Home / Bibliomania / Dictatorul și scriitorul

Dictatorul și scriitorul

Zoom

În 1977, kenyanul Ngugi wa Thiong’o a fost băgat într-o închisoare de maximă securitate din ordinul vicepremierului de atunci al țării sale, Daniel arap Moi, din cauza unei piese de teatru și a romanului Petale de sînge. În închisoare, unde a fost ținut un an, Ngugi a scris un roman pe hîrtie igienică. După ce a fost eliberat, în urma protestelor internaționale, a părăsit Kenya, din cauza persecuțiilor politice la care a fost supus din ordinul aceluiași Daniel arap Moi, ajuns între timp președinte.

Ngugi, care la început a scris în engleză, a trecut la limbile locale gikuyu și swahili, sub motiv că engleza era limba colonialiștilor. A renunțat și la creștinism, ca la o religie adusă de britanici, și și-a schimbat numele de botez James. Un timp a fost marxist de orientare locală. De mulți ani e universitar în Statele Unite și își traduce singur cărțile din gikuyu în engleză. În acest an, mai exact și în acest an, Ngugi a fost unul dintre marii favoriți la cîștigarea Premiului Nobel.

Petale de sînge e o frescă a Kenyei, în care Ngugi nu iartă aproape pe nimeni. Politicienii locali, colonialiștii britanici, mașinile de import, băștinașii sînt trecuți prin ciur și prin dîrmon de tînărul, pe atunci, scriitor. Protagonistul e un profesor care a ajuns într-o comunitate săracă din care bărbații tineri pleacă pentru a-și căuta norocul la oraș și care mai vin în sat doar cît să-și lase nevestele însărcinate. Așa că de copii satul nu duce lipsă. O vrăjitoare bătrînă și un guru misterios, care nu se lasă văzut de oricine, îi țin pe localnici sub controlul lor spiritual. Vrăjitoarea îi face zile fripte profesorului venit de la oraș. Nu-i plac străinii și, în afară de asta, venerabila doamnă vede în noul venit un concurent la autoritatea ei. De altfel, nici Poliția n-are o părere mai bună despre străini, fiindcă atunci cînd în satul care a devenit oraș au loc cîteva crime, pe ei îi ia la cercetări, fără mare politețe. Sau, cum spune unul dintre personaje, fostele slugi ale britanicilor au devenit slugile regimului kenyan de după cîștigarea independenței. Iar dacă mai punem la socoteală și războiul civil dintre mișcarea armată Mao Mao dornică să ajungă la putere și noile autorități, de pe urma căruia au avut de tras mai ales civilii, uciși sau torturați de ambele părți, teama de străini a localnicilor nu e deloc nejustificată.

Culoarea locală e scoasă cam prea mult în evidență prin numeroase citate din limba locală, cel puțin după gustul meu. Asta îngreunează lectura, fiindcă, trebuie să citești și notele de subsol, ca să pricepi diverse chestii de care n-ai habar. Adăugînd și numele proprii, greu de ținut minte, lectura romanului în prima sută de pagini e o aventură în care îți dai seama cum stai cu memoria, după cum te întorci sau nu la paginile anterioare pentru a fi sigur că recunoști cîte un personaj doar după nume. Dacă n-ar fi intriga de thriller a cărții, dar mai ales extraordinara vivacitate a personajelor lui Ngugi cărora nu le poți ghici nici traiectoria, nici secretele din trecut, mă tem că un cititor comod ar pune cartea la păstrare, pentru altă dată, în ciuda reputației internaționale a autorului și a poveștilor pentru turiști scrise de agenții despre Kenya lui natală. Ngugi s-a putut întoarce la el în țară numai după ce președintele Daniel arap Moi a pierdut puterea pe care a deținut-o timp de 22 de ani. Și ca să se simtă din nou ca acasă, niște reprezentanți anonimi ai patriei recunoscătoare au făcut jaf și praf în apartamentul de la hotelul din Nairobi în care Ngugi se cazase.

Ngugi wa Thiong’o, Petale de sînge, traducere de Mihaela Negrilă, Editura Polirom, 2017.

(1295 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.