Home / Interviu / DANA PAPADIMA: „Revenirea la manualul unic înseamnă readucerea societății la o singură sursă de informație, la controlul asupra informației”

DANA PAPADIMA: „Revenirea la manualul unic înseamnă readucerea societății la o singură sursă de informație, la controlul asupra informației”

Zoom

Își privește cu umor titlurile pe care le-a dobîndit și experiențele prin care a trecut. Dana Papadima a fost profesoară de gimnaziu, învățătoare, conferențiar universitar, editoare de manuale la Humanitas și de mai mulți ani e directoare educațională la Avenor College, celebra școală bilingvă din București.

Cristian Teodorescu: Ministrul Educației ar vrea să reintroducă manuale unice în școli. Noi am învățat după asemenea manuale. Eu am și predat la școală, folosind manuale din astea. Tu predai alegînd manualele. Cum ți se pare ideea dlui Liviu Pop, a întoarcerii la manuale unice?

Dana Papadima: Părerea mea e că, cu puține excepții, diriguitorii Ministerului Educației de după ’90 n-au înghițit, de fapt, niciodată ideea manualelor multiple (nu agreez sintagma „manual alternativ”). Cine își mai amintește, cine a fost ancorat în sistem, cunoaște că proiectul primenirii principalei resurse din educație, manualul, a venit din partea Băncii Mondiale, între 1993-2000, sub forma unui împrumut nerambursabil destinat formării editorilor de carte școlară și editării primelor manuale ale unei societăți debutante în democrație. Mentalitatea controlului unic pe informație, dar și al celui economic, pe industria de carte școlară, bîntuie și acum, la 27 de ani de la Revoluție, în numeroase straturi ale societății. Pe de altă parte, anii au trecut, s-au conturat generații noi de profesori care n-au mai opus rezistență în ce privește lucrul cu manuale multiple și care au prins să aprecieze avantajele de a alege, de a opta pentru cel mai potrivit manual la clasa la care lucrează. Tocmai de aceea, cînd am aflat știrea năstrușnică privind revenirea la manualul unic, am luat-o drept o glumă. Proastă, ce-i drept! Se pare însă că nu e de glumă…

C.T.: Care ar fi marile dezavantaje ale manualelor unice?

D.P.: Îmi asum termenul de „catastrofă”. Pe toate planurile: educațional, social, național. Revenirea la manualul unic înseamnă readucerea societății la o singură sursă de informație, la controlul asupra informației, la controlul economic absolut al statului pe întreg procesul elaborării manualului: autori, editare, tipar, difuzare. Ar însemna infantilizarea rolului profesorului, știrbirea de autoritate profesională, neîncredere în capacitatea sa de discernămînt. Ar însemna revenirea la toceală, toceala a pagini întregi de comentarii literare sau pasaje științifice. Ar însemna reducerea formelor de evaluare, de la cea a competențelor la cea a informațiilor. Asta ne dorim pentru generațiile viitoare, pentru tinerii acestui mileniu? Pentru societatea care îi așteaptă?

C.T.: În ce țări mai sînt folosite manuale unice?

D.P.: În cîteva foste republici sovietice și în țări foarte sărace din lumea a treia, unde nu există resurse suficiente pentru liberalizarea pieței educaționale. Ungaria este un exemplu straniu, dar deseori rîvnit de actualii guvernanți. Ungaria a avut piață liberă de manuale pînă la regimul Orbán. Din multitudinea de edituri cu profil școlar s-au desprins două trusturi importante, performante, exact cum se întîmplă în Franța sau Germania. Ce a făcut regimul Orbán? A naționalizat cele două grupuri editoriale și la ora asta există, pentru fiecare disciplină, cîte două manuale. Unul editat de o editură, celălalt de cealaltă editură. Original, postliberal!

C.T.: În ipoteza că Editura Didactică și Pedagogică ar trebui să se ocupe de publicarea acestor manuale, cum spune ministrul Pop, ar putea face față?

D.P.: Din nici un punct de vedere n-ar face față. Nici Editura Didactică și Pedagogică, nici Monitorul Oficial, cum s-a mai vehiculat. E vorba de multitudinea de discipline, de clase, de tirajele enorme, de difuzare, marketing și distribuție. Impresia mea, venită din experiență, este că atît ministrul Educației, cît și prim-ministrul confundă editarea manualelor cu tipărirea lor. Pentru acești domni, profesiunea de editor nu există în nomenclatorul personal. Probabil că editorul este un fel de manufacturier care trage de manetă și scoate volumul de la tipar.

C.T.: Există și manuale „alternative” proaste care au trecut de comisiile de evaluare. Țin minte un manual de română de liceu făcut de un inspector. L-am citit. Mi s-a părut prost și plin de prețiozități. Însă profesorii din parohia acelui inspector nu îndrăzneau să aleagă alte manuale, ca să nu-l supere pe domnul. Asta cum vine?

D.P.: Normal că există multe, foarte multe manuale proaste, la toate disciplinele. Manuale perimate moral, manuale dezagreabile estetic, manuale cu greșeli grave de informație. Dar nu ucidem o idee fundamentală pentru o societate democratică, normală, din cauza unor subproduse care nu trebuiau să scape de sub grila de evaluare a Comisiei de licitații. Schimbăm comisia, ridicăm standardele, evaluăm evaluatorii, nu aruncăm cu bomba peste tot procesul.

