreunui dialog între personaje, citesc din nou, a nu știu cîta oară, tot romanul lui Bulgakov (Mihail Afanasievici). Acum cîteva zile, cînd m-am întors la zborul nocturn al Margaretei pe deasupra Moscovei, după care am străbătut din nou romanul în întregime, mi-am dat seama că a trecut o jumătate de secol de la apariția acestui extraordinar roman care a avut mai mult noroc decît autorul său.

În 1940, Bulgakov, orb și bolnav, i-a dictat soției sale, Elena Sergheevna, ultimele modificări ale manuscrisului. A murit la puțin timp după aceea. Romanul a mai așteptat 27 de ani pînă să apară, și dacă nevasta lui Bulgakov nu l-ar fi ocrotit în tot acest timp, n-ar fi fost de mirare dacă ar fi dispărut sau dacă din capodopera lui Bulgakov n-ar fi rămas decît fragmente.

În anii ’30, cînd romancierul a făcut cîteva lecturi publice din Maestrul și Margareta, a fost atacat furibund de criticii stalinismului în floare. Piesele de teatru îi fuseseră puse la index, aceeași soartă o avusese și romanul Garda albă, iar editurile îi refuzau manuscrisele noi, așa încît Bulgakov îi trimite lui Stalin însuși o scrisoare prin care-i cere „tătucului” să-i hotărască într-un fel soarta. Să încuviințeze publicarea cărților sale și să i se joace piesele sau să i se dea o slujbă cît de mică în teatru, ori, dacă nu, să i să permită să emigreze. Asta se întîmpla pe vremea cînd alți confrați ai lui Bulgakov dispăreau fără urmă.

Cîteva săptămîni mai tîrziu, scriitorul e sunat la telefon de Stalin. Și-a închipuit că i se face o farsă, dar la puțin timp după aceea a fost angajat la un teatru moscovit. Dar nu i se îngăduie să publice, iar piesele lui de teatru nu sînt jucate nicăieri. Culmea umorul negru în ceea ce-l privește e că Bulgakov scrie o piesă despre tinerețea glorioasă a tătucului, pe care Teatrul Academic i-o acceptă, dar pe care Stalin o interzice, deși, altminteri, se lăsa adulat la orice oră de scriitorii realismului socialist. Să se fi gîndit Stalin că, dacă dă drumul piesei lui Bulgakov despre persoana lui, asta ar fi fi interpretat ca un troc al său cu un scriitor pe care regimul lui politic nu-l lăsa să publice? Ori, pur și simplu, Stalin voia să-i dea de înțeles lui Bulgakov că știa ce era, de fapt, în capul lui și că nu voia să ajute un scriitor care nu-l pupa în cur din convingere, ci din înteres personal?!

Privit azi la rece, Bulgakov ar putea fi luat drept un tip care voia să-și scrie cărțile așa cum avea el chef, dar fără să se strice cu regimul. Or, disidenții sînt acele persoane care fac parte din regim, dar au păreri diferite față de cei care sînt la putere. Maestrul lui Bulgakov nu e un revoluționar, ci doar o persoană care merge împotriva curentului, dar fără să ia decizii radicale în această privință, căci el înoată în acest curent. Iar iubita lui Margareta n-are nici ea probleme de sistem, ca să zic așa, ci chestii punctuale. Cînd zboară noaptea pe deasupra Moscovei, Margareta nu vrea să dea o lovitură ordinii existente, ci se mulțumește să devasteze apartamentul criticului care a scris de rău despre romanul Maestrului. Nici măcar Woland, diavolul care poposește pentru cîteva zile la Moscova, nu vrea să schimbe orînduirea, ci doar să-i dea cîteva lecții, trimițîndu-și adjuncții să-i aducă pe calea cea bună pe cîțiva moscoviți care au sărit calul pînă și din punctul de vedere al diavolului. De unde se trage atunci extraordinaritatea acestui roman? De acolo că, pornind de la povestea unui anume Ha Nozri (Iisus), pe care n-ar fi putut s-o vadă publicată, Bulgakov scrie o poveste pe dos despre mîntuire, în Moscova anilor ’30, în care mîntuitorul e diavolul, iar oamenii sînt cum sînt, pe deasupra intențiilor Puterii de a-i face s-o urmeze necondiționat. Ceea ce, în profunzime, înseamnă falimentul unui sistem care, aidoma diavolului și predicatorilor din vechime, vrea să țină natura oamenilor sub control.

Mihail Bulgakov, Maestrul și Margareta, traducere de Natalia Radovici, Editura Polirom, 2014.

(1305 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.