Sunt puține evenimente tragice din istoria omenirii cu care nu a fost comparată încă arestarea lui Voiculescu. În ziua condamnării, Mihai Gâdea a citat mistic și grav din ceva despre Holocaust. Actorii de pe vremuri pe care îi tot distribuie în roluri de invitat au vorbit despre arestările comuniste din anii ’50, Draga Olteanu Matei chiar mărturisind că-l crede pe Băsescu gata să tragă în populație.
Din punctul ăsta, nicio comparație n-a mai părut exagerată. Tot ce au de făcut acum Ursu, Dana Grecu și Gâdea e să caute prin cărțile de istorie catastrofe umanitare, purificări etnice și crime împotriva umanității, pe care să le aducă în prim plan și despre care să spună că, iată, se repetă acum, în România secolului XXI, prin arestarea profesorului Voiculescu. Pare absurd, dar rețeta funcționează. Deoarece, a descoperit Antena 3, oamenii nu sunt niște instanțe cerebrale care evaluează cu grijă toate informațiile pe care i le livrezi.
De fapt, ei acceptă orice le spui, atât timp cât mesajul tău cuprinde destulă emoție. Dacă îți alegi cu grijă cuvintele, lumea poate să te creadă chiar și atunci când compari arestarea unui hoț cu exterminarea sistematică a milioane de evrei, în timpul celui de-al doilea război mondial. Pentru că totul e posibil, atât timp cât există sentiment și te exprimi suficient de evaziv încât să nu se vadă detaliile.
Psihologul american Jonathan Haidt a scos la iveală rețeta succesului în politică făcând o listă cu cele câteva emoții primare la care trebuie să facă apel o campanie bună. Încercând să înțeleagă de ce conservatorii (dreapta) au mai mult succes la electorat decât liberalii (stânga, la americani), Haidt, acum profesor la New York University, a scris cartea The Righteous Mind: Why Good People Are Divided by Politics and Religion. Unde se găsește și răspunsul: conservatorii reușesc să facă apel la un spectru mai larg de emoții primare, în timp ce liberalii se rezumă doar la două.
La fel cum gusturile de bază sunt în număr de 4, mesajele politice sunt interpretate prin grila a șase emoții primare: grija pentru celălalt, echitabilitatea, libertatea față de opresiune, loialitatea față de grup, respectul pentru autoritate și sacralitatea. Oamenii sunt sensibili la discursuri politice care au toate aceste elemente, însă liberalii (sau, mai exact, intelectualii, progresiștii), insistă pe numai două dintre ele: grija pentru celălalt și libertatea față de opresiune. Lucru de care profită conservatorii, care vorbesc și despre patriotism (loialitatea față de grup), importanța poliției și a armatei (respectul pentru autoritate) și caracterul sacru al unor simboluri naționale (sacralitatea).
Antena 3 pare să facă apel la aceeași paletă largă de emoții care, în politica americană, asigură succesul conservatorilor. Au întins un steag național pe câmp, i-au acuzat pe demnitarii de la Bruxelles că se implică în treburile noastre interne, au adus pensonari din armată să-l tragă de urechi pe Băsescu, iar acum compară un verdict al justiției cu abuzurile unor regimuri opresive din trecut. În mod surprinzător, simpla alăturare a fost suficientă pentru niște oameni ca Draga Olteanu Matei și Tudor Gheorghe, care n-au mai stat să se gândească dacă ea e și legitimă. Probabil că, după artiștii convocați în studio de Antena 3, justiția din România n-ar mai trebui să aresteze pe nimeni, indiferent de crimele comise.
Pentru că fiecare condamnare poate fi descrisă în termenii unui regim opresiv, care-și trimite cetățenii în lagăre de muncă. Până la urma, aici e cheia manipulării pe care încearcă să o facă Antena 3. În timp ce majoritatea oamenilor văd condamnarea lui Voiculescu în termenii echitabilității, ai administrării unei pedepse meritate, televiziunea lui încearcă să mute accentul și să prezinte verdictul ca pe o formă de opresiune. Chestie la care, iată, a pus botul Tudor Gheorghe.