C.T.: Licitațiile pentru manuale, unde cîștigă editurile care anunță prețul cel mai mic, au stîrnit periodic scandaluri. Care e mecanismul la chestiile astea?

D.P.: E firesc, fiind vorba de achiziții publice pe banul statului, ca prețul să reprezinte un criteriu important. Dar nu esențial. În anii trecuți, cînd am participat la zeci de licitații, ne-am confruntat cu situații de dumping  mîrșav, bătător la ochi. Îmi aduc aminte că prin anii 2000-2001 au ieșit cîștigătoare abecedare și manuale pentru ciclul primar la prețul de 1 leu și 20 de bani. A fost începutul sfîrșitului pentru o pleiadă de editori care n-au mai putut ține pasul cu politica de dumping  deliberat practicată de edituri agreate de minister. Între timp, lucrurile s-au mai normalizat, pentru că mecanismele pieței libere și raportul dintre cerere și ofertă corectează din mers aberațiile economice. Această normalizare vrem s-o strivim acum din vîrful pixului și prin declarații populiste!

C.T.: Poate greșesc, dar comisiile care validează manuale au și ele păcatele lor. Cum s-ar ajunge la comisii care să nu dea rateuri de evaluare?

D.P.: Prin grija de a popula aceste comisii cu evaluatori profesioniști, de o calitate profesională și morală fără cusur. În țările normale la cap, organismele de evaluare sînt entități independente de decizia politică. E aberant ca ministerul să instituie un mecanism de funcționare și tot el să-l evalueze. Exact cum se întîmplă și în evaluările naționale ale elevilor!

C.T.: Mă așteptam ca profesorii să zică ce părere au despre manualele unice, în grup și în public. De unde le vine tăcerea?

D.P.: Să sperăm că din cauză că e încă vacanță? Pentru că nu i-a chestionat nimeni? Pentru că există atîta inerție, teamă, lașitate în sistemul de învățămînt?

C.T.: Mi-ai spus despre colegii tăi mai tineri că nu pot concepe întoarcerea la manuale unice. Și dacă se trezesc cu ele pe cap, cam ce-ar putea face?

D.P.: Da, am fost șocată să constat că, încercînd eu să le povestesc mai tinerilor mei colegi despre cele ce ar urma să se întîmple, mi-am dat seama că oamenii ăștia pur și simplu nu înțelegeau despre ce e vorba. Cum adică manual unic? Ce înseamnă asta? Nu înțelegeau și pace. Acestui profil de profesor încearcă unii să îi insulte inteligența.

C.T.: Dar doamnele și domnii părinți ce zic despre revenirea la manuale unice?

D.P.: Ei, asta poate fi o chestiune serioasă. Am văzut în cîteva intervenții publice sau în ocazii private că punem în aceeași oală chestiuni disparate: ghiozdanele grele, programele de învățămînt desuete (deși s-au schimbat, îi pasă cuiva?), evaluările absurde, miile de auxiliare comercializate prin școli, toate tarele învățămîntului românesc și găsim o singură explicație, un singur vinovat: manualele alternative. Și un singur țap ispășitor: editorul crapulos, precum evreul din interbelic!

C.T.: Elevii din clasele mici n-au cum să evalueze propunerea ministrului Educației, dar cei dintr-a șaptea, a opta și liceenii ce părere au?

D.P.: Punem pariu că pînă și cei mai mici elevi au mai multă maturitate, mai mult bun-simț, mai multă judecată decît băieții ăștia puși pe pozne?

(1294 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

  1. Dna.Papadima voit si/sau interesat prefera sa nu vada fractura logica a sistemului de invatamant bazat pe „manuale multiple”. Examenul, adica evaluarea cunostintelor unui elev se face unitar, la fel pentru toti copiii. Ce facem cu copiii care au ghinionul sa invete dupa niste gunoaie (la propriu) denumite manuale si alese de profesori sau directori de scoli dupa criterii dubios-oneroase? Din intamplare, copilul meu invata la scoala dnei.Papadima si am avut „placerea” sa intru in contact direct cu aceste asa-zis „manuale”. Cele mai multe sunt de un ridicol absolut, prost concepute, pline de greseli si absurditati, adevarate instrumente de derutat mintile copiilor.
    Totul se reduce de fapt la ceva ce probabil involuntar, a recunoscut si dna Papadima: „Revenirea la manualul unic înseamnă readucerea societății la o singură sursă de informație, la controlul asupra informației, la controlul economic absolut al statului pe întreg procesul elaborării manualului: autori, editare, tipar, difuzare.” Batalia se da pentru banii statului si nu pentru ca oameni ca dna Papadima „mor” de grija copiilor. Sunt si eu curios, de exmplu, de ce trebuiesc manuale multiple pentru discipline ca matematica sau fizica? Matematica unor edituri este diferita de a altora sau 2+2 are alt rezultat in functie de ce contract ai cu statul? Manualul multiplu, alternativ sau orice alta denumire ar avea nu este altceva decat o unealta de a sifona bani de la bugetul statului. Dna Papadiam, banuiesc ca si dva ati invatat to dupa un singur manual! Se pare ca acele unice manuale au facut o treaba excelenta, avand in vedere ca in ciuda diferentei de opinie pe care o am cu dvs in aceasta problema, sunteti un om cu totul special.

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.