Home / Scriitori / Dați-mi un nume, voi munților!

Dați-mi un nume, voi munților!

Zoom

În ’82, eram departe de ceea ce se cheamă o generație cu acte în regulă. Ba nu eram deloc. În acte nu apăream, cărți nu aveam (încă) și nimeni nu vorbea de noi (ba da, dar cu spume la gură, ca la gazeta de perete a batalionului, în care se recomandă să nu repeți greșeala “soldatului din fotografie”), eram cantitate neglijabilă. Bine-bine, dar, dacă tot nu ne lăuda nimeni, măcar ne lăudam între noi de ne mergeau tropii. Pînă să devenim cu adevărat celebri și să intrăm cu drepturi depline în nomenclator, ne reuneam pe tot cuprinsul țării, în găști compacte, entuziaste, gălăgioase și degrabă vărsătoare de sticle nevinovate, în comandouri poetice cu care speram să distrugem orînduirea cea crudă și nedreaptă a esteticii oficiale. În acel an, Radu Săplăcan a organizat la Dej niște zile de cultură, la care s-a făcut luntre și punte să fim invitați, pe banii urbei. Așa că ne-am reunit, cu un grozav chef de scandal, glorie și beutură, Ioan Groșan, Vasile Gogea, Ion Mureșan, Alexandru Vlad, Bogdan Ghiu și mulți alții. Trebuia să citim un referat cultural înălțător, ca să ne justificăm prezența. Nimeni nu scrisese nimic, ne bazam, toți, pe geniul improvizației. Veneam rupți, la propriu și la figurat, după serile dansante de la soții Săplăcan. Încurajați de Nicolae Steinhardt, aveam să dăm pe gură cele mai mari grozăvii spuse vreodată în perimetrul acelei săli de cultură. Mult mai tîrziu aveam să aflăm că fuseserăm înregistrați și că nu degeaba o zbughiseră bătrînii din sală cînd am pomenit de venirea americanilor în România. Deh, nebuniile nevinovate ale tinereții și efectul de grup necontrolat.

Printre autorități era și un poet protocronist care și-a dat repede seama cu cine avea de-a face. Distins, culant, a vrut la început să-i cinstească pe tinerii confrați, dar s-a prins repede. A răbdat ce-a răbdat și, la plecare, a izbucnit cu năduf: „Cine-s ăștia 80 de derbedei?”. Ciudat, porecla a ajuns și la Ion Cristoiu, care ne-a veștejit amarnic, în SLAST. Încercînd acum să-mi aduc aminte numele poetului care ne-a dat nume, am dat telefon, pe rînd, lui Ioan Groșan, Vasile Gogea, Ion Mureșan, George Țâra, Lucian Perța, Olimpiu Nușfelean și Virgil Rațiu. Nimeni nu-l mai ține minte, cu părul lui grizonant și ondulat parcă cu drotul. Numele lui semăna groaznic cu Delamarina. Sau Delamarinel. Sau Marinal. A dracu’ istorie literară, cum n-ai tu milă de păstrătorii tăi!

(352 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.