Home / Raport despre starea ficţiunii / Decăderea Bastiliei

Decăderea Bastiliei

Zoom

Jurnalul lui Emmanuel Macron (cel mai puternic om din Franța)

14 iulie 2017

Întâlnirea cu Trump n-a început bine. În primele cinci secunde, mi-a zis să nu-i mai vorbesc în franceză, pentru că pare că-i fac declarații de dragoste sau ceva, iar el nu e din ăia. Și nu e nici negru sau femeie. A, și nici mexican. Să nu îndrăznesc să-i vorbesc în spaniolă, că face urât. Familia lui n-a venit din Saxonia acum o sută de ani ca să-i spun eu Muchas gracias. L-am pus pe un scăunel și am chemat fanfara. Cu muzica, am zis, nu poți să dai greș. Oricât de rece ar fi inima omului, oricât de hapsân i-ar fi sufletul, tot se înmoaie de la muzică. Și la început chiar am crezut că merge. Trump se uita cu interes la tot spectacolul. Doar că, la final, a venit la mine și mi-a arătat pe cine din fanfară să concediez și căruia doar să-i tai din salariu.

15 iulie 2017

Ne-am înțeles bine toată seara, dar la final mi-a zis o chestie care m-a lăsat mască. Dacă sunt atât de puternic, m-a întrebat, cum se face că nu e scris numele meu cu litere de aur pe fațada nici unei clădiri importante din Paris? O întrebare care m-a pus e gânduri. Oare chiar vreau să-l mai invit vreodată pe la mine? 

Jurnalul lui Donald Trump (cel mai puternic om din lume)

14 iulie

Franța! Ce țară! Nici nu știam că-i o țară pînă să vin, credeam că i-au ocupat nemții și n-au mai plecat. Io asta aș fi făcut. Să fim serioși: brînză scumpă, vin, baghete, cine dracu’ ar vrea să mai plece vreodată de-aici? Tot ce le mai lipsește e o capitală mișto, cum e New York-ul sau Parisul!

15 iulie

Bună bagaboanta lui Macron!… E bătrînă, dar, vorba aia, găina bătrînă face ciorba bună. Ăsta-i și unul din motivele pentru care am vrut să vin aici: ca să văd cît de bătrînă e exact. N-am fost dezamăgit. Dar se ține bine, cred că face yoga sau kendama sau ceva. Dacă aș avea cu treizeci de ani mai mult, nici n-aș sta pe gînduri, aș da la bucățica asta ca cocoșatul ăla în clopotul de la Notre-Dame.

16 iulie

E rușine să zic? Nu mă interesează dacă e rușine, tot zic! Cînd m-a strîns de mînă Emmanuel, am avut un pic de erecție. E o chestie masculină în asta. Băiatul ăsta știe să strîngă o mînă, e vînos. Îmi aduce aminte de mine, doar că fără o chiftea în stomac. Mi-a zis că și el are niște săraci în sud care vorbesc spaniolă. Fă-le, tati, zid! Urcă-i pe garduri cu jandarmii! Glumesc acum, latinii din Europa care vorbesc mexicana sînt prietenii mei.

(5818 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

  1. Aceasta-i satira așteptată de fanii revistei.Mulțam!

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.