Paul Vasiliu e marangoz.
Dacă nu recunoașteți din prima cuvântul, nu e vina dumneavoastră, pentru că meseria asta e pe cale de dispariție. Opriți-vă din drumul spre dicționar, poate că-i prea departe. Marangozul este, spus pe scurt, cel care face bărci. Din lemn. De aia e meseria pe cale de dispariție, pentru că nimeni nu mai vrea bărci din lemn. Să fie din fibră, să fie din aluminiu sau din materiale speciale, că lemnul oricum e greu de întreținut.
Cum spuneam, Paul Vasiliu e marangoz, unul dintre ultimii care mai practică meseria asta. Nu-i nici foarte tânăr, dar în nici un caz nu-i bătrân, iar dacă vezi cât de în vână e, îți dai seama că meseria de marangoz nu va dispărea, în ceea ce-l privește, în următorii zeci de ani.
Celălalt personaj al poveștii e Ivan Patzaichin.
Pe el îl știe toată lumea, așa că e greu de spus de când îl știe Paul Vasiliu. Și Doru Frolu, al treilea personaj principal al scurtei noastre narațiuni, îl știa pe Ivan Patzaichin. De cunoscut, însă, s-au cunoscut abia acum patru sau cinci ani. Un istoric aplecat și minuțios va stabili data exactă, căci aceste evenimente vor fi, cândva, studiate în manuale. Dar până atunci mai e.
Acum patru ani, Doru Frolu, Ivan Patzaichin și Paul Vasiliu au început să vorbească prima dată despre o barcă. O barcă de lemn cum încă nu se mai făcuse. Ar fi putut fi lotcă, pentru că geneza ei era legată de Delta Dunării, ar fi putut fi canoe, barca ce i-a adus lui Ivan Patzaichin atâtea titluri europene, mondiale și mai ales olimpice. Dar astea deja se mai făcuseră și, în plus, nu îndeplineau, fiecare luată în parte, visul celor trei: o barcă ușoară, rezistentă, stabilă și ușor de propulsat cu ajutorul vâslelor. Așa că barca născută din întâlnirea celor trei a fost botezată „canotcă”, iar din 2011 a început să se strecoare, deloc sfioasă, pe apele Dunării.
Canotcile construite de Paul Vasiliu în atelierul lui din Tulcea au călătorit deja mult. Și-au început viața de vedete la primul festival Rowmania, iar după aia au văzut cam toate țările care au capitale străbătute de Dunăre. În canotcile celor de la Asociația Ivan Patzaichin – Mila 23 au vâslit foști campioni, actuali campioni și, sper, viitori campioni. Negre, elegante și zvelte, canotcile nu mai sunt o raritate în Deltă, nu mai sunt o curiozitate, iar în jurul lor se naște o nouă idee de dezvoltare a zonei. Pornind de la un mic centru înființat acum câțiva ani la Crișan, canotca are partea ei de responsabilitate pentru apariția unui viitor triunghi antreprenorial ce va putea fi luat drept exemplu de către toți cei care vor să trăiască onest și deloc rău în Delta Dunării. Ceea ce se va construi, pornind și de la această barcă cu nume ciudat, la Crișan, Caraorman și Mila 23 va arăta că viața în Deltă poate fi și ceva mai ușoară, nu doar frumoasă. Iar amatorii de ecoturism, pescaturism, bird watching și gastronomie vor avea, în sfârșit, posibilitatea de a vizita Delta Dunării în condițiile maxime de respect datorate unei rezervații naturale. Unice în lume, cum spun chiar și cei care încearcă să o „salveze” de la bordul unor șalupe puternice, în timp ce pescuiesc la grămadă specii protejate sau aflate sub prohibiție.
Canotca e o barcă tânără, frumoasă,
în care s-a investit multă pasiune, multă muncă și multă speranță. Dacă vreți să o vedeți live și încă n-a trecut prin orașul vostru anul acesta, aveți ocazia asta între 29 și 31 august, la Tulcea. Atunci va avea loc a patra ediție a festivalului Rowmania și n-ar fi o idee rea să mai schimbați Mamaia sau Vama, pentru un week-end, cu Tulcea. În limita spațiilor de cazare disponibile. Ca pont încă neconfirmat 100%, mai pot spune că nu doar canotca va fi vedetă a acestui festival, ci și una dintre cele mai mari trupe de rock din România, deși în clasamentul meu personal o numesc mereu cea mai tare. Dar pentru confirmare, urmăriți-ne și săptămâna vitoare.
Din pacate, din centrul acela infiintat la Crisan s-a ales praful … romaneste. Au construit o casuta plutitoare de lemn, care trebuia sa fie locatia centrului, amplasata pe canalul din dosul localitatii Crisan – paralel cu Dunarea. Casuta – faina dealtfel, acoperita cu stuf – este in paragina, canotci a avut unul cu o pensiune de inchiriat, dar nu mai are, ca nu inchiriaza nimeni sa se dea printre cocalarii cu barci de mare cu sute de cai putere. Pentru ca asta-i problema: daca nu va fi o decizie politica de a limita accesul barcilor puternice, nu se va putea face nimic, oricate proiecte care mai de care de laudat ar incepe. Decizia trebuie sa fie politica pentru ca tocmai oamenii politici sunt o mare parte dintre susnumitii cocalari. Asa ca speranta mea ramane la autist, pana nu prinde gustul vitezei in barca si pana nu se-apuca BMW-ul sa produca una…